Chapter.Paragraph
1 1 (19)| America, Santo-Domingo, 13 octombrie 1992, şi Discurs
2 1 (19)| negri (Discurs la Yaoundé, 13 august 1985).
3 1 (29)| Cf. Mt 13,24-30. 36-43; Sf. Augustin,
4 2 (31)| toate păcatele lor"); Ex 10,13 (poporul recunoaşte în faţa
5 2 (31)| Ierusalimului); 3,42 (4,13); Bar 4,12-13 (Sion evocă
6 2 (31)| 3,42 (4,13); Bar 4,12-13 (Sion evocă greşelile fiilor
7 2 (32)| Ziua Ispăşirii); Ex 32,11-13 (cf. Dt 9,26-29: Moise);
8 2 (32)| viitoare ale poporului); 2Cr 28,13 (Capii israeliţilor afirmă: "
9 2 (33)| face trimitere la: 2Re 22,13 (cf. 2Cr 34,21: Iosia se
10 2.1 | după exil (cf. şi Bar 2,11-13), luând asupra lor greşelile
11 2.2 | aşa cum a iubit el (cf. In 13,34-35; 15,12.17), adică
12 2.2 | desăvârşit, "până la sfârşit" (In 13,1). Adică, creştinul este
13 2.2 | dintre Isus şi Tatăl (cf. In 13,34 ş.u.; 15,1-11; 17,21-
14 2.2 | renegare şi trădare (cf. 13,1-38). ~ Această
15 2.2 | 21; 2,1-7; 4,1-10; 1Pt 1,13-25; 2Pt 2,1-22; Iuda 3-13;
16 2.2 | 13-25; 2Pt 2,1-22; Iuda 3-13; 1In 1,5-10; 2,1-11.18-27;
17 2.3 | 1-9; 49,1-6; 50,4-11; 52,13-53,12), dezvoltă aceste
18 3 | Rom 8,3; 2Cor 5,21; Gal 3,13; 1Pt 2,24). (41) De altfel,
19 3.1 | grâul evangheliei (cf. Mt 13,24-30). Deci Biserica reuneşte
20 3.2 | numiţi "sfinţi" (cf. Fap 9,13; 1Cor 6,1 ş.u.; 16,1). Totuşi
21 3.3 | lui, ca vameşul (cf. Lc 18,13). Cererea noastră începe
22 5.2 | până la sfârşit (cf. In 13,1), îi face părtaşi de această
23 5.2 | sunt discipolii săi" (In 13,35). Din nefericire nu s-a
24 5.2 | fost împărţit (cf. 1Cor 1,13). Conciliul Vatican II consideră
25 5 (71)| Ibid., 13. TMA, 34 spune că "şi mai
26 5 (72)| Unitatis redintegratio, 13.
27 5.2 | ţambal zăngănitor" (1Cor 13,1), o atare lipsă trebuie
28 5 (82)| Discurs la Sinagoga din Roma, 13 aprilie 1986, 4: AAS 78 (
29 5.5 | unii faţă de alţii" (In 13,35). Şi aceasta până în
30 6 (97)| AUGUSTIN: De Trinitate I,13,28: CCL 50,69, 13; Epist.
31 6 (97)| Trinitate I,13,28: CCL 50,69, 13; Epist. 169,2: CSEL 44,617;
|