În lumina Conciliului

57.      Câte bogăţii, preaiubiţi fraţi şi surori, nu sunt în orientările pe care Conciliul Vatican II le-a dat! De aceea, în pregătirea marelui jubileu, am cerut Bisericii să se întrebe asupra recepţionării Conciliului. (⁴⁴) S-a făcut? Congresul care a avut loc la Vatican a fost un moment al acestei reflecţii, şi îmi place să cred că s-a făcut la fel, într-un fel sau altul, în toate Bisericile particulare. O dată cu trecerea anilor, aceste texte nu-şi pierd din valoare şi nici din strălucire. Este necesar ca ele să fie citite într-o manieră corespunzătoare, să fie cunoscute şi asimilate ca texte calificate şi normative ale magisteriului, în interiorul tradiţiei Bisericii. La încheierea jubileului am simţit mai mult ca oricând datoria de a considera Conciliul ca marele har de care Biserica a beneficiat în secolul al XX-lea: el ne-a oferit o busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care se deschide.