50. Într-adevăr,
în epoca noastră sunt numeroase necesităţile care
interpelează sensibilitatea creştină. Lumea noastră
intră în noul mileniu împovărată de contradicţiile unei
creşteri economice, culturale, tehnologice, care oferă mari
posibilităţi câtorva privilegiaţi, lăsând milioane şi
milioane de oameni nu numai în afara progresului, dar pradă
condiţiilor de viaţă cu mult sub nivelul minim datorat
demnităţii omului. Este posibil ca în timpul nostru să existe
încă persoane care mor de foame, care rămân condamnate la
analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile medicale cele mai elementare,
care nu au case unde să se adăpostească?
Tabloul
sărăciei poate fi extins foarte mult, dacă se adaugă, la
cele vechi, noile sărăcii pe care le întâlnim frecvent în sectoarele
şi categoriile nelipsite de resurse economice, dar expuse la disperarea
nonsensului, la capcana drogurilor, la abandonul la vârsta bătrâneţii
sau la boală, la marginalizare sau discriminare sociale. Creştinii
care privesc acest tablou trebuie să înveţe să facă actul
lor de credinţă în Cristos şi să descifreze chemarea pe
care el o lansează pornind de la această lume a sărăciei. Este
vorba de a continua o tradiţie a carităţii care a avut deja, în
cele două milenii care au trecut, foarte multe expresii, dar care
astăzi cere fără îndoială o mai mare inventivitate. Este
momentul unei noi "imaginaţii a carităţii", care
să se desfăşoare nu numai prin eficacitatea ajutoarelor
prestate, dar şi prin capacitatea de a fi alături, solidari cu cei
care suferă, astfel încât gestul de ajutor să fie perceput nu ca o
pomană umilitoare, ci ca o împărţire fraternă.
De aceea trebuie
s-o facem în aşa fel încât săracii să se simtă în orice
comunitate creştină ca "la ei acasă". Acest mod nu ar
fi oare cea mai mare şi mai eficientă prezentare a veştii bune a
împărăţiei lui Dumnezeu? Fără această formă
de evanghelizare, împlinită prin caritatea şi mărturia
sărăciei creştine, anunţul evangheliei, care rămâne
prima caritate, riscă să fie neînţeles sau să se înece în
acea mare de cuvinte la care ne expune zilnic societatea actuală a
comunicării. Caritatea faptelor asigură o tărie
extraordinară carităţii cuvintelor.
|