23. "Faţa
ta, Doamne, o caut" (Ps 27/26,8). Aspiraţia veche a
psalmistului nu putea să fie împlinită într-un mod mai amplu şi
mai surprinzător ca în contemplarea chipului lui Cristos. În el, Dumnezeu
ne-a binecuvântat cu adevărat şi a făcut "să
strălucească chipul său peste noi" (cf. Ps 67/66,3).
Fiind Dumnezeu şi om în acelaşi timp, el ne revelează şi
chipul autentic al omului, "îl dezvăluie pe deplin omului pe
om". (11)
Isus este
"omul nou" (Ef 4,24; cf. Col 3,10) care cheamă
umanitatea răscumpărată să participe la viaţa sa
divină. În misterul întrupării sunt puse bazele unei antropologii
care poate să meargă dincolo de propriile sale limite şi de
propriile sale contradicţii pentru a se îndrepta spre Dumnezeu însuşi
şi mai mult încă spre perspectiva "divinizării", prin
primirea în Cristos a omului răscumpărat, admis în intimitatea
vieţii trinitare. Sfinţii părinţi au insistat mult asupra
acestei dimensiuni soteriologice a misterului întrupării: numai pentru
că Fiul lui Dumnezeu a devenit cu adevărat om, omul poate, în el
şi prin el, să devină cu adevărat fiul lui Dumnezeu. (12)
|