Datoria internaţională

14.      Jubileul a fost, de asemenea - şi nu se putea să fie altfel -, un mare eveniment al carităţii. Încă din anii pregătitori am făcut apel pentru o mai mare şi mai laborioasă atenţie faţă de problemele sărăciei care torturează încă lumea. O semnificaţie specială a avut-o, sub acest aspect, problema datoriei internaţionale a ţărilor sărace. În ce priveşte aceste ţări, un gest de generozitate s-a aflat în însăşi logica jubileului, care, în configuraţia sa biblică originară, era chiar timpul în care comunitatea se angaja să restabilească dreptatea şi solidaritatea în raporturile dintre persoane, mergând până la a restitui bunurile materiale care le-au fost sustrase. Sunt fericit să constat că, recent, parlamentele din numeroase state creditoare au votat o substanţială reducere a datoriei bilaterale care greva ţările cele mai sărace şi mai datoare. Îmi exprim dorinţa ca guvernele respective să finalizeze urgent aceste decizii parlamentare. Problema datoriei multilaterale contractate de ţările cele mai sărace faţă de organismele financiare internaţionale s-a dovedit mai problematică. Este de dorit ca statele membre ale acestor organizaţii, mai ales acelea care au mai mare putere decizională, să reuşească să găsească acele consensuri necesare pentru a ajunge la soluţia rapidă a unei probleme de care depinde procesul dezvoltării din numeroase ţări, cu grave consecinţe pentru situaţia economică şi existenţială a multor persoane.