|
II. UN CHIP DE CONTEMPLAT
16. "Am vrea să-l vedem pe
Isus" (In 12,21). Această cerere, făcută apostolului
Filip de câţiva greci care au mers în pelerinaj la Ierusalim cu ocazia
Paştelui, a răsunat la fel de profund în urechile noastre în acest an
jubiliar. Asemenea acelor pelerini de acum 2000 de ani, oamenii din
timpul nostru, uneori în mod involuntar, cer credincioşilor nu numai
să le "vorbească" despre Cristos, dar, într-un anumit sens,
să-l şi "vadă". Nu a primit oare Biserica misiunea de
a face să strălucească lumina lui Cristos în fiecare
perioadă istorică, de a face să strălucească chipul
său şi înaintea generaţiilor noului mileniu?
Mărturia
noastră va fi sărăcită într-un mod inacceptabil dacă
nu vom fi mai întâi noi înşine contemplatori ai chipului său. Marele
jubileu ne-a ajutat, fără îndoială, să o facem într-o
manieră mai profundă. La finalul jubileului, în timp ce reluăm
drumul vieţii obişnuite, păstrând în noi bogăţia
experienţelor trăite în această perioadă cu totul
specială, privirea noastră rămâne mai mult ca niciodată fixată
pe chipul Domnului.
|