Biserica pelegrinantă

8.       Mergând pe urmele sfinţilor, nenumăraţi fii ai Bisericii au venit aici, la Roma, la mormintele apostolilor, din dorinţa de a profesa propria credinţă, de a-şi mărturisi propriile lor păcate şi de a primi iertarea care mântuie. În acest an, ochii mei n-au fost impresionaţi numai de mulţimile care au umplut Piaţa "Sfântul Petru" cu ocazia numeroaselor celebrări. Foarte des eu mi-am oprit privirea pe şirurile lungi de pelerini, care aşteptau cu răbdare să poată trece poarta sfântă. Încercam să-mi imaginez în fiecare dintre ei istoria unei vieţi alcătuite din bucurii, nelinişti, suferinţe; o istorie unită cu cea a lui Cristos şi care, în dialogul cu el, îşi relua drumul său de speranţă.
          Observând apoi şuvoiul continuu al grupurilor, m-am retras de acolo cu o imagine concretă a Bisericii pelegrinante, a acelei Biserici situate, cum spunea sfântul Augustin, "între prigoana lumii şi mângâierile lui Dumnezeu". (⁵) Nu ne-a fost dat să observăm decât imaginea exterioară a acestui eveniment singular. Cine poate măsura minunile de har care s-au realizat în suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne cu umilinţă lucrării misterioase a lui Dumnezeu şi cântând iubirea sa infinită: "Misericordias Domini in aeternum cantabo!"