50.      Într-adevăr, în epoca noastră sunt numeroase necesităţile care interpelează sensibilitatea creştină. Lumea noastră intră în noul mileniu împovărată de contradicţiile unei creşteri economice, culturale, tehnologice, care oferă mari posibilităţi câtorva privilegiaţi, lăsând milioane şi milioane de oameni nu numai în afara progresului, dar pradă condiţiilor de viaţă cu mult sub nivelul minim datorat demnităţii omului. Este posibil ca în timpul nostru să existe încă persoane care mor de foame, care rămân condamnate la analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile medicale cele mai elementare, care nu au case unde să se adăpostească?
          Tabloul sărăciei poate fi extins foarte mult, dacă se adaugă, la cele vechi, noile sărăcii pe care le întâlnim frecvent în sectoarele şi categoriile nelipsite de resurse economice, dar expuse la disperarea nonsensului, la capcana drogurilor, la abandonul la vârsta bătrâneţii sau la boală, la marginalizare sau discriminare sociale. Creştinii care privesc acest tablou trebuie să înveţe să facă actul lor de credinţă în Cristos şi să descifreze chemarea pe care el o lansează pornind de la această lume a sărăciei. Este vorba de a continua o tradiţie a carităţii care a avut deja, în cele două milenii care au trecut, foarte multe expresii, dar care astăzi cere fără îndoială o mai mare inventivitate. Este momentul unei noi "imaginaţii a carităţii", care să se desfăşoare nu numai prin eficacitatea ajutoarelor prestate, dar şi prin capacitatea de a fi alături, solidari cu cei care suferă, astfel încât gestul de ajutor să fie perceput nu ca o pomană umilitoare, ci ca o împărţire fraternă.
          De aceea trebuie s-o facem în aşa fel încât săracii să se simtă în orice comunitate creştină ca "la ei acasă". Acest mod nu ar fi oare cea mai mare şi mai eficientă prezentare a veştii bune a împărăţiei lui Dumnezeu? Fără această formă de evanghelizare, împlinită prin caritatea şi mărturia sărăciei creştine, anunţul evangheliei, care rămâne prima caritate, riscă să fie neînţeles sau să se înece în acea mare de cuvinte la care ne expune zilnic societatea actuală a comunicării. Caritatea faptelor asigură o tărie extraordinară carităţii cuvintelor.