2. Pelerinajul şi rugăciunea

2.1. Semnificaţia pelerinajului şi a rugăciunii

În Vechiul Testament, convertirea înseamnă mai întâi de toate a te întoarce cu toată inima la Dumnezeu şi a merge din nou pe cărările Lui. În consecinţă, în conformitate cu tradiţia şi cu propunerea Sfântului Părinte, postul-convertire din 14 decembrie 2001 trebuie să fie însoţit de pelerinaj şi rugăciune.

Biserica recunoaşte în pelerinaj multe valori creştine. În propunerea Sfântului Părinte, în vederea pregătirii spirituale a întâlnirii din Assisi, pelerinajul devine un semn al itinerariului dificil pe care fiecare discipol al lui Cristos este chemat să îl parcurgă pentru a ajunge la convertire. Este o ocazie de a reparcurge, în liniştea inimii, drumurile istoriei; de a ne aminti că mergem cu adevărat spre Domnul "nu prin paşii noştri ci prin iubirea noastră, şi Dumnezeu va fi cu atât mai aproape de inimile noastre cu cât va fi mai pură iubirea care ne atrage spre El [...]. Nu cu picioarele noastre deci, ci prin bunele obiceiuri putem merge spre El, care este prezent pretutindenea" (⁵); de a redescoperi că fiecare om, făcut după chipul lui Dumnezeu, merge alături de noi spre o singură destinaţie: Împărăţia.

Rugăciunea este momentul fundamental de umplere cu ascultarea de Dumnezeu a "golului" creat în noi de postul purificator şi de pelerinajul făcut în tăcere. Inima fiecăruia dintre noi trebuie să fie de fapt punctul de start pentru construirea păcii: în inimă Dumnezeu acţionează şi judecă, vindecă şi mântuieşte. Nu trebuie să uităm că nu poate exista pace fără rugăciune, prin care învăţăm că "pacea merge dincolo de eforturile omului, în special în situaţia mondială actuală, şi de aceea izvorul şi împlinirea ei trebuie căutate în Realitatea care este desupra noastră a tuturor" (⁶).