Un dinamism nou
15. Acestea sunt numai
câteva dintre liniile mai importante ale experienţei jubiliare. Ea
lasă întipărite în sufletul nostru multe amintiri. Dar dacă am
vrea să ne rezumăm la nucleul esenţial, marea moştenire pe
care ne-o lasă nu ezit să o individualizez decât prin contemplarea
chipului lui Cristos: considerat în trăsăturile sale istorice
şi în misterul său, primit în prezenţa sa multiplă în
Biserică şi în lume, mărturisit ca sens al istoriei şi
lumină a drumului nostru.
Acum trebuie
să privim înainte, trebuie să "înaintăm în larg",
încrezători în cuvintele lui Cristos: Duc in altum! Ceea ce noi am
făcut în acest an nu poate să justifice o senzaţie de
mulţumire şi încă mai puţin să ne îndemne la o
atitudine de demobilizare. Dimpotrivă, experienţele trăite
trebuie să trezească în noi un dinamism nou, care să ne
provoace să investim entuziasmul pe care l-am resimţit în
iniţiative concrete. Isus însuşi ne-a avertizat: "Nimeni dintre
cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este bun pentru
împărăţia lui Dumnezeu" (Lc 9,62). În
împărăţia cerurilor nu există timp pentru a privi înapoi
şi încă mai puţin pentru a te abandona leneviei. Ne
aşteaptă multe lucruri de făcut şi de aceea trebuie să
stabilim un program pastoral postjubiliar care să fie eficace.
Este totuşi
important ca atât cât ne vom propune, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fie
înrădăcinat în contemplaţie şi în rugăciune. Timpul în
care trăim este unul de mişcare continuă, care merge adesea
până la agitaţie, cu riscul de "a face pentru a face". Trebuie
să rezistăm acestei tentaţii, căutându-l pe "a
fi" înainte de "a face". Să ne amintim, în acest punct,
reproşul lui Isus adresat Martei: "Pentru multe te zbaţi şi
te frămânţi. Însă un singur lucru este necesar" (Lc
10,41-41). În acest spirit, înainte de a propune reflecţiei voastre unele
direcţii de acţiune, doresc să împart cu voi câteva elemente de
meditaţie asupra misterului lui Cristos, fundament absolut al întregii
noastre activităţi pastorale.
|