Vestirea cuvântului
40. Hrănirea din
cuvânt, pentru a fi "slujitorii cuvântului", în angajamentul de
evanghelizare: aceasta este cu siguranţă o prioritate pentru
Biserică la începutul noului mileniu. Astăzi este
depăşită, chiar şi în ţările cu tradiţie în
evanghelizare, situaţia unei "societăţi
creştine", care, în ciuda numeroaselor slăbiciuni de care
omenirea este mereu marcată, îşi revendică în mod explicit
valorile evanghelice. Astăzi trebuie să se înfrunte cu mult curaj o
situaţie care devine tot mai diversificată şi mai pregnantă
în contextul mondializării, al noului şi inconstantului amestec de
popoare şi culturi care o caracterizează. De nenumărate ori am
repetat în aceşti ultimi ani apelul la o nouă evanghelizare. Îl
reiau acum, mai ales pentru a arăta că trebuie să reînvie în noi
elanul de la începuturi, lăsându-ne pătrunşi de ardoarea
predicării apostolice care a urmat după Rusalii. Trebuie să
reînnoim în noi sentimentul înflăcărat al lui Paul, care exclama:
"Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!" (1Cor 9,16).
Această
pasiune nu va înceta să trezească în Biserică un nou spirit
misionar, care nu va fi rezervat unui grup de "specialişti", dar
va trebui să angajeze responsabilitatea tuturor membrilor poporului lui
Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit cu adevărat pe Cristos nu poate să-l
păstreze pentru sine, trebuie să-l vestească. Este necesar un
nou elan apostolic care să fie trăit ca un angajament cotidian de
către comunităţile şi grupurile creştine. Aceasta
se va face totodată în respectul cuvenit itinerarului tot mai diversificat
al fiecărei persoane şi în atenţia pentru diferitele culturi în
care trebuie să fie adus mesajul creştin, în aşa fel ca valorile
specifice ale fiecărui popor să nu fie renegate, ci purificate
şi purtate spre plinătatea lor.
Creştinismul
celui de-al treilea mileniu va trebui să răspundă tot mai bine
acestei exigenţe de înculturare. Rămânând în întregime el
însuşi, în absolută fidelitate faţă de vestirea
evanghelică şi de tradiţia eclezială, el va purta şi
imaginea multor culturi şi popoare în care este primit şi înrădăcinat.
În timpul anului jubiliar noi ne-am bucurat în mod special de frumuseţea
acestui chip multiform al Bisericii. Nu este poate decât un început, o
icoană abia conturată a viitorului pe care Duhul lui Dumnezeu ni-l
pregăteşte.
Propunerea lui
Cristos trebuie să fie făcută tuturor cu încredere. Ea se va
adresa adulţilor, familiilor, tinerilor, copiilor, fără să
ascundem exigenţele cele mai radicale ale mesajului evanghelic, dar
mergând în întâmpinarea exigenţelor fiecăruia în ceea ce
priveşte sensibilitatea şi limbajul, după exemplul lui Paul,
care afirma: "M-am făcut totul pentru toţi, ca să mântuiesc
cu orice preţ măcar pe unii" (1Cor 9,22). Făcând
acest recomandări, mă gândesc în mod special la pastoraţia
tinerilor. Tocmai în ceea ce priveşte tinerii, cum am numit mai sus,
jubileul ne-a oferit o mărturie de generoasă disponibilitate. Trebuie
să valorificăm acel răspuns reconfortant, investind acel
entuziasm ca pe un nou "talant" (cf. Mt 25,15) pe care Domnul
ni l-a pus în mâini ca să-l facem să dea roade.
|