34.      Desigur, la rugăciune sunt în mod special chemaţi creştinii care au primit darul vocaţiei la o viaţă de consacrare specială: prin natura sa, această vocaţie îi face mai disponibili la experienţa contemplativă şi este important ca ei să o cultive printr-un angajament generos. Se înşală cei care ar gândesc că simplii creştini pot să se mulţumească cu o rugăciune superficială, incapabilă să le umple viaţa. În special în faţa numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi le pune credinţei, ei ar fi nu numai creştini mediocri, ci şi "creştini în pericol". Ei ar risca într-adevăr să vadă credinţa lor progresiv diminuată şi ar sfârşi prin a ceda fascinaţiei de "surogate", primind propuneri religioase alternative, pretându-se chiar la forme extravagante de superstiţie.
          Trebuie atunci ca educaţia la rugăciune să devină oarecum un punct determinant al întregului program pastoral. Eu însumi m-am gândit să dedic următoarele cateheze de miercuri reflecţiei asupra psalmilor, începând cu cei de la Laude, prin care rugăciunea publică din Biserică ne invită să consacrăm şi să orientăm zilele noastre. Cât de bine ar fi ca, nu numai în comunităţile religioase, dar şi în comunităţile parohiale, să se folosească mai mult psalmii astfel ca întregul climat să fie pătruns de rugăciune! Ar trebui să se valorifice, cu discernământul cuvenit, formele populare şi mai ales să se cultive rugăciunea liturgică. O zi a comunităţii creştine, în care să se unească multiplele angajamente pastorale şi de mărturie în lume cu celebrarea euharistică şi eventual cu recitarea Laudelor şi a Vesperelor, este poate mai "imaginabilă" decât se crede în mod obişnuit. O demonstrează experienţa atâtor grupuri creştine angajate, care au în componenţă în majoritate laici.