|
2. Pelerinajul şi rugăciunea
2.1. Semnificaţia pelerinajului şi a rugăciunii
În Vechiul Testament, convertirea înseamnă mai întâi de toate a te
întoarce cu toată inima la Dumnezeu şi a merge din nou pe
cărările Lui. În consecinţă, în conformitate cu tradiţia
şi cu propunerea Sfântului Părinte, postul-convertire din 14
decembrie 2001 trebuie să fie însoţit de pelerinaj şi
rugăciune.
Biserica recunoaşte în pelerinaj multe valori creştine. În
propunerea Sfântului Părinte, în vederea pregătirii spirituale a întâlnirii
din Assisi, pelerinajul devine un semn al itinerariului dificil pe care fiecare
discipol al lui Cristos este chemat să îl parcurgă pentru a ajunge la
convertire. Este o ocazie de a reparcurge, în liniştea inimii, drumurile
istoriei; de a ne aminti că mergem cu adevărat spre Domnul "nu
prin paşii noştri ci prin iubirea noastră, şi Dumnezeu va
fi cu atât mai aproape de inimile noastre cu cât va fi mai pură iubirea
care ne atrage spre El [...]. Nu cu picioarele noastre deci, ci prin bunele
obiceiuri putem merge spre El, care este prezent pretutindenea"
(5); de a redescoperi că fiecare om, făcut după chipul
lui Dumnezeu, merge alături de noi spre o singură destinaţie:
Împărăţia.
Rugăciunea este momentul fundamental de umplere cu ascultarea de Dumnezeu
a "golului" creat în noi de postul purificator şi de pelerinajul
făcut în tăcere. Inima fiecăruia dintre noi trebuie să fie
de fapt punctul de start pentru construirea păcii: în inimă Dumnezeu
acţionează şi judecă, vindecă şi mântuieşte.
Nu trebuie să uităm că nu poate exista pace fără
rugăciune, prin care învăţăm că "pacea merge
dincolo de eforturile omului, în special în situaţia mondială
actuală, şi de aceea izvorul şi împlinirea ei trebuie
căutate în Realitatea care este desupra noastră a tuturor"
(6).
|