1. Postul creştin

1.1 Esenţa postului creştin

Postul ocupă un loc important în toate marile religii. Vechiul Testament situează postul între pilonii spiritualităţii lui Israel: "Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate" (Tobit 12,8) (³). Postul implică o atitudine de credinţă, de umilinţă şi de dependenţă totală de Dumnezeu. Postul este folosit pentru a pregăti întâlnirea cu Dumnezeu (cf. Ieşirea 34,28; 1 Regi 19,8; Daniel 9,3); pentru a ne pregăti pentru o sarcină dificilă (cf. Judecători 20,26; Estera 4,16) sau pentru a cere iertare pentru o ofensă (cf. 1 Regi 21,27); pentru a exprima durerea în urma unei nenoriciri în familie sau în naţiune (cf. 1 Samuel 7,6; 2 Samuel 1,12; Baruh 1,5). Postul, inseparabil de rugăciune şi dreptate, este orientat însă în primul rând spre convertirea inimii, fără de care - după cum spuneau Profeţii (cf. Isaia 58,2-11; Ieremia 14,12; Zaharia 7,5-14) - nu are sens.

Înainte de a-şi începe misiunea publică, Isus, condus de Spiritul Sfânt, a postit timp de patruzeci de zile ca expresie a abandonării Sale pline de încredere în planul mântuitor al Tatălui (cf. Matei 4,1-4). El le-a dat discipolilor Săi îndrumări precise ca postul lor să nu fie niciodată pângărit de ostentaţie şi ipocrizie (cf. Matei 6,16-18).

Fideli tradiţiei biblice, Sfinţii Părinţi au acordat postului o mare cinste. În viziunea lor, practica postului îl pregăteşte pe credincios pentru un alt tip de hrană: pentru Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Matei 4,4) sau pentru împlinirea voinţei Tatălui (cf. Ioan 4,34); postul este strâns legat de rugăciune, întăreşte virtutea, trezeşte mila faţă de aproapele, imploră asistenţa divină şi conduce la convertirea inimii. În acest dublu sens - implorarea harului Celui Preaînalt şi convertirea interioară profundă - suntem chemaţi să acceptăm invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea la post, pentru 14 decembrie. Pentru că fără ajutorul Domnului nu poate fi găsită o soluţie la tragica situaţie cu care se confruntă acum lumea; fără convertirea inimilor este dificil de imaginat eradicarea totală a terorismului.

Practica postului se îndreaptă spre trecut, prezent şi viitor: spre trecut, ca şi recunoaştere a ofenselor comise împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor, de care oricine se face vinovat; spre prezent, pentru a învăţa să privim spre ceilalţi şi spre realitatea care ne înconjoară; spre viitor, pentru a ne deschide inimile spre realităţile divine şi, prin darul îndurării lui Dumnezeu, să reînnoim comuniunea cu toţi oamenii şi cu întreaga creaţie, asumându-ne cu responsabilitate lucrarea pe care fiecare dintre noi o avem de îndeplinit în istorie.