34. Desigur,
la rugăciune sunt în mod special chemaţi creştinii care au
primit darul vocaţiei la o viaţă de consacrare specială:
prin natura sa, această vocaţie îi face mai disponibili la
experienţa contemplativă şi este important ca ei să o
cultive printr-un angajament generos. Se înşală cei care ar gândesc
că simplii creştini pot să se mulţumească cu o
rugăciune superficială, incapabilă să le umple viaţa. În
special în faţa numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi le pune
credinţei, ei ar fi nu numai creştini mediocri, ci şi
"creştini în pericol". Ei ar risca într-adevăr să
vadă credinţa lor progresiv diminuată şi ar sfârşi
prin a ceda fascinaţiei de "surogate", primind propuneri
religioase alternative, pretându-se chiar la forme extravagante de
superstiţie.
Trebuie atunci ca educaţia
la rugăciune să devină oarecum un punct determinant al
întregului program pastoral. Eu însumi m-am gândit să dedic
următoarele cateheze de miercuri reflecţiei asupra psalmilor,
începând cu cei de la Laude, prin care rugăciunea publică din
Biserică ne invită să consacrăm şi să
orientăm zilele noastre. Cât de bine ar fi ca, nu numai în
comunităţile religioase, dar şi în comunităţile
parohiale, să se folosească mai mult psalmii astfel ca întregul
climat să fie pătruns de rugăciune! Ar trebui să se
valorifice, cu discernământul cuvenit, formele populare şi mai ales
să se cultive rugăciunea liturgică. O zi a comunităţii
creştine, în care să se unească multiplele angajamente pastorale
şi de mărturie în lume cu celebrarea euharistică şi
eventual cu recitarea Laudelor şi a Vesperelor, este poate mai
"imaginabilă" decât se crede în mod obişnuit. O
demonstrează experienţa atâtor grupuri creştine angajate, care
au în componenţă în majoritate laici.
|