59. Preaiubiţi
fraţi şi surori! Simbolul porţii sfinte se închide în spatele
nostru, dar pentru a lăsa larg deschisă mai mult ca niciodată
poarta vie care este Cristos. După entuziasmul jubileului nu ne întoarcem
la monotonia cotidiană. Dimpotrivă, dacă pelerinajul nostru a
fost autentic, el ne-a pregătit pentru drumul care ne aşteaptă. Trebuie
să imităm elanul apostolului Paul: "Tind la cele dinainte; cu
ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne
cheamă acolo sus, în Cristos Isus" (Fil 3,13-14). Trebuie
să imităm împreună contemplarea Mariei, care, după
pelerinajul la cetatea sfântă din Ierusalim, se reîntorcea la casa din
Nazaret păstrând în inima sa misterul Fiului (cf. Lc 2,51).
Isus cel înviat,
care ne însoţeşte pe cărările noastre, aşa cum i-a
însoţit pe discipolii din Emaus, lăsându-se recunoscut "prin
frângerea pâinii" (Lc 24,35), să ne găsească
vigilenţi şi pregătiţi pentru a recunoaşte chipul
său şi a alerga spre fraţii noştri pentru a le duce marea
veste: "L-am văzut pe Domnul!" (In 20,25).
Acestea sunt roadele
fericite ale marelui jubileu al anului 2000, jubileu care a repus în ochii
noştri misterul lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu şi
mântuitorul omului. În timp ce el se încheie să ne deschidem spre un
viitor de speranţă, şi să înălţăm spre
Tatăl, prin Cristos şi în Duhul Sfânt, lauda şi
recunoştinţa întregii Biserici.
Cu această
urare trimit tuturor din adâncul inimii binecuvântarea mea.
Vatican, 6
ianuarie, solemnitatea Epifaniei Domnului, 2001, al 23-lea an de pontificat.
Ioan Paul al II-lea
|