22.      "Cuvântul s-a făcut trup" (In 1,14). Această strălucitoare prezentare făcută de Ioan despre misterul lui Cristos este confirmată peste tot în Noul Testament. Apostolul Paul se situează pe aceeaşi linie atunci când afirmă că Fiul lui Dumnezeu este "născut din seminţia lui David după trup" (Rom 1,3; cf. 9,5).
          Dacă astăzi, cu raţionalismul răspândit în numeroase sfere ale culturii contemporane, numai credinţa în divinitatea lui Cristos este aceea care creează probleme, în alte contexte istorice şi culturale a existat mai curând tendinţa de a se reduce sau de a face să dispară caracterul concret şi istoric al umanităţii lui Isus. Dar pentru credinţa Bisericii este esenţial să se afirme că într-adevăr Cuvântul "s-a făcut trup" şi că el a asumat toate dimensiunile umane, în afară de păcat (cf. Evr 4,15). În această perspectivă, întruparea este cu adevărat kenosis, "despuiere" din partea Fiului lui Dumnezeu de acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (cf. Fil 2,6-8; 1Pt 3,18).
          Pe de altă parte, această umilire a Fiului lui Dumnezeu nu este un sfârşit în sine însuşi; ea tinde mai curând spre deplina glorificare a lui Cristos, chiar în umanitatea sa: "De aceea l-a înălţat Dumnezeu şi i-a dăruit numele ce stă deasupra oricărui nume, ca la numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ, iar orice limbă să dea mărturie că Domn este Isus Cristos, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl" (Fil 2,9-11).