Ascultarea Cuvântului

39.      Nu există îndoială că acest primat al sfinţeniei şi al rugăciunii nu este de conceput decât pornind de la o reînnoită ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. De când Conciliul Vatican II a subliniat rolul proeminent al cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, în mod cert au fost făcuţi paşi mari înainte în ascultarea asiduă şi în lectura atentă a Sfintei Scripturi. Ei i s-a asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea publică a Bisericii. La ea recurg acum în mare măsură credincioşii şi comunităţile creştine, şi printre laicii înşişi sunt mulţi care i s-au dedicat cu ajutorul preţios al studiilor teologice şi biblice. Mai ales opera de evanghelizare şi de cateheză s-a revitalizat prin atenţia faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie, preaiubiţi fraţi şi surori, să se consolideze şi să se aprofundeze această perspectivă, chiar prin difuzarea în familii a Bibliei. În special este necesar ca ascultarea cuvântului să devină o întâlnire vitală, după vechea şi mereu actuala tradiţie lectio divina, care permite să se surprindă în textul biblic cuvântul viu care interpelează, orientează, modelează existenţa.