Fraţilor mei întru episcopat, preoţilor şi
diaconilor, persoanelor consacrate, tuturor credincioşilor laici
1. La începutul
noului mileniu, în timp ce se încheie marele jubileu pe parcursul căruia
noi am celebrat 2000 de ani de la naşterea lui Isus şi prin care se
deschide pentru Biserică o nouă etapă a drumului său, în inima
noastră răsună din nou cuvintele prin care Isus, după ce
s-a urcat în barca lui Simon, a vorbit mulţimii, invitându-l pe apostol
"să înainteze în larg" pentru a pescui: "Duc in
altum" (Lc 5,4). Petru şi primii săi
tovarăşi capătă încredere în cuvintele lui Cristos şi
îşi aruncă mrejele lor. "Aşa au făcut şi au prins
o mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele" (Lc
5,6).
Duc in altum!
Aceste cuvinte răsună astăzi pentru noi şi ne invită
să ne aducem aminte cu recunoştinţă de trecut, să
trăim cu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere spre viitor:
"Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi
întotdeauna" (Evr 13,8).
În acest an mare a
fost bucuria Bisericii care s-a dedicat contemplării chipului mirelui
şi Domnului ei. Mai mult ca niciodată, ea s-a făcut popor
peregrinant, călăuzit de acela care este "păstorul cel mare
al oilor" (Evr 13,20). Cu un dinamism extraordinar, care a implicat
mulţi dintre membrii săi, poporul lui Dumnezeu, aici la Roma, ca
şi la Ierusalim şi în toate Bisericile locale, a trecut prin
"poarta sfântă" care este Cristos. Lui, scopul final al istoriei
şi unicul mântuitor al lumii, Biserica şi Duhul i-au strigat "Marana
tha - Vino, Doamne Isuse" (cf. Ap 22,17.20; 1Cor 16,22).
Este imposibil
să evaluezi evenimentul de har care a pătruns conştiinţele
în timpul anului. Dar în mod sigur, un "izvor de apă vie", acela
care izvorăşte în permanenţă "din tronul lui Dumnezeu
şi al Mielului" (cf. Ap 22,1), s-a revărsat asupra
Bisericii. Este apa Duhului care potoleşte setea şi care
reînnoieşte (cf. In 4,14). Este iubirea milostivă a
Tatălui care, în Cristos, ni s-a revelat şi dăruit încă o
dată. La sfârşitul acestui an, putem să repetăm, cu bucurie
reînnoită, imnul antic de recunoştinţă:
"Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac este îndurarea
lui" (Ps 118/117,1).
|