I. ÎNTÂLNIREA CU CRISTOS, MOŞTENIREA MARELUI JUBILEU

4.       "Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic" (Ap 11,17). În bula de convocare a jubileului făceam urarea ca sărbătorirea celor două mii de ani de la misterul întrupării să fie trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt adus Sfintei Treimi" (²) şi în acelaşi timp "ca un drum de reconciliere şi ca un semn autentic de speranţă pentru toţi cei care privesc la Cristos şi la Biserica sa" (³). Experienţa anului jubiliar s-a modulat tocmai după aceste dimensiuni vitale, atingând momente de o intensitate care ne-au făcut să simţim foarte aproape prezenţa milostivă a lui Dumnezeu, de la care "vine orice dar de preţ şi orice bun desăvârşit" (Iac 1,17).
          Mă gândesc mai întâi la dimensiunea laudei. Într-adevăr, de aici pleacă întregul răspuns autentic de credinţă al revelării lui Dumnezeu în Cristos. Creştinismul înseamnă har, este surpriza unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze lumea şi omul, ci merge alături de creatura sa şi "după ce în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul" (Evr 1,1-2).
          În acest timp de pe urmă! Da, jubileul ne-a făcut să simţim că 2000 de ani de istorie au trecut fără să atenueze prospeţimea acestui "astăzi", prin care îngerii anunţă păstorilor vestea minunată a naşterii lui Isus la Betleem: "Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" (Lc 2,11). Au trecut 2000 de ani, dar mai mult ca niciodată rămâne vie proclamaţia pe care Isus o face despre propria sa misiune în sinagoga din Nazaret înaintea compatrioţilor uluiţi, aplicându-şi sieşi profeţia lui Isaia: "Aceste cuvinte ale Scripturii, pe care le-aţi auzit acum, s-au împlinit astăzi" (Lc 4,21). Au trecut 2000 de ani, dar păcătoşii care au nevoie de îndurare - şi cine nu are nevoie de ea? - se îndreaptă întotdeauna spre acest "astăzi" al mântuirii care, pe cruce, deschide poarta împărăţiei lui Dumnezeu tâlharului căit: "Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis" (Lc 23,43).