Tinerii
9. Numeroasele
întâlniri jubiliare au adunat categoriile cele mai diverse de persoane,
înregistrând o participare cu adevărat impresionantă, care uneori a
supus la o probă dură misiunea organizatorilor şi a
animatorilor, ecleziali sau civili. Doresc să profit de această
scrisoare pentru a exprima tuturor mulţumirile mele cele mai cordiale. Dar
mai presus de cifre, ceea ce m-a emoţionat foarte mult a fost constatarea
angajării serioase la rugăciune, la reflecţie, la comuniune,
care s-a manifestat în momentul acestor întâlniri.
Şi cum să
nu ne amintim în mod special întâlnirea plină de bucurie şi
entuziasmată a tinerilor? Dacă există o imagine a jubileului
din anul 2000 care, mai mult decât altele, va rămâne vie în memorie,
aceasta este cu siguranţă aceea a mulţimii de tineri cu care am
putut stabili un fel de dialog privilegiat, fondat pe o simpatie reciprocă
şi o înţelegere profundă. Această simpatie s-a manifestat
încă din momentul în care le-am urat bun venit în Piaţa "Sfântul
Ioan" din Lateran şi în Piaţa "Sfântul Petru". Apoi
i-am văzut răspândindu-se prin oraş, plini de bucurie, aşa
cum trebuie să fie tinerii, dar şi contemplativi, dornici de
rugăciune, de "sens", de prietenie adevărată. Nu va fi
uşor nici pentru ei, nici pentru toţi cei care i-au observat, să
se şteargă din memoria lor această săptămână în
care Roma a devenit "tânără împreună cu tinerii". Nu
va fi posibil să uităm celebrarea de la Tor Vergata.
Încă o
dată, tinerii s-au revelat pentru Roma şi pentru Biserică
asemenea unui dar special al Duhului lui Dumnezeu. Există uneori,
atunci când sunt priviţi tinerii cu problemele şi slăbiciunile
care-i caracterizează în societatea contemporană, o
adevărată tendinţă spre pesimism. Jubileul tinerilor ne-a
surprins, încredinţându-ne dimpotrivă mesajul unei tinereţi care
exprimă o dorinţă profundă, în ciuda posibilelor
ambiguităţi, faţă de acele valori autentice care îşi
au plinătatea în Cristos. Nu este oare Cristos secretul adevăratei
libertăţi şi al bucuriei profunde a inimii? Nu este Isus Cristos
prietenul suprem şi totodată educatorul unei prietenii cu
adevărat autentice? Dacă Isus Cristos este prezentat tinerilor cu
adevăratul său chip, ei îl simt ca un răspuns convingător
şi sunt capabili să recepteze mesajul său, chiar dacă el
este exigent şi marcat de cruce. De aceea, vibrând la entuziasmul lor, nu
am ezitat să le cer o alegere radicală de credinţă şi
de viaţă, indicându-le o datorie minunată: aceea de a se face
"străjerii dimineţii" (cf. Is 21,11-12) în zorii
noului mileniu.
|