Ascultarea Cuvântului
39. Nu există
îndoială că acest primat al sfinţeniei şi al
rugăciunii nu este de conceput decât pornind de la o reînnoită ascultare
a Cuvântului lui Dumnezeu. De când Conciliul Vatican II a subliniat rolul
proeminent al cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, în mod cert au
fost făcuţi paşi mari înainte în ascultarea asiduă şi
în lectura atentă a Sfintei Scripturi. Ei i s-a asigurat onoarea pe care o
merită în rugăciunea publică a Bisericii. La ea recurg acum în
mare măsură credincioşii şi comunităţile
creştine, şi printre laicii înşişi sunt mulţi care i
s-au dedicat cu ajutorul preţios al studiilor teologice şi biblice. Mai
ales opera de evanghelizare şi de cateheză s-a revitalizat prin
atenţia faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie, preaiubiţi
fraţi şi surori, să se consolideze şi să se
aprofundeze această perspectivă, chiar prin difuzarea în familii a
Bibliei. În special este necesar ca ascultarea cuvântului să devină o
întâlnire vitală, după vechea şi mereu actuala tradiţie lectio
divina, care permite să se surprindă în textul biblic cuvântul
viu care interpelează, orientează, modelează existenţa.
|