Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library
Biroul pentru celebrari liturgice papale
Îndrumari liturgico-pastorale privind pregatirea întâlnirii de la Assisi

IntraText CT - Text

  • 1. Postul crestin
    • 1.1 Esenta postului crestin
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

1. Postul creştin

1.1 Esenţa postului creştin

Postul ocupă un loc important în toate marile religii. Vechiul Testament situează postul între pilonii spiritualităţii lui Israel: "Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate" (Tobit 12,8) (3). Postul implică o atitudine de credinţă, de umilinţă şi de dependenţă totală de Dumnezeu. Postul este folosit pentru a pregăti întâlnirea cu Dumnezeu (cf. Ieşirea 34,28; 1 Regi 19,8; Daniel 9,3); pentru a ne pregăti pentru o sarcină dificilă (cf. Judecători 20,26; Estera 4,16) sau pentru a cere iertare pentru o ofensă (cf. 1 Regi 21,27); pentru a exprima durerea în urma unei nenoriciri în familie sau în naţiune (cf. 1 Samuel 7,6; 2 Samuel 1,12; Baruh 1,5). Postul, inseparabil de rugăciune şi dreptate, este orientat însă în primul rând spre convertirea inimii, fără de care - după cum spuneau Profeţii (cf. Isaia 58,2-11; Ieremia 14,12; Zaharia 7,5-14) - nu are sens.

Înainte de a-şi începe misiunea publică, Isus, condus de Spiritul Sfânt, a postit timp de patruzeci de zile ca expresie a abandonării Sale pline de încredere în planul mântuitor al Tatălui (cf. Matei 4,1-4). El le-a dat discipolilor Săi îndrumări precise ca postul lor nu fie niciodată pângărit de ostentaţie şi ipocrizie (cf. Matei 6,16-18).

Fideli tradiţiei biblice, Sfinţii Părinţi au acordat postului o mare cinste. În viziunea lor, practica postului îl pregăteşte pe credincios pentru un alt tip de hrană: pentru Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Matei 4,4) sau pentru împlinirea voinţei Tatălui (cf. Ioan 4,34); postul este strâns legat de rugăciune, întăreşte virtutea, trezeşte mila faţă de aproapele, imploră asistenţa divină şi conduce la convertirea inimii. În acest dublu sens - implorarea harului Celui Preaînalt şi convertirea interioară profundă - suntem chemaţi acceptăm invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea la post, pentru 14 decembrie. Pentru fără ajutorul Domnului nu poate fi găsită o soluţie la tragica situaţie cu care se confruntă acum lumea; fără convertirea inimilor este dificil de imaginat eradicarea totală a terorismului.

Practica postului se îndreaptă spre trecut, prezent şi viitor: spre trecut, ca şi recunoaştere a ofenselor comise împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor, de care oricine se face vinovat; spre prezent, pentru a învăţa privim spre ceilalţi şi spre realitatea care ne înconjoară; spre viitor, pentru a ne deschide inimile spre realităţile divine şi, prin darul îndurării lui Dumnezeu, reînnoim comuniunea cu toţi oamenii şi cu întreaga creaţie, asumându-ne cu responsabilitate lucrarea pe care fiecare dintre noi o avem de îndeplinit în istorie.




3) De multe secole, la Liturghia Romană din Miercurea Cenuşii de la începutul Postului Paştilor pasajul evanghelic care se citeşte este de la Marcu 6,1-6.16-18, care prezintă învăţătura lui Isus despre pomană, rugăciune şi post, care sunt de fapt inseparabile. "Acestea trei, rugăciunea, postul şi pomana, sunt una, şi primesc viaţă una de la alta. Postul este sufletul rugăciunii, şi pomana viaţa postului. Nimeni nu le separe, deoarece singure nu au sens" (Sf. Petru Cristologul, Discurs 43: PL 52, 320).






Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by EuloTech SRL - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License