1003-consu | cont-ignor | ilie-negli | negoc-rezer | rezis-zorii
bold = Main text
Chapter, Paragraph grey = Comment text
1501 IV,56 | fi obiectul unui fel de negociere în dialog, ca şi cum ar
1502 IV,50 | prima caritate, riscă să fie neînţeles sau să se înece în acea
1503 I,4 | trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt adus Sfintei Treimi" (2)
1504 IV,45 | arbitrariului şi ale pretenţiilor nejustificate, spiritualitatea comuniunii
1505 II,26 | Isus pe cruce nu exprimă neliniştea unui om disperat, ci rugăciunea
1506 I,8 | vieţi alcătuite din bucurii, nelinişti, suferinţe; o istorie unită
1507 II,25 | dureri de nespus, "de ce"-ul neliniştii pe care Isus îl adresează
1508 II,27 | Isus deopotrivă fericit şi neliniştit: "Domnul nostru în Grădina
1509 IV,50 | sectoarele şi categoriile nelipsite de resurse economice, dar
1510 IV,56 | înaintea misterului harului nemărginit de bogat al dimensiunilor
1511 III,40 | care o caracterizează. De nenumărate ori am repetat în aceşti
1512 I,8 | Mergând pe urmele sfinţilor, nenumăraţi fii ai Bisericii au venit
1513 II,25 | explorăm profunzimea de nepătruns a acestui mister. Întreaga
1514 IV,51 | înţelese, până la a face nepopulară intervenţia Bisericii, dar
1515 IV,51 | dezastru economic, care fac neprimitoare şi ostile omului vaste suprafeţe
1516 III,29 | coordonatelor universale şi de nerenunţat, este necesar ca unicul
1517 II,21(10) | două naturi, fără îndoială, neschimbate, indivizibile, inseparabile (...)
1518 I,10 | Copiii, cu veselia lor de nestăvilit, au revenit pentru jubileul
1519 III,41 | arătat şi aproape ne-au netezit drumul viitorului. Nouă
1520 0,2 | De aceea, eu simt nevoia să mă adresez vouă, preaiubiţilor,
1521 IV,43 | dorinţele şi a avea grijă de nevoile sale, pentru a-i oferi o
1522 IV,45 | extinse zi de zi, la orice nivel, în structura vieţii fiecărei
1523 IV,45 | Şi sfântul Paulin de Nola îndeamnă: "Să preţuim vorbele
1524 IV,54(38) | Ecclesia, quod suum lumen non habeat, sed ab unigenito
1525 IV,50 | dar expuse la disperarea nonsensului, la capcana drogurilor,
1526 IV,57 | asimilate ca texte calificate şi normative ale magisteriului, în interiorul
1527 IV,55(39) | cu religiile necreştine Nostra aetate.
1528 II,20 | aceeaşi direcţie, atunci când notează că acest dialog cu discipolii
1529 I,15 | am vrea să ne rezumăm la nucleul esenţial, marea moştenire
1530 III,31 | canonizez în aceşti ultimi ani numeroşi creştini şi printre ei mulţi
1531 III,41 | creativ de exemplul luminos al numeroşilor mărturisitori ai credinţei
1532 III,40 | priveşte tinerii, cum am numit mai sus, jubileul ne-a oferit
1533 I,12 | 2000, când, pentru prima oară în istorie, o poartă sfântă
1534 III,34 | educaţia la rugăciune să devină oarecum un punct determinant al
1535 III,29 | concrete ale unui program - obiective şi metode de muncă, formarea
1536 IV,56 | Dominus Iesus, nu pot fi obiectul unui fel de negociere în
1537 III,41 | începe? Noi eram poate prea obişnuiţi să ne gândim la martiri
1538 IV,53 | într-adevăr, au vărsat obolul lor şi, împreună cu ei,
1539 I,8 | Nu ne-a fost dat să observăm decât imaginea exterioară
1540 I,8 | de speranţă. ~ Observând apoi şuvoiul continuu al
1541 I,9 | pentru toţi cei care i-au observat, să se şteargă din memoria
1542 I,10 | regiuni ale lumii au venit să obţină, cu o fervoare reînnoită,
1543 I,12 | dimensiunii ecumenice. Ce ocazie mai bună există pentru a
1544 Conclu,58 | Bisericii, asemenea unui ocean vast în care să ne aventurăm,
1545 Conclu,58 | opera sa: trebuie să avem ochi pătrunzători pentru a-l
1546 II,25 | cu intensitate înaintea ochilor noştri. Isus, copleşit de
1547 III,33(18)| creştine Orationis formas (15 octombrie 1989): AAS 82 (1990), 362?
1548 IV,46 | importanţă pentru comuniune ocupă datoria de a promova diversele
1549 IV,46 | caute împărăţia lui Dumnezeu ocupându-se de cele vremelnice şi orânduindu-le
1550 IV,56 | fie teamă că poate fi o ofensă la demnitatea altuia ceea
1551 0,3 | cele din urmă, doresc să ofer prin această scrisoare,
1552 IV,56 | datoria de a-l dezvolta, oferind mărturia deplină a speranţei
1553 II,28 | ascunsă viaţa lui Dumnezeu şi oferită mântuirea lumii. Dar contemplaţia
1554 III,31 | şi prin forme mai recente oferite în asociaţiile şi în mişcările
1555 0,1 | este "păstorul cel mare al oilor" (Evr 13,20). Cu un dinamism
1556 I,5 | prezintă Apocalipsul: "Alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă,
1557 IV,48 | limitelor proprii naturii omeneşti, acţionează de asemenea
1558 III,40 | numeroaselor slăbiciuni de care omenirea este mereu marcată, îşi
1559 IV,55 | multe perioade din istoria omenirii. Numele unicului Dumnezeu
1560 IV,45(31) | fidelium ore pendeamus, quia in omnem fidelem Spiritus Dei spirat":
1561 IV,45(30) | Rg III, 3: "Ideo autem omnes ad consilium vocari diximus,
1562 IV,45(31) | De omnium fidelium ore pendeamus,
1563 II,24 | în realitate căutau să-l omoare "nu numai fiindcă nu ţinea
1564 III,39 | Scripturi. Ei i s-a asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea
1565 IV,54 | care ne fac de atâtea ori opaci şi plini de umbre. Dar este
1566 III,29 | să rămână în mod concret operaţional. ~ Este, aşadar,
1567 IV,56 | ar fi pentru noi o simplă opinie: dimpotrivă, este pentru
1568 III,29 | comunităţi. Jubileul ne-a oferit oportunitatea extraordinară de a ne angaja,
1569 I,10 | Evident, nu pot să mă opresc asupra detaliilor fiecărui
1570 I,8 | celebrări. Foarte des eu mi-am oprit privirea pe şirurile lungi
1571 III,29 | Noi ne întrebăm cu un optimism încrezător, fără a subestima
1572 IV,46 | ocupându-se de cele vremelnice şi orânduindu-le după voinţa lui Dumnezeu" (32)
1573 I,9 | văzut răspândindu-se prin oraş, plini de bucurie, aşa cum
1574 II,18 | prezintă pe Isus pe drum, prin oraşe şi sate, însoţit de cei
1575 III,30(15)| Sfântul Ciprian, De orat. Dom. 23: PL 4, 553; cf.
1576 III,33(18)| ale meditaţiei creştine Orationis formas (15 octombrie 1989):
1577 IV,46 | eclezială. Alături de ministerul ordinat, alte ministere, instituite
1578 IV,45(31) | De omnium fidelium ore pendeamus, quia in omnem
1579 IV,52 | mod tot mai exact şi mai organic, propria contribuţie la
1580 IV,44 | priveşte reforma Curiei Romane, organizarea sinoadelor, funcţionarea
1581 I,14 | statele membre ale acestor organizaţii, mai ales acelea care au
1582 I,9 | la o probă dură misiunea organizatorilor şi a animatorilor, ecleziali
1583 II,22 | dăruit numele ce stă deasupra oricărui nume, ca la numele lui Isus
1584 IV,57 | busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care
1585 III,34 | invită să consacrăm şi să orientăm zilele noastre. Cât de bine
1586 III,29 | sugerez, pentru edificarea şi orientarea comună, câteva priorităţi
1587 IV,57 | fraţi şi surori, nu sunt în orientările pe care Conciliul Vatican
1588 IV,56 | înlocuiască anunţul, ci rămâne orientat către anunţ". (40) Datoria
1589 III,41 | Putem fi susţinuţi şi orientaţi în acest spirit "misionar"
1590 III,39 | cuvântul viu care interpelează, orientează, modelează existenţa. ~
1591 III,35 | învierii lui Cristos este datul original pe care se reazemă credinţa
1592 III,35 | de care se leagă misterul originilor lumii şi cel al destinului
1593 I,5 | misterului lui Cristos în vastul orizont al istoriei mântuirii. Creştinismul
1594 III,29 | prezintă înaintea noastră, ci orizontul cel mai larg şi mai exigent
1595 I,12 | importante cu patriarhi ortodocşi şi conducători ai altor
1596 IV,49 | atât cât şi din problema ortodoxiei sale, Biserica îşi măsoară
1597 IV,51 | care fac neprimitoare şi ostile omului vaste suprafeţe ale
1598 III,41 | evanghelia în situaţii de ostilitate şi de persecuţie, deseori
1599 II,22 | dimensiunile umane, în afară de păcat (cf. Evr 4,15). În această
1600 II,27 | îndurerat: îndurerat pentru păcatele aproapelui, fericit pentru
1601 III,37 | obţine iertarea şi ştergerea păcatelor grave săvârşite după Botez". (24)
1602 I,6 | cuprinzând în sânul său păcătoşi, este "sfântă şi are mereu
1603 I,4 | trecut 2000 de ani, dar păcătoşii care au nevoie de îndurare -
1604 III,37 | postsinodală Reconciliatio et paenitentia, care aduna roadele reflecţiei
1605 I,13 | comunităţilor israeliene şi palestiniene. Profundă a fost emoţia
1606 I,7 | un continent la altul al pământului, a apărut mai mult ca niciodată
1607 I,7 | Sfinţenia, fie că se referă la papii bine cunoscuţi ai istoriei,
1608 IV,56 | sa, contând pe ajutorul Paracletului, Duhul adevărului (cf. In
1609 I,4 | astăzi vei fi cu mine în paradis" (Lc 23,43). ~
1610 II,25 | Întreaga severitate a acestui paradox se manifestă în strigătul
1611 II,27 | verificând în ea însăşi chiar paradoxul lui Isus deopotrivă fericit
1612 II,25 | Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Mc 15,34). Este oare
1613 IV,45 | tânăr îi inspiră Domnul o părere mai bună". (30) Şi sfântul
1614 I,4 | după ce în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în
1615 IV,49 | Pariul carităţii ~49. Pornind
1616 I,14 | fericit să constat că, recent, parlamentele din numeroase state creditoare
1617 III,34 | dar şi în comunităţile parohiale, să se folosească mai mult
1618 IV,46 | care să fie în atenţia parohiilor, a centrelor educative,
1619 III,36 | identităţii lor. Datoria participării la Euharistie în fiecare
1620 II,23 | umanitatea răscumpărată să participe la viaţa sa divină. În misterul
1621 Conclu,58 | veniţi la Roma din toate părţile lumii, i-am încredinţat
1622 II,19 | săi" este tocmai acest pas ulterior de cunoaştere,
1623 I,5 | are apogeul în misterul pascal şi în darul Duhului, constituie
1624 III,39 | mod cert au fost făcuţi paşi mari înainte în ascultarea
1625 I,6 | purificare a memoriei" a întărit paşii noştri pe drumul viitorului,
1626 III,35 | darului Duhului, adevăratul Paşte al săptămânii. (20) De 2000
1627 III,35 | 16), şi, celebrând chiar Paştele său nu numai o dată pe an,
1628 II,16 | pelerinaj la Ierusalim cu ocazia Paştelui, a răsunat la fel de profund
1629 IV,43 | cei consacraţi, lucrătorii pastorali, unde se formează familiile
1630 III,40 | gândesc în mod special la pastoraţia tinerilor. Tocmai în ceea
1631 0,1 | călăuzit de acela care este "păstorul cel mare al oilor" (Evr
1632 IV,46 | dispreţuiţi. Cercetaţi toate şi păstraţi ce este bun" (1Tes 5,19-
1633 Conclu,58 | înşală" (Rom 5,5). ~ Pasul nostru, la începutul acestui
1634 II,26 | mai mult decât în trup, patima sa este suferinţă atroce
1635 II,24 | mai dure. Dar nici drama patimii, nici moartea nu vor reuşi
1636 II,28 | ascultarea din cele ce a pătimit, ajungând astfel să fie
1637 I,12 | întâlniri importante cu patriarhi ortodocşi şi conducători
1638 I,12 | anglican şi de un mitropolit al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului
1639 I,12 | special, de recenta vizită a patriarhului Karekin al II-lea, catolicosul
1640 III,38 | cuvântului lui Cristos să pătrundă în noi cu toată puterea
1641 III,40 | la începuturi, lăsându-ne pătrunşi de ardoarea predicării apostolice
1642 Conclu,58 | sa: trebuie să avem ochi pătrunzători pentru a-l vedea, şi mai
1643 IV,45 | mai bună". (30) Şi sfântul Paulin de Nola îndeamnă: "Să preţuim
1644 III,37 | curaj pastoral pentru ca pedagogia cotidiană a comunităţilor
1645 I,8 | Biserica pelegrinantă ~8. Mergând pe urmele
1646 I,8 | imagine concretă a Bisericii pelegrinante, a acelei Biserici situate,
1647 IV,45(31) | De omnium fidelium ore pendeamus, quia in omnem fidelem Spiritus
1648 II,19 | mult! - de adevăr. Poporul percepe dimensiunea religioasă cu
1649 I,5 | fanteziilor milenariste, percepţia misterului lui Cristos în
1650 II,27 | evangheliştilor dă fundament acestei percepţii ecleziale a conştiinţei
1651 IV,43 | cărei lumină trebuie să fie percepută şi pe chipul fraţilor care
1652 0,1 | niciodată, ea s-a făcut popor peregrinant, călăuzit de acela care
1653 IV,46 | avertismentul exigent şi peremptoriu al apostolului: "Nu stingeţi
1654 III,31 | explicat, acest ideal de perfecţiune nu trebuie să se confunde
1655 III,34 | mediocri, ci şi "creştini în pericol". Ei ar risca într-adevăr
1656 IV,55 | care au însângerat multe perioade din istoria omenirii. Numele
1657 0,3 | de har şi chiar în timpul perioadei celei mai lungi de la Conciliul
1658 IV,56 | este la baza nu numai a permanentei aprofundări teologice a
1659 III,30 | Duh" (15), nu putea să nu permită şi redescoperirea "sfinţeniei
1660 III,38 | din nou mrejele" (Lc 5,5). Permiteţi succesorului lui Petru,
1661 II,18 | care discipolii, mai întâi perplecşi şi stupefiaţi, apoi invadaţi
1662 III,41 | situaţii de ostilitate şi de persecuţie, deseori până la jertfa
1663 I,7 | Colosseum, simbol al vechilor persecuţiilor. Este o moştenire care nu
1664 III,37 | încredere, creativitate şi perseverenţă în a-l prezenta şi a-l valorifica.
1665 III,35 | Euharistia. Trebuie să se persevereze în această direcţie, dând
1666 III,29 | formarea şi valorizarea personalului, căutarea mijloacelor necesare -
1667 IV,51 | ne ţinem deoparte în faţa perspectivelor unui dezastru economic,
1668 0,1 | înainteze în larg" pentru a pescui: "Duc in altum" (Lc 5,4).
1669 I,9 | adevărată tendinţă spre pesimism. Jubileul tinerilor ne-a
1670 0,1 | prins o mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele" (
1671 II,19 | acelui Isus cu care ei au petrecut timp de trei ani, şi care
1672 II,18 | de aproximativ 30 de ani petrecuţi de el la Nazaret (cf. Lc
1673 II,23(12) | II contro gli ariani 70: PG 26,425 B-426 G.
1674 III,34 | special în faţa numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi
1675 III,37 | lui Cristos ca mysterium pietatis, cel prin care Dumnezeu
1676 IV,48 | Biserica respira cu "ambii plămâni" îi va stimula pe creştinii
1677 III,31 | acest cuvânt în logica unui plan pastoral? ~ În
1678 IV,52 | devenite astăzi o problemă planetară. ~ Acest versant
1679 IV,51 | omului vaste suprafeţe ale planetei? Sau în faţa problemelor
1680 I,13 | timpul rugăciunii la Zidul Plângerii şi în vizita la Mausoleul "
1681 II,18 | tâmplar" el însuşi, bine plasat în rândul rudelor sale (
1682 I,4 | laudei. Într-adevăr, de aici pleacă întregul răspuns autentic
1683 Conclu,58 | care ne îndeamnă astăzi să plecăm din nou susţinuţi de speranţa "
1684 II,22 | la numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor
1685 II,24 | misterului său până la expresia plenară a umanităţii sale glorificate,
1686 I,15 | dintre cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este
1687 IV,55 | contextul unui tot mai pronunţat pluralism cultural şi religios, atât
1688 III,37 | redescoperit şi prin sacramentul Pocăinţei, care este pentru un creştin "
1689 II,21 | inseparabilă a acestor două polarităţi se află identitatea lui
1690 IV,51 | slujire faţă de cultură, politică, economie, familie, pentru
1691 I,10 | consacrate, de la oameni politici la jurnalişti şi până la
1692 IV,50 | să fie perceput nu ca o pomană umilitoare, ci ca o împărţire
1693 IV,45 | discutabil, spre alegeri ponderate şi împărtăşite. ~
1694 IV,56(40) | interreligios a Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios
1695 Conclu,59 | Domnului, 2001, al 23-lea an de pontificat. ~Ioan Paul al II-lea ~ ~
1696 0,2 | laudă. Încă de la începutul pontificatului meu m-am gândit la acest
1697 IV,56(40) | Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, Dialog şi anunţ: reflecţii
1698 III,34 | discernământul cuvenit, formele populare şi mai ales să se cultive
1699 IV,49 | de cei mai săraci. Dacă pornim cu adevărat de la contemplarea
1700 Conclu,59 | fraţi şi surori! Simbolul porţii sfinte se închide în spatele
1701 IV,42 | nu se inspire din "noua poruncă" pe care el ne-a dat-o: "
1702 III,38 | cuvântul credinţei: "Dacă porunceşti tu, voi arunca din nou mrejele" (
1703 II,22 | acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (cf. Fil 2,
1704 III,33 | face persoana umană total posedată de Iubitul divin, vibrând
1705 II,21 | şi fără nici o separare posibilă, sunt natura divină şi cea
1706 I,9 | dorinţă profundă, în ciuda posibilelor ambiguităţi, faţă de acele
1707 IV,47 | exemplu convingător despre posibilitatea unei căsătorii trăite în
1708 IV,50 | tehnologice, care oferă mari posibilităţi câtorva privilegiaţi, lăsând
1709 III,37 | probleme prin exortaţia postsinodală Reconciliatio et paenitentia,
1710 IV,51 | care se folosesc de noile potenţialităţi ale ştiinţei, mai ales din
1711 IV,44 | pentru a exprima mai bine potenţialităţile acestor instrumente ale
1712 II,25 | la el, dacă este posibil, potirul suferinţei (cf. Mc 14,36).
1713 0,1 | Bisericii. Este apa Duhului care potoleşte setea şi care reînnoieşte (
1714 II,20 | rugăciunii oferă cadrul potrivit în care se poate maturiza
1715 IV,43 | loc" fratelui, purtând "poverile unii altora" (Gal 6,2) şi
1716 II,27 | strălucitoare! În plus, însăşi povestirea evangheliştilor dă fundament
1717 IV,51 | în mod adecvat motivele poziţiei Bisericii, subliniind mai
1718 IV,43 | înainte de toate, ceea ce este pozitiv în altul, pentru a-l valorifica
1719 I,10 | plăcut divertisment, mesaje pozitive, sănătoase din punct de
1720 III,37 | convingătoare şi eficientă practica sacramentului Reconcilierii.
1721 III,31 | de viaţă extraordinară, practicată numai de unele "genii" ale
1722 IV,48 | ne urmăreşte dincolo de pragul noului mileniu. Celebrarea
1723 II,18 | conştient de a fi "Fiul preaiubit" (Lc 3,22), Isus începe
1724 0,2 | nevoia să mă adresez vouă, preaiubiţilor, pentru a împărtăşi împreună
1725 Conclu,58 | însoţeşte în acest drum Fecioara Preasfântă, căreia, acum câteva luni,
1726 III,36 | numai ca o împlinire a unui precept, ci ca o necesitate pentru
1727 III,40 | lăsându-ne pătrunşi de ardoarea predicării apostolice care a urmat
1728 III,31 | său caracterul radical al predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi,
1729 IV,53(37) | Scrisoare către romani, Pref., Ed. Funk, I, 252.
1730 IV,49 | impune Bisericii o opţiune preferenţială pentru ei. Prin această
1731 I,5 | alianţă cu Israel şi să pregătească astfel naşterea Fiului său
1732 III,40 | Duhul lui Dumnezeu ni-l pregăteşte. ~ Propunerea lui
1733 Conclu,59 | ne găsească vigilenţi şi pregătiţi pentru a recunoaşte chipul
1734 I,14 | carităţii. Încă din anii pregătitori am făcut apel pentru o mai
1735 III,40 | mai diversificată şi mai pregnantă în contextul mondializării,
1736 IV,45 | care, fără să aducă nici un prejudiciu rolului de autoritate al
1737 II,18 | deoarece evangheliştii s-au preocupat să-i stabilească un contur,
1738 IV,47 | Biserica nu poate să cedeze presiunilor unei anumite culturi, chiar
1739 IV,50 | eficacitatea ajutoarelor prestate, dar şi prin capacitatea
1740 III,34 | religioase alternative, pretându-se chiar la forme extravagante
1741 IV,45 | tentaţiile arbitrariului şi ale pretenţiilor nejustificate, spiritualitatea
1742 II,18 | realitate, Evangheliile nu pretind să fie o biografie completă
1743 III,37 | sacramentele sunt printre cele mai preţioase dintre ele - vin de la acela
1744 I,7 | multe lucruri pentru a aduna preţioasele memorii ale mărturisitorilor
1745 III,39 | s-au dedicat cu ajutorul preţios al studiilor teologice şi
1746 IV,45 | Paulin de Nola îndeamnă: "Să preţuim vorbele tuturor creştinilor,
1747 IV,51 | economie, familie, pentru ca pretutindeni să fie respectate principiile
1748 IV,45 | organismele de participare prevăzute de Dreptul canonic, precum
1749 IV,55 | religios, atât cât este previzibil în societatea noului mileniu,
1750 II,25 | noştri. Isus, copleşit de previziunea unei încercări pe care o
1751 IV,45 | canonic, precum consiliile prezbiterale şi pastorale, trebuie să
1752 I,11 | lui Cristos care se face prezent printre noi, prezenţa sa
1753 IV,54 | ce însuşi Cristos zice, prezentându-se ca "lumina lumii" (In 8,
1754 Conclu,58 | multe ori, în aceşti ani, am prezentat-o şi am invocat-o ca "stea
1755 0,1 | trecut, să trăim cu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere
1756 IV,53 | Roma, spre Biserica "care prezidează caritatea" (37) şi să aducă
1757 Conclu,58 | Femeie, iată fiii tăi" şi îi prezint afecţiunea filială a întregii
1758 I,9 | inimii? Nu este Isus Cristos prietenul suprem şi totodată educatorul
1759 I,8 | sfântul Augustin, "între prigoana lumii şi mângâierile lui
1760 II,19 | aproape făcând un fel de prim bilanţ al misiunii sale,
1761 III,39 | există îndoială că acest primat al sfinţeniei şi al rugăciunii
1762 III,35 | marcat de memoria acestei "prime zile după sabat" (cf. Mc
1763 II,27 | importante, care permit să se primească mai uşor intuiţia credinţei,
1764 I,6 | evanghelic, de-a lungul primelor două milenii, nu a strălucit
1765 0,2 | invitată să se întrebe asupra primenirii sale pentru a-şi asuma cu
1766 II,18 | descoperă viu şi strălucitor şi primesc de la el darul Duhului (
1767 III,31 | întreba un catehumen: "Vrei să primeşti Botezul?" înseamnă în acelaşi
1768 0,1 | altum" (Lc 5,4). Petru şi primii săi tovarăşi capătă încredere
1769 III,32 | Maestrul divin, asemenea primilor discipoli: "Doamne, învaţă-ne
1770 IV,48 | aminteşte că este necesar să primim acest dar şi să-l dezvoltăm
1771 III,34 | fascinaţiei de "surogate", primind propuneri religioase alternative,
1772 I,13 | am putut experimenta o primire extraordinare nu numai din
1773 II,23 | perspectiva "divinizării", prin primirea în Cristos a omului răscumpărat,
1774 II,27 | afectul carităţii pe care a primit-o în el însuşi. Aceştia îl
1775 III,30 | Sfinţenia ~30. În primul rând nu ezit să spun că
1776 IV,48 | care a îmbogăţit Biserica primului mileniu să se reia în mod
1777 IV,51 | pretutindeni să fie respectate principiile fundamentale de care depind
1778 IV,45 | credincioşi, ţinându-i uniţi a priori în tot ceea ce este esenţial,
1779 IV,56 | popoare şi rămâne datoria prioritară a misiunii ad gentes de
1780 III,40 | aceasta este cu siguranţă o prioritate pentru Biserică la începutul
1781 III,29 | orientarea comună, câteva priorităţi pastorale, pe care însăşi
1782 I,10 | am avut-o cu persoanele private de libertate de la "Regina
1783 I,15 | nu există timp pentru a privi înapoi şi încă mai puţin
1784 IV,50 | mari posibilităţi câtorva privilegiaţi, lăsând milioane şi milioane
1785 0,3 | în aceste ultime luni, am privit către noul mileniu care
1786 I,9 | uneori, atunci când sunt priviţi tinerii cu problemele şi
1787 I,9 | care uneori a supus la o probă dură misiunea organizatorilor
1788 III,37 | rezultate benefice, este probabil necesar ca păstorii să se
1789 I,14 | internaţionale s-a dovedit mai problematică. Este de dorit ca statele
1790 IV,52 | contribuţie la soluţionarea problemei sociale, devenite astăzi
1791 III,33 | lume, în ciuda vastelor procese de secularizare, o exigenţă
1792 I,10 | administrarea cu hotărâre a proceselor de globalizare economică
1793 I,14 | probleme de care depinde procesul dezvoltării din numeroase
1794 IV,42 | Lisieux, pe care am dorit s-o proclam învăţător al Bisericii,
1795 I,4 | ca niciodată rămâne vie proclamaţia pe care Isus o face despre
1796 II,20 | expresia culminantă în solemna proclamaţie a evanghelistului Ioan: "
1797 IV,48 | trupul său, în unitatea produsă de darul Duhului, ea este
1798 III,39 | Vatican II a subliniat rolul proeminent al cuvântului lui Dumnezeu
1799 I,8 | apostolilor, din dorinţa de a profesa propria credinţă, de a-şi
1800 IV,48 | tot ceea ce exprimăm în profesiunea de credinţă are fundamentul
1801 I,10 | sportivi, de la artişti la profesori universitari, de la episcopi
1802 I,4 | uluiţi, aplicându-şi sieşi profeţia lui Isaia: "Aceste cuvinte
1803 IV,48 | câteva semnale cu adevărat profetice şi emoţionante, dar rămâne
1804 0,3 | a trecutului, dar şi ca profeţie a viitorului. Acum trebuie
1805 IV,46 | apostolului: "Nu stingeţi Duhul. Profeţiile să nu le dispreţuiţi. Cercetaţi
1806 IV,42 | exprimăm un hotărât angajament programatic la nivelul Bisericii Universale
1807 III,30 | în întreaga sa valoare programatică, din constituţia dogmatice
1808 III,31 | elementar, punându-l la baza programului pastoral care ne angajează
1809 III,34 | într-adevăr să vadă credinţa lor progresiv diminuată şi ar sfârşi prin
1810 IV,50 | oameni nu numai în afara progresului, dar pradă condiţiilor de
1811 IV,49 | pagină de cristologie care proiectează o rază de lumină asupra
1812 III,38 | trebuie să ne mirăm oare dacă proiectele pastorale cunosc eşecul
1813 II,17(8) | Christi est": Com. in Is., Prol.: PL 24,17.
1814 III,33 | se face experienţa vie a promisiunii lui Cristos: "Cine mă iubeşte
1815 IV,46 | secerişului (cf. Mt 9,38) - pentru promovarea vocaţiilor la preoţie şi
1816 IV,53 | orientări a iubirii şi a promovării umane, care se înrădăcinează
1817 IV,43 | iniţiative concrete trebuie să se promoveze o spiritualitate de comuniune,
1818 IV,44 | exigenţelor de a răspunde cu promptitudine şi eficacitate problemelor
1819 IV,55 | În contextul unui tot mai pronunţat pluralism cultural şi religios,
1820 I,6 | şi-au pus întrebări asupra propriei vieţi, pentru a implora
1821 IV,46 | dăruirea totală de sine şi a propriilor energii pentru cauza împărăţiei. ~
1822 I,13 | aceea a avut loc pelerinajul propriu-zis, urmărind itinerarul istoriei
1823 IV,53 | şi să aducă lui Petru propriul dar. Acum caritatea manifestată
1824 III,37 | comunităţilor creştine să propună într-o manieră convingătoare
1825 I,7 | recunoştinţă veşnică şi o reînnoită propunere de imitare. ~
1826 III,31 | trebui să integreze bogăţiile propunerii adresate tuturor prin formele
1827 IV,56 | tuturor şi care trebuie să fie propus tuturor în cel mai mare
1828 IV,52 | urmă, conform învăţăturilor propuse de doctrina socială a Bisericii. ~
1829 I,4 | trecut fără să atenueze prospeţimea acestui "astăzi", prin care
1830 II,25 | umană nu poate decât să se prosterne în adoraţie. ~
1831 II,21 | Asemenea lui Toma, Biserica se prosternează, adorându-l pe Cel Înviat,
1832 IV,53 | şi, împreună cu ei, mulţi protagonişti ai activităţii economice
1833 I,10 | elocventă: numeroase familii provenind din diferite regiuni ale
1834 I,12 | astfel încă o dată rolul său providenţial de loc în care bogăţiile
1835 0,2 | această celebrare o întâlnire providenţială la care Biserica, la 35
1836 I,15 | dinamism nou, care să ne provoace să investim entuziasmul
1837 III,29 | naivă care, în faţa marilor provocări ale timpului nostru, ar
1838 III,36 | Aceasta îi aşază înaintea provocării de a mărturisi cu mai multă
1839 IV,51 | Provocările actuale ~51. Şi apoi
1840 III,34 | să se folosească mai mult psalmii astfel ca întregul climat
1841 III,34 | miercuri reflecţiei asupra psalmilor, începând cu cei de la Laude,
1842 II,25 | întregii rugăciuni în care psalmistul uneşte, într-un amestec
1843 II,23 | 26,8). Aspiraţia veche a psalmistului nu putea să fie împlinită
1844 II,25 | încrederea. Într-adevăr psalmul continuă: "În tine au nădăjduit
1845 II,25 | dată cu primele cuvinte ale Psalmului 22 se iluminează cu sensul
1846 II,18 | pentru perioada ministerului public, începând cu momentul în
1847 IV,45 | înţelepciunea juridică, punând reguli precise de participare,
1848 III,31 | acest adevăr elementar, punându-l la baza programului pastoral
1849 IV,48 | Confruntarea teologică asupra punctelor esenţiale ale credinţei
1850 III,34 | care lumea de astăzi le pune credinţei, ei ar fi nu numai
1851 II,21 | mele, şi adu mâna ta şi pune-o pe coasta mea" (In 20,27).
1852 III,29 | Celui Înviat printre noi, ne punem astăzi întrebarea adresată
1853 I,6 | privirea noastră să devină mai pură pentru a contempla misterul,
1854 III,30 | fiecărui botezat să se poată purifica şi reînnoi în mod profund? ~
1855 I,6 | Purificarea memoriei ~6. Pentru
1856 III,33 | cunoaşte chiar dureroase purificări ("noaptea neagră"), dar
1857 III,40 | popor să nu fie renegate, ci purificate şi purtate spre plinătatea
1858 III,40 | tradiţia eclezială, el va purta şi imaginea multor culturi
1859 IV,43 | să se facă loc" fratelui, purtând "poverile unii altora" (
1860 III,40 | renegate, ci purificate şi purtate spre plinătatea lor. ~
1861 II,27(14) | Ultimi colloqui. Quaderno giallo, 6 iulie 1897: Opere
1862 IV,54(38) | ab unigenito Dei Filio, qui multis locis in Sanctis
1863 II,19 | adevărat excepţională a acestui rabbi care vorbeşte într-un mod
1864 I,8 | pelerini, care aşteptau cu răbdare să poată trece poarta sfântă.
1865 III,31 | pe drumul său caracterul radical al predicii de pe munte: "
1866 III,40 | ascundem exigenţele cele mai radicale ale mesajului evanghelic,
1867 IV,51 | privească unele aspecte ale radicalităţii evanghelice, care sunt adeseori
1868 II,18 | întunericului, urmată de o nouă, radioasă şi definitivă auroră. În
1869 III,29 | fie lăsat să cadă, ci să rămână în mod concret operaţional. ~
1870 III,32 | noi prietenii săi intimi: "Rămâneţi în mine şi eu în voi" (In
1871 I,10 | dintre întâlnirile care au rămas pentru mine cele mai emoţionante
1872 III,30 | Sfinţenia ~30. În primul rând nu ezit să spun că perspectiva
1873 I,4 | noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în
1874 II,21 | încetare de Cristos să-i atingă rănile, adică să-l recunoască în
1875 I,14 | pentru a ajunge la soluţia rapidă a unei probleme de care
1876 IV,52 | servicii sociale. În special, raportul cu societatea civilă trebuie
1877 III,29 | marelui jubileu le-a făcut să răsară în ochii mei cu o forţă
1878 II,23 | primirea în Cristos a omului răscumpărat, admis în intimitatea vieţii
1879 II,23 | care cheamă umanitatea răscumpărată să participe la viaţa sa
1880 I,9 | Petru". Apoi i-am văzut răspândindu-se prin oraş, plini de bucurie,
1881 II,22 | astăzi, cu raţionalismul răspândit în numeroase sfere ale culturii
1882 Conclu,59 | ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă
1883 III,40 | treilea mileniu va trebui să răspundă tot mai bine acestei exigenţe
1884 IV,43 | planului lui Dumnezeu şi să răspundem aşteptărilor profunde ale
1885 III,33 | creştină oferă propriile răspunsuri la această necesitate, şi
1886 II,16 | Ierusalim cu ocazia Paştelui, a răsunat la fel de profund în urechile
1887 II,22 | Dacă astăzi, cu raţionalismul răspândit în numeroase sfere
1888 IV,52 | individualiste, care s-ar armoniza rău cu exigenţele carităţii,
1889 IV,49 | cristologie care proiectează o rază de lumină asupra misterului
1890 II,25 | În realitate, păstrând realismul unei dureri de nespus, "
1891 IV,42 | singur suflet" (Fap 4,32). În realizarea acestei comuniuni de iubire
1892 IV,53 | asigurarea unei corespunzătoare realizări a evenimentului jubiliar.
1893 I,8 | minunile de har care s-au realizat în suflete? Se cuvine să
1894 III,32 | vieţi pastorale autentice. Realizată în noi de Duhul Sfânt, ea
1895 IV,52 | acestea vor trebui să fie realizate într-un mod specific creştin:
1896 III,29 | 2000 de ani şi ea a fost reaprinsă acum în inimile noastre
1897 III,35 | datul original pe care se reazemă credinţa creştină (cf. 1Cor
1898 I,12 | amintesc, în special, de recenta vizită a patriarhului Karekin
1899 III,31 | de grup şi prin forme mai recente oferite în asociaţiile şi
1900 I,9 | convingător şi sunt capabili să recepteze mesajul său, chiar dacă
1901 IV,57 | Bisericii să se întrebe asupra recepţionării Conciliului. (44) S-a făcut?
1902 IV,48 | acceptându-se şi susţinându-se reciproc ca mădulare ale unicului
1903 III,32 | voi" (In 15,4). Această reciprocitate este substanţa însăşi, sufletul
1904 III,34 | euharistică şi eventual cu recitarea Laudelor şi a Vesperelor,
1905 III,40 | 1Cor 9,22). Făcând acest recomandări, mă gândesc în mod special
1906 I,12 | De asemenea, am recomandat ca în programul anului jubiliar
1907 III,37 | prin exortaţia postsinodală Reconciliatio et paenitentia, care aduna
1908 III,37 | sa compătimitoare şi ne reconciliază în mod deplin cu sine. Acest
1909 I,4 | acelaşi timp "ca un drum de reconciliere şi ca un semn autentic de
1910 III,40 | valorificăm acel răspuns reconfortant, investind acel entuziasm
1911 0,2 | ochii noştri cere să fie reconsiderat şi, într-un anumit sens,
1912 II,21 | atingă rănile, adică să-l recunoască în plinătatea umanităţii
1913 III,39 | publică a Bisericii. La ea recurg acum în mare măsură credincioşii
1914 III,37 | special caracterizat prin recurgerea la Pocăinţa sacramentală,
1915 II,25 | asculte vocea Fiului. Pentru a reda omului chipul Tatălui, Isus
1916 II,17 | în ciuda complexităţii redactării lor şi a scopului lor iniţial
1917 III,37 | chip al lui Cristos trebuie redescoperit şi prin sacramentul Pocăinţei,
1918 I,14 | au votat o substanţială reducere a datoriei bilaterale care
1919 IV,51 | eclezială a carităţii. Mă refer la datoria de a ne angaja
1920 I,7 | canonizării. Sfinţenia, fie că se referă la papii bine cunoscuţi
1921 IV,45(29) | interdicasterială asupra unor probleme referitoare la colaborarea laicilor
1922 0,3 | aşadar, ca fiecare Biserică, reflectând la ceea ce Duhul a spus
1923 IV,54 | minunată şi exigentă de a fi "reflexul" ei. Este mysterium lunae
1924 I,13 | evenimentului jubiliar. Regândindu-mă la climatul pe care l-am
1925 III,35 | în mâinile lui Cristos, "Regele regilor şi Domnul domnilor" (
1926 III,32 | întoarce mereu la izvoare şi se regenerează din ele. ~
1927 III,35 | mâinile lui Cristos, "Regele regilor şi Domnul domnilor" (Ap
1928 I,10 | private de libertate de la "Regina caeli". Am citit în ochii
1929 I,10 | ochii lor suferinţa, dar şi regretul şi speranţa. Pentru ei jubileul
1930 II,18 | făcea să frecventeze în mod regulat sinagoga din oraşul său (
1931 IV,45 | înţelepciunea juridică, punând reguli precise de participare,
1932 III,30 | curând pentru a face să reiasă un dinamism intrinsec şi
1933 III,40 | o nouă evanghelizare. Îl reiau acum, mai ales pentru a
1934 II,24 | identitate divino-umană reiese în mod evident din Evanghelii,
1935 III,30 | încheiat, drumul obişnuit reîncepe, dar a arăta sfinţenia rămâne
1936 III,30 | să se poată purifica şi reînnoi în mod profund? ~
1937 III,40 | după Rusalii. Trebuie să reînnoim în noi sentimentul înflăcărat
1938 Conclu,59 | sfântă din Ierusalim, se reîntorcea la casa din Nazaret păstrând
1939 III,40 | pentru a arăta că trebuie să reînvie în noi elanul de la începuturi,
1940 III,29 | aşadar, o muncă entuziastă de relansare pastorală care ne aşteaptă.
1941 II,24 | acest adevăr îl spune Luca relatându-ne primele cuvinte ale lui
1942 II,24 | Biserica nu se îndoieşte că în relatările lor, evangheliştii, inspiraţi
1943 IV,48 | pe terenul istoriei, în relaţiile dintre fii Bisericii, ca
1944 IV,55(39) | Cf. Declaraţia asupra relaţiilor Bisericii cu religiile necreştine
1945 IV,52 | conştienţi de caracterul relativ al istoriei, aceasta nu
1946 IV,55 | special prin întâlniri de relevanţă simbolică, să stabilească
1947 I,5 | mântuirii. Creştinismul este o religie inserată în istorie! Într-adevăr,
1948 II,19 | Poporul percepe dimensiunea religioasă cu adevărat excepţională
1949 II,18 | 3). Aici ei vor observa religiozitatea care îl îndemna să meargă
1950 III,31 | etici minimaliste şi a unei religiozităţi superficiale. A întreba
1951 II,16 | finalul jubileului, în timp ce reluăm drumul vieţii obişnuite,
1952 I,13 | alianţe. O lună mai târziu am reluat drumul, mergând pe muntele
1953 II,28 | care varsă lacrimi după renegarea sa şi reia drumul său arătându-şi
1954 III,40 | fiecărui popor să nu fie renegate, ci purificate şi purtate
1955 III,36 | angajament la care nu se poate renunţa şi care trebuie trăit nu
1956 Conclu,58 | Isus (cf. In 19,26), îi repet: "Femeie, iată fiii tăi"
1957 IV,53 | ce va rămâne va servi la repetarea şi în aceste împrejurări
1958 I,7 | 7 mai 2000, împreună cu reprezentanţii altor Biserici şi comunităţi
1959 I,12 | Constantinopolului în prezenţa reprezentanţilor Bisericilor şi ai comunităţilor
1960 I,7 | are nevoie de cuvinte, ea reprezintă pe viu chipul lui Cristos. ~
1961 IV,48 | forţă care ne susţine, un reproş salutar în faţa leneviei
1962 I,15 | amintim, în acest punct, reproşul lui Isus adresat Martei: "
1963 Conclu,59 | anului 2000, jubileu care a repus în ochii noştri misterul
1964 II,27 | lucruri din el, deoarece le resimt eu însămi". (14) Este o
1965 I,15 | entuziasmul pe care l-am resimţit în iniţiative concrete.
1966 IV,56 | tuturor în cel mai mare respect al libertăţii fiecăruia:
1967 III,38 | acest principiu nu este respectat, trebuie să ne mirăm oare
1968 IV,51 | pentru ca pretutindeni să fie respectate principiile fundamentale
1969 IV,52 | configureze în aşa fel încât să respecte autonomia şi competenţele
1970 I,14 | exprim dorinţa ca guvernele respective să finalizeze urgent aceste
1971 IV,52 | creştine: trebuie să se respingă tentaţia unei spiritualităţi
1972 IV,43 | unii altora" (Gal 6,2) şi respingând tentaţiile egoiste, care
1973 IV,45 | ierarhică a Bisericii şi respinge tentaţiile arbitrariului
1974 II,24 | că în definitiv el a fost respins şi condamnat din această
1975 IV,48 | timpului în care Biserica respira cu "ambii plămâni" îi va
1976 IV,55 | deschidere şi dialog cu responsabilii altor religii. Acest dialog
1977 III,40 | dar va trebui să angajeze responsabilitatea tuturor membrilor poporului
1978 IV,45 | mod deplin demnităţii şi responsabilităţii fiecărui membru al poporului
1979 I,14 | comunitatea se angaja să restabilească dreptatea şi solidaritatea
1980 IV,47 | care Cristos a venit să-l restaureze în splendoarea sa originară,
1981 I,14 | persoane, mergând până la a restitui bunurile materiale care
1982 IV,52 | tentaţia unei spiritualităţi restrânse şi individualiste, care
1983 II,25 | de mine / Căci se apropie restriştea şi nu am ajutor" (Ps 22/
1984 IV,50 | categoriile nelipsite de resurse economice, dar expuse la
1985 III,38 | aşadar, să investim toate resursele de inteligenţă şi de acţiune
1986 II,24 | Atât cât ne este permis să reţinem că, întrucât în condiţia
1987 I,8 | continuu al grupurilor, m-am retras de acolo cu o imagine concretă
1988 I,14 | mare putere decizională, să reuşească să găsească acele consensuri
1989 II,19 | atât de fascinant, dar nu reuşeşte să-l plaseze mai presus
1990 II,24 | patimii, nici moartea nu vor reuşi să ştirbească acea certitudine
1991 II,17(9) | Constituţia dogmatică despre revelaţia divină Dei verbum, 19.
1992 III,33 | harul de a crede în Cristos, revelatorul Tatălui şi Mântuitorul lumii,
1993 III,40 | este mereu marcată, îşi revendică în mod explicit valorile
1994 III,35 | atunci când Cristos va reveni în glorie. Nu ştim ce evenimente
1995 I,10 | veselia lor de nestăvilit, au revenit pentru jubileul familiilor,
1996 Conclu,58 | Isus Cristos cel înviat revine printre noi ca la întâlnirea
1997 III,39 | evanghelizare şi de cateheză s-a revitalizat prin atenţia faţă de cuvântul
1998 III,35 | ştim ce evenimente ne va rezerva mileniul care începe, dar
1999 III,40 | misionar, care nu va fi rezervat unui grup de "specialişti",
2000 I,12 | programul anului jubiliar să se rezerve o atenţie specială dimensiunii
|