23.      "Faţa ta, Doamne, o caut" (Ps 27/26,8). Aspiraţia veche a psalmistului nu putea să fie împlinită într-un mod mai amplu şi mai surprinzător ca în contemplarea chipului lui Cristos. În el, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu adevărat şi a făcut "să strălucească chipul său peste noi" (cf. Ps 67/66,3). Fiind Dumnezeu şi om în acelaşi timp, el ne revelează şi chipul autentic al omului, "îl dezvăluie pe deplin omului pe om". (¹¹)
          Isus este "omul nou" (Ef 4,24; cf. Col 3,10) care cheamă umanitatea răscumpărată să participe la viaţa sa divină. În misterul întrupării sunt puse bazele unei antropologii care poate să meargă dincolo de propriile sale limite şi de propriile sale contradicţii pentru a se îndrepta spre Dumnezeu însuşi şi mai mult încă spre perspectiva "divinizării", prin primirea în Cristos a omului răscumpărat, admis în intimitatea vieţii trinitare. Sfinţii părinţi au insistat mult asupra acestei dimensiuni soteriologice a misterului întrupării: numai pentru că Fiul lui Dumnezeu a devenit cu adevărat om, omul poate, în el şi prin el, să devină cu adevărat fiul lui Dumnezeu. (¹²)