Concluzie
Duc in altum!

58.      Să mergem înainte cu speranţă! Un nou mileniu se deschide înaintea Bisericii, asemenea unui ocean vast în care să ne aventurăm, contând pe ajutorul lui Cristos. Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat acum două mii de ani din iubire pentru om, împlineşte şi astăzi opera sa: trebuie să avem ochi pătrunzători pentru a-l vedea, şi mai ales o inimă mare pentru a deveni noi înşine instrumentele lui. Faptul că am celebrat anul jubiliar nu a fost oare pentru a relua contactul cu acest izvor de apă vie al speranţei noastre? Acum Cristos, contemplat şi iubit, ne invită încă o dată să mergem pe cale: "Aşadar, mergeţi şi convertiţi popoarele, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt 28,19). Acest mandat misionar ne introduce în al treilea mileniu, invitându-ne la acelaşi entuziasm care a fost propriu creştinilor de la începuturi: putem să contăm pe puterea aceluiaşi Duh, care a fost revărsat la Rusalii şi care ne îndeamnă astăzi să plecăm din nou susţinuţi de speranţa "care nu înşală" (Rom 5,5).
          Pasul nostru, la începutul acestui nou secol, trebuie să fie mai sprinten pentru a străbate din nou cărările lumii. Căile pe care fiecare dintre noi şi fiecare dintre Bisericile noastre trebuie să meargă sunt multe, dar nu există distanţă între aceia care sunt strâns uniţi prin comuniunea unică prin care în fiecare zi se hrănesc la masa pâinii euharistice şi a cuvântului vieţii. În fiecare duminică Isus Cristos cel înviat revine printre noi ca la întâlnirea din Cenacol, unde în seara "aceleiaşi zile, prima a săptămânii" (In 20,19) s-a prezentat la ai săi pentru "a sufla" asupra lor darul plin de viaţă al Duhului şi a-i lansa în marea aventură a evanghelizării.
          Ne însoţeşte în acest drum Fecioara Preasfântă, căreia, acum câteva luni, împreună cu mulţi episcopi veniţi la Roma din toate părţile lumii, i-am încredinţat cel de-al treilea mileniu. De multe ori, în aceşti ani, am prezentat-o şi am invocat-o ca "stea a noii evanghelizări". Am indicat-o şi ca auroră luminoasă şi călăuză sigură a drumului nostru. Făcându-mă ecoul vocii însăşi a lui Isus (cf. In 19,26), îi repet: "Femeie, iată fiii tăi" şi îi prezint afecţiunea filială a întregii Biserici.