II. UN CHIP DE CONTEMPLAT

16.      "Am vrea să-l vedem pe Isus" (In 12,21). Această cerere, făcută apostolului Filip de câţiva greci care au mers în pelerinaj la Ierusalim cu ocazia Paştelui, a răsunat la fel de profund în urechile noastre în acest an jubiliar. Asemenea acelor pelerini de acum 2000 de ani, oamenii din timpul nostru, uneori în mod involuntar, cer credincioşilor nu numai să le "vorbească" despre Cristos, dar, într-un anumit sens, să-l şi "vadă". Nu a primit oare Biserica misiunea de a face să strălucească lumina lui Cristos în fiecare perioadă istorică, de a face să strălucească chipul său şi înaintea generaţiilor noului mileniu?
          Mărturia noastră va fi sărăcită într-un mod inacceptabil dacă nu vom fi mai întâi noi înşine contemplatori ai chipului său. Marele jubileu ne-a ajutat, fără îndoială, să o facem într-o manieră mai profundă. La finalul jubileului, în timp ce reluăm drumul vieţii obişnuite, păstrând în noi bogăţia experienţelor trăite în această perioadă cu totul specială, privirea noastră rămâne mai mult ca niciodată fixată pe chipul Domnului.