59.      Preaiubiţi fraţi şi surori! Simbolul porţii sfinte se închide în spatele nostru, dar pentru a lăsa larg deschisă mai mult ca niciodată poarta vie care este Cristos. După entuziasmul jubileului nu ne întoarcem la monotonia cotidiană. Dimpotrivă, dacă pelerinajul nostru a fost autentic, el ne-a pregătit pentru drumul care ne aşteaptă. Trebuie să imităm elanul apostolului Paul: "Tind la cele dinainte; cu ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus, în Cristos Isus" (Fil 3,13-14). Trebuie să imităm împreună contemplarea Mariei, care, după pelerinajul la cetatea sfântă din Ierusalim, se reîntorcea la casa din Nazaret păstrând în inima sa misterul Fiului (cf. Lc 2,51).
          Isus cel înviat, care ne însoţeşte pe cărările noastre, aşa cum i-a însoţit pe discipolii din Emaus, lăsându-se recunoscut "prin frângerea pâinii" (Lc 24,35), să ne găsească vigilenţi şi pregătiţi pentru a recunoaşte chipul său şi a alerga spre fraţii noştri pentru a le duce marea veste: "L-am văzut pe Domnul!" (In 20,25).
          Acestea sunt roadele fericite ale marelui jubileu al anului 2000, jubileu care a repus în ochii noştri misterul lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu şi mântuitorul omului. În timp ce el se încheie să ne deschidem spre un viitor de speranţă, şi să înălţăm spre Tatăl, prin Cristos şi în Duhul Sfânt, lauda şi recunoştinţa întregii Biserici.
          Cu această urare trimit tuturor din adâncul inimii binecuvântarea mea.

          Vatican, 6 ianuarie, solemnitatea Epifaniei Domnului, 2001, al 23-lea an de pontificat.

Ioan Paul al II-lea