Un semn concret

53.      Pentru a da un semn acestei orientări a iubirii şi a promovării umane, care se înrădăcinează în exigenţele profunde ale evangheliei, am dorit ca însuşi anul jubiliar, printre numeroasele roade ale carităţii care deja s-au produs în timpul desfăşurării sale - mă gândesc, în special, la ajutorul oferit atâtor fraţi mai săraci pentru a le îngădui să ia parte la jubileu - să lase şi o faptă care să constituie, într-un anume mod, rodul şi sigiliul carităţii jubiliare. Mulţi pelerini, într-adevăr, au vărsat obolul lor şi, împreună cu ei, mulţi protagonişti ai activităţii economice au oferit ajutoare generoase, care au servit la asigurarea unei corespunzătoare realizări a evenimentului jubiliar. Încheiate socotelile cheltuielilor care au fost necesare în cursul anului, banii care s-au putut economisi trebuie să fie destinaţi scopurilor caritative. Este important, într-adevăr, ca de la un eveniment religios atât de semnificativ să fie îndepărtată orice aparenţă de speculaţie economică. Tot ceea ce va rămâne va servi la repetarea şi în aceste împrejurări a experienţei trăite de atâtea alte ori în cursul istoriei încă de când, la începuturile Bisericii, comunitatea din Ierusalim a oferit necreştinilor spectacolul emoţionant al unui schimb de daruri spontan, până la împărtăşirea bunurilor în favoarea celor mai săraci (cf. Fap 2,44-45).
          Opera care se va realiza va fi numai un mic izvor care se va revărsa în marele fluviu al carităţii creştine care străbate istoria. Jubileul, asemenea unui mic, dar semnificativ izvor, a îndemnat lumea să privească spre Roma, spre Biserica "care prezidează caritatea" (³⁷) şi să aducă lui Petru propriul dar. Acum caritatea manifestată în centrul catolicităţii se întoarce într-un anume mod spre lume, prin acest semn, care va rămâne ca rod şi memorie vie a comuniunii experimentate cu ocazia jubileului.