1-500 | 501-651
Chapter.Paragraph
1 NoPre | Studiul cu tema "Biserica şi greşelile din trecut" a
2 NoPre | Salazar Cardensa, M. Sp.S., şi Mons. Anton Strukelj. Discuţiile
3 NoPre | întâlniri ale subcomisiei şi în timpul sesiunilor plenare
4 NoPre | avut loc la Roma în 1998 şi 1999. Textul de faţă a fost
5 NoPre | Internaţională, prin vot scris, şi a fost apoi prezentat preşedintelui
6 Intro | eliberarea conştiinţei personale şi colective de toate formele
7 Intro | reînnoită evaluare istorică şi teologică a evenimentelor
8 Intro | corespunzătoare a greşelilor şi să contribuie la un drum
9 Intro | povara consecinţelor lor şi rămân tot atâtea tentaţii
10 Intro | rămân tot atâtea tentaţii şi pentru ziua de astăzi. ~
11 Intro | recere "un act de curaj şi de umilinţă în a recunoaşte
12 Intro | săvârşite de cei care au purtat şi poartă numele de creştin",
13 Intro | poartă numele de creştin", şi se fundamentează pe convingerea
14 Intro | personală în această privinţă, şi fără a ne substitui judecăţii
15 Intro | purtăm povara erorilor şi greşelilor celor care ne-au
16 Intro | îngenuncheze înaintea lui Dumnezeu şi să implore iertare pentru
17 Intro | pentru păcatele trecute şi prezente ale fiilor săi". (1)
18 Intro | comis înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor ofensaţi
19 Intro | spirit de autenticitate şi de gratuitate au suscitat
20 Intro | general favorabilă, înăuntrul şi în afara comunităţii ecleziale.
21 Intro | comportament. Dar nu au lipsit şi unele rezerve, expresie
22 Intro | anumite contexte istorice şi culturale, în care simpla
23 Intro | ostil ei. Între consens şi disconfort, se simte nevoia
24 Intro | clarifice raţiunile, condiţiile şi configuraţia exactă a cererilor
25 Intro | sunt reprezentate culturi şi sensibilităţi diferite în
26 Intro | adecvaţi? care le este obiectul şi cum trebuie el determinat,
27 Intro | corect judecata istorică şi judecata teologică? care
28 Intro | sunt implicaţiile morale? şi care sunt efectele posibile
29 Intro | asupra vieţii Bisericii şi asupra societăţii? Prin
30 Intro | prezentată aici, se clarifică şi la ce se referă când se
31 Intro | despre instituţia istorică şi nici numai despre comuniunea
32 Intro | botezaţi, inseparabil vizibilă şi operantă în istorie sub
33 Intro | sub conducerea păstorilor şi unificată în profunzimea
34 Intro (2)| în numeroase intervenţii, şi în special la numărul 33
35 Intro (2)| cu greşelile din trecut şi pentru a da exemplu de pocăinţă
36 Intro (2)| de pocăinţă indivizilor şi societăţilor civile.
37 Intro | fiii săi din trecut, ca şi pe cei din prezent într-o
38 Intro | din prezent într-o reală şi profundă comuniune - este
39 Intro | pentru a purifica memoria şi a trăi reînnoirea inimii
40 Intro | a trăi reînnoirea inimii şi a vieţii conform voinţei
41 Intro | fundamentul biblic (cap. 2) şi aprofunda condiţiile teologice
42 Intro | exactă a judecăţii istorice şi a judecăţii teologice este
43 Intro | ajunge la pronunţări corecte şi eficace, care să ţină cont
44 Intro | adecvat de timpul, locurile şi de contextele în care se
45 Intro | morale (cap. 5), pastorale şi misionare (cap. 6) ale acestor
46 Intro | fi pentru toate popoarele şi pentru toate religiile,
47 Intro | adevărului, al dialogului fratern şi al reconcilierii. ~
48 Intro | pentru că ea a inspirat şi munca întreagă a comisiei:
49 Intro | ascultării faţă de adevărul divin şi faţă de exigenţele sale
50 Intro | împreună cu greşelile noastre şi milostivirea şi dreptatea
51 Intro | noastre şi milostivirea şi dreptatea veşnică a Domnului. "
52 Intro | Confessio peccati" - sprijinită şi luminată de credinţa în
53 Intro | adevărul care eliberează şi mântuieşte ("confessio fidei") -
54 Intro | greşelile din trecut, ca şi pe cele ale prezentului,
55 Intro | a ne lăsa împăcaţi de el şi cu el în Isus Cristos, unicul
56 Intro | unicul Mântuitor al lumii, şi să devenim capabili să oferim
57 Intro | perspectivă, actele săvârşite şi recerute de papa în ceea
58 Intro | prezintă o valoare exemplară şi profetică, nu numai pentru
59 Intro | pentru celelalte religii, cât şi pentru guverne şi naţiuni.
60 Intro | religii, cât şi pentru guverne şi naţiuni. În felul acesta
61 Intro | întrupării ca eveniment de har şi de reconciliere pentru toţi. ~
62 1 | 1. Problematica: ieri şi astăzi ~
63 1.1 | mântuirea dăruită în Cristos şi ca ocazie privilegiată de
64 1.1 | privilegiată de pocăinţă şi de reconciliere pentru păcatele
65 1.1 | mormintele apostolilor Petru şi Paul a fost asociat cu acordarea
66 1.1 | iertarea sacramentală cât şi iertarea pedepselor îmbracă
67 1.1 | cursul "anului iertării şi al harului" (5) , Biserica
68 1 (5) | de ispăşire, de iertare şi de răscumpărare, de har,
69 1 (5) | răscumpărare, de har, de iertare şi de indulgenţă".
70 1.1 | din trecutul Bisericii, şi nici a necesităţii de a-i
71 1.1 | de magisteriu. Conciliile şi decretele papale sancţionau
72 1.1 | vinovaţi clericii sau laicii, şi mulţi păstori se străduiau
73 1.1 | nelegiurile, abuzurile [...] şi abaterile de la îndatoriri",
74 1.1 | profund înrădăcinată şi dezvoltată", extinsă "de
75 1 (6) | a "jubileului iertării şi al bucuriei" din Vechiul
76 1.1 | imediat, Leon al X-lea, şi ale curiei sale, fără ca
77 1.1 | adresată atât lui Dumnezeu cât şi unui grup de contemporani.
78 1.1 | iertare lui Dumnezeu [...] şi fraţilor separaţi 'din Orient
79 1.1 | noi (Biserica Catolică)' şi s-a declarat, în ceea ce-l
80 1.1 | Paul al VI-lea, cererea şi oferta de iertare privea
81 1.1 | separării între creştini şi presupunea reciprocitatea. ~
82 1 (7) | examineze în ce a căzut şi să se examineze el însuşi
83 1.2 | cerem iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii despărţiţi,
84 1.2 | fraţii despărţiţi, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". (8)
85 1.2 | au existat uneori chiar şi la creştini", care i-au
86 1.2 | convingerea că între ştiinţă şi credinţă există opoziţie. (9)
87 1.2 | adevăratul chip al lui Dumnezeu şi al religiei". (10) În plus,
88 1.2 | deplânge" persecuţiile şi manifestările de antisemitism
89 1.2 | săvârşite "în orice timp şi de oricine". (11) Totuşi
90 1.2 | Totuşi Conciliul nu asociază şi o cerere de iertare la faptele
91 1.2 | negreşelnică a Bisericii şi slăbiciunile membrilor săi,
92 1.2 | clerici sau laici, ieri ca şi astăzi (12) , şi deci între
93 1.2 | ieri ca şi astăzi (12) , şi deci între ea, mireasa lui
94 1.2 | lui Cristos, "fără pată şi fără riduri [...] sfântă
95 1.2 | fără riduri [...] sfântă şi neprihănită" (cf. Ef 5,27),
96 1.2 | neprihănită" (cf. Ef 5,27), şi fiii săi, păcătoşi iertaţi,
97 1.2 | păcătoşi, deopotrivă sfântă şi având mereu nevoie de purificare,
98 1.2 | practică neîncetat pocăinţa şi reînnoirea". (13) ~
99 1 (13) | este o instituţie omenească şi pământească".
100 1.2 | Însă cei care se nasc acum şi sunt instruiţi în credinţa
101 1.2 | îmbrăţişează cu respect şi iubire frăţească". (15) ~
102 1.2 | propus ca temă "Reînnoirea şi reconcilierea", (16) precizând,
103 1.2 | Bisericii Catolice. (17) Ca şi la originea sa, anul sfânt
104 1.2 | rămâne o ocazie de convertire şi de reconciliere a celor
105 1.3 | a făcut-o Paul al VI-lea şi Conciliul Vatican II, (18)
106 1.3 | Conciliul Vatican II, (18) dar şi extinde cererea de iertare
107 1 (19) | facă "un act de ispăşire" şi să ceară iertare indienilor
108 1 (19) | indienilor din America Latină şi africanilor deportaţi ca
109 1 (19) | Santo-Domingo, 13 octombrie 1992, şi Discurs la audienţa generală
110 1.3 | formele de contramărturie şi de scandal" care au avut
111 1.3 | ai săi pe fiii păcătoşi", şi îi îndeamnă "să se purifice,
112 1.3 | sau "metodele de violenţă şi intoleranţă" folosite în
113 1.3 | însuşirii greşelilor din trecut şi asupra eventualei cereri
114 1.3 | cu greşeala sa, cu căinţa şi cu încrederea sa. Nimeni
115 1 (26) | păcătoşi "în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor".
116 1.3 | cu Dumnezeu. (27) Chiar şi situaţiile de "păcat social" -
117 1.3 | lezate dreptatea, libertatea şi pacea - "totdeauna sunt
118 1.3 | totdeauna sunt rodul, acumularea şi concentrarea păcatelor personale".
119 1.4 | normativă pentru credinţa şi însăşi viaţa sa, dar este
120 1.4 | însăşi viaţa sa, dar este şi plină de o serie întreagă
121 1.4 | are alături infidelitatea şi păcatul. (29) Şi astfel
122 1.4 | infidelitatea şi păcatul. (29) Şi astfel se face că amintirea
123 1.4 | poate favoriza reînnoirea şi reconcilierea în prezent. ~
124 1.4 | atribuită membrilor Bisericii ca şi credincioşi, şi cea care
125 1.4 | Bisericii ca şi credincioşi, şi cea care se referă la societatea
126 1.4 | putere în care temporalul şi spiritualul erau strâns
127 1.4 | între acţiunea Bisericii ca şi comunitate de credinţă şi
128 1.4 | şi comunitate de credinţă şi cea a societăţii în timpurile
129 1.4 | multe ambiente, ecleziale şi neecleziale, ca semne de
130 1.4 | ca semne de vitalitate şi de autenticitate ale Bisericii,
131 1.4 | modificarea imaginilor false şi inacceptabile despre sine,
132 1.4 | identificarea ei cu obscurantismul şi intoleranţa. Cererile de
133 1.4 | au suscitat, de asemenea, şi o emulaţie pozitivă în ambientul
134 1.4 | pozitivă în ambientul eclezial şi chiar dincolo de el. Şefi
135 1.4 | guverne, societăţi private şi publice, comunităţi religioase
136 1.4 | greşelile din trecut. De aceea, şi din acest punct de vedere,
137 1.4 | Totuşi nu lipsesc şi credincioşi descumpăniţi,
138 1.4 | Biserica este acuzată de păcate şi greşeli. Alţii observă că
139 1.4 | este în general unilaterală şi exploatată de defăimătorii
140 1.4 | grupurile umane s-ar simţi încă şi astăzi atinse de consecinţele
141 1.4 | propune ca singura vinovată şi responsabilă de relele din
142 1.4 | care s-ar mai simţi încă şi astăzi răniţi de actele
143 1.4 | în domeniul credinţei cât şi în cel al moralei. ~
144 1.4 | actuală (cum fac cărturarii şi fariseii conform Mt 23,29-
145 1.4 | conform Mt 23,29-32), ca şi cum conştiinţa morală nu
146 1.4 | că adevărul lui Dumnezeu şi exigenţele sale morale au
147 1.4 | confrunte cu aceste întrebări şi să caute răspunsuri care
148 1.4 | fundamentate în revelaţie şi în transmiterea sa vie în
149 1.4 | încadrează în orizontul biblic şi teologic al reconcilierii
150 1.4 | reconcilierii cu Dumnezeu şi cu aproapele. ~
151 2 | Israelul în Vechiul Testament şi despre tema mărturisirii
152 2.1 | Mărturisiri de păcate şi cereri conexe de iertare
153 2.1 | Vechiului Testament, cât şi în Psalmi, în Profeţi şi
154 2.1 | şi în Psalmi, în Profeţi şi în Evanghelii, ca şi - mai
155 2.1 | Profeţi şi în Evanghelii, ca şi - mai sporadic - în literatura
156 2.1 | în literatura sapienţială şi în scrisorile Noului Testament.
157 2.1 | Testament. Dată fiind abundenţa şi larga răspândire a acestor
158 2.1 | problema cum să selectăm şi să catalogăm numărul mare
159 2.1 | cuprinzând diferite subcategorii, şi anume: a) texte de mărturisire
160 2.1 | păcate ale întregului popor (şi cele ale strămoşilor lui). ~
161 2.1 | mărturisirea păcatelor poporului şi cu cine este asociat sau
162 2 (31) | vorbit împotriva Domnului şi împotriva călăuzei sale
163 2 (32) | Faraonul le spune lui Moise şi Aron: "Acum văd că am păcătuit!
164 2 (32) | Domnul este drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi");
165 2 (32) | spunând: "Iartă vinovăţia şi păcatul nostru"); Lev 16,
166 2 (32) | lui Israel, de el însuşi şi de casa tatălui său); Est
167 2 (32) | Am păcătuit împotriva ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor
168 2 (33) | începând de la Exod). Cf. şi spusa populară citată în
169 2 (33) | populară citată în Ier 31,29 şi Ez 18,2: "Părinţii au mâncat
170 2 (33) | Părinţii au mâncat aguridă şi fiilor li s-au strepezit
171 2.1 | Dumnezeu, decât cele săvârşite (şi) împotriva altor fiinţe
172 2 (34) | mărturisească nelegiuirea lor şi nelegiuirea părinţilor lor");
173 2 (34) | zilele părinţilor noştri şi până astăzi am fost foarte
174 2 (34) | pedepsi pentru păcatele mele şi pentru greşelile mele şi
175 2 (34) | şi pentru greşelile mele şi ale părinţilor mei" [v.3]
176 2 (34) | ale părinţilor mei" [v.3] şi continuă prin constatarea: "
177 2 (34) | noştri [...], mântuieşte-ne şi iartă păcatele noastre");
178 2 (34) | 106,6 ("Am păcătuit ca şi părinţii noştri"); Ier 3,
179 2 (34) | Dumnezeului nostru [...], noi şi părinţii noştri"); Ier 14,
180 2 (34) | Recunoaştem fărădelegile noastre şi fărădelegile părinţilor
181 2 (34) | Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, noi purtăm
182 2 (34) | Pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor
183 2.1 | între generaţii în bine şi în rău? (ne gândim la ideea "
184 2.1 | recunoaşterii atât individuale cât şi naţionale a greşelilor săvârşite
185 2.1 | ar fi de exemplu Ios 2-11 şi Dt 7,2 (exterminarea canaaniţilor)
186 2.1 | canaaniţilor) sau 1Sam 15 şi Dt 25,19 (distrugerea amaleciţilor).
187 2 (35) | mărturiseşte că nelegiuirile şi faptele lui sunt "grăirea
188 2 (35) | sunt "grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea
189 2 (35) | răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene".
190 2.1 | partea altor popoare, precum şi animozitatea trezită în
191 2.1 | aceste popoare pentru că şi ele i-au produs atât de
192 2 (36) | de iertare adresată lor (şi, sau urmaşilor lor) nu se
193 2.1 | dintre generaţii în păcat (şi în har), simţământ care
194 2.1 | rugau evreii după exil (cf. şi Bar 2,11-13), luând asupra
195 2.1 | Biserica imită exemplul lor şi cere iertare pentru greşelile
196 2 (37) | permanent încordate între Israel şi Edom. Acest popor - în ciuda
197 2 (37) | lui Israel - a participat şi s-a bucurat de căderea Ierusalimului,
198 2.2 | unită cu ideea de vinovăţie şi prezentă pe larg în Noul
199 2.2 | este chemat să iubească şi să ierte conform unei măsuri
200 2.2 | măsură umană de dreptate şi produce o reciprocitate
201 2.2 | reflectă pe cea dintre Isus şi Tatăl (cf. In 13,34 ş.u.;
202 2.2 | dată de tema reconcilierii şi iertării ofenselor. Isus
203 2.2 | greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri" (
204 2.2 | timp relaţia sa cu Dumnezeu şi cu aproapele (cf. Lc 15,
205 2.2 | Dumnezeu este pururea milostiv şi gata să şteargă păcatele.
206 2.2 | şteargă păcatele. Aceasta este şi semnificaţia jertfei lui
207 2.2 | acesta cel care ofensează şi cel ofensat sunt reconciliaţi
208 2.2 | analizarea scrisorilor lui Paul şi a epistolelor catolice,
209 2.2 | Totuşi întâlnim o mai amplă şi subtilă insistenţă care
210 2.2 | Testament: în evanghelii şi în scrisori, ambivalenţa
211 2.2 | devenită posibilă prin moartea şi învierea lui Isus (cf. Rom
212 2.2 | al intervenţiei divine în şi prin moartea şi învierea
213 2.2 | divine în şi prin moartea şi învierea lui Isus, acum
214 2.2 | posibile: istoria lui Adam şi cea a lui Cristos. Ele se
215 2.2 | trebuie să mizeze pe moartea şi învierea Domnului Isus (
216 2.2 | liberi; ţineţi-vă dar bine şi nu vă lăsaţi prinşi din
217 2.2 | toţi evangheliştii. Iuda şi Petru sunt respectiv trădătorul
218 2.2 | sunt respectiv trădătorul şi cel care-l tăgăduieşte pe
219 2.2 | căieşte (cf. Lc 22,61 ş.u.) şi ajunge la tripla mărturisire
220 2.2 | ignoranţă, lipsuri, renegare şi trădare (cf. 13,1-38). ~
221 2.2 | faţă de păcat, nu este pur şi simplu o interpretare critică
222 2.2 | ca spre propria călăuză şi inspiraţie. De altfel, Noul
223 2.2 | recunoaşterea realităţii păcatului şi a răului şi în cadrul poporului
224 2.2 | realităţii păcatului şi a răului şi în cadrul poporului chemat
225 2.2 | păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte" (
226 2.2 | netrăind Botezul morţii şi învierii lui Isus cu care
227 2.3 | formată din triburi, clanuri şi familii, apar inevitabil
228 2.3 | suportat datorii insuportabile şi ajungeau în cruntă sărăcie
229 2.3 | al poporului lui Dumnezeu şi a restitui independenţa
230 2.3 | restitui independenţa chiar şi la cea mai mică familie
231 2.3 | să vă dau ţara Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul vostru" (
232 2.3 | admitere implicită a greşelii şi o încercare de restabilire
233 2.3 | sistem care ar fi înstrăinat şi îndepărtat pe vreun israelit,
234 2.3 | însemna de fapt dezminţirea şi dezicerea de la acţiunea
235 2.3 | mântuitoare divină în exod şi prin exod. ~ Eliberarea
236 2.3 | Eliberarea victimelor şi a celor suferinzi devine
237 2.3 | jubileului cu temele eliberării şi a libertăţii, a reîntoarcerii
238 2.3 | libertăţii, a reîntoarcerii şi răscumpărării. Isaia 58
239 2.3 | libertatea prizonierilor şi să anunţe anul de îndurare
240 2.3 | prezenta caracterul vieţii şi misiunii sale în Luca 4,
241 2.4 | pentru toate suferinţele şi ofensele de care fiii săi
242 2.4 | responsabili în trecut, (39) ca şi prin practica legată de
243 2.4 | generaţii a poporului său şi la recunoaşterea faptului
244 2.4 | poporul lui Dumnezeu, ca şi pe fiecare botezat, să conştientizeze
245 2.4 | botezat, să conştientizeze şi mai mult mandatul primit
246 3 | de spiritul lui Cristos şi de evanghelia lui, înfăţişând
247 3 | priveliştea unor moduri de a gândi şi de a acţiona care erau adevărate
248 3 | forme de contramărturie şi de scandal. Cu toate că
249 3 | săi, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pe fiii
250 3 | Tatăl prin jertfa Fiului şi darul Duhului, ea este într-un
251 3 | este într-un anumit sens şi păcătoasă, întrucât ia realmente
252 3 | cuprinde în sânul ei drepţii şi păcătoşii din prezent, ca
253 3 | păcătoşii din prezent, ca şi din trecut, în unitatea
254 3 | botezaţi de astăzi sunt alături şi solidari cu cei de ieri
255 3 | cu cei de ieri în har ca şi în rana păcatului. De aceea
256 3 | că Biserica - una în timp şi în spaţiu în Cristos şi
257 3 | şi în spaţiu în Cristos şi în Duhul Sfânt - este într-adevăr "
258 3 | este într-adevăr "sfântă şi în acelaşi timp mereu nevoiaşă
259 3 | ei neîncetată de pocăinţă şi de purificare. ~
260 3.1 | Ansamblul aspectelor vizibile şi istorice se raportează la
261 3.1 | umanitatea luată este semn şi instrument al acţiunii persoanei
262 3.1 | constituită dintr-un element uman şi un element divin", (44)
263 3.1 | participă la viaţa trinitară şi face astfel încât cei botezaţi
264 3.1 | diversitatea timpurilor şi locurilor istoriei. În virtutea
265 3.1 | în ea darurile, meritele şi greşelile fiilor săi de
266 3.1 | fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri. ~ Analogia
267 3.1 | întrupat, implică totuşi şi o diferenţă fundamentală: "
268 3.1 | Cristos, sfânt, nevinovat şi fără pată (Evr 7,26), nu
269 3.1 | păcătoşi, deopotrivă sfântă şi având mereu nevoie de purificare,
270 3.1 | practică neîncetat pocăinţa şi reînnoirea". (45) Lipsa
271 3.1 | are nevoie de vigilenţă şi de purificare permanentă
272 3.1 | de purificare permanentă şi este solidar cu slăbiciunea
273 3 (45) | Ibid. Cf. şi Unitatis redintegratio,
274 3 (45) | Unitatis redintegratio, 3 şi 6.
275 3.1 | De aceea, Biserica suferă şi face pocăinţă pentru aceste
276 3.1 | prin sângele lui Cristos şi darul Duhului Sfânt". (47)
277 3.1 | întâlnirea dintre sfinţenie şi slăbiciune încontinuu răscumpărată
278 3.1 | încontinuu răscumpărată şi mereu nevoiaşă de forţa
279 3.1 | credendi", fiecare credincios şi poporul celor sfinţi invocă
280 3.1 | credinţa Bisericii sale şi nu spre păcatele indivizilor,
281 3.1 | misterului eclezial prin timp şi spaţiu este posibilă considerarea
282 3.1 | sfinţeniei, nevoia de pocăinţă şi de reformă, şi articularea
283 3.1 | pocăinţă şi de reformă, şi articularea lor în acţiunea
284 3.2 | care împreună cu Tatăl şi cu Duhul este proclamat '
285 3.2 | Biserica sa ca pe o mireasă şi s-a dat pe sine pentru ea
286 3.2 | cu sine ca pe trupul său şi a copleşit-o cu darul Duhului
287 3.2 | fundamentată în trimiterile Fiului şi Duhului - garantează continuitatea
288 3.2 | la sfârşitul timpurilor şi stimulează şi ajută pe credincioşi
289 3.2 | timpurilor şi stimulează şi ajută pe credincioşi spre
290 3.2 | urmărirea sfinţeniei subiective şi personale. În schimb, în
291 3.2 | sfinţenie care i-a fost dăruită şi care este recerută de la
292 3.2 | realizarea deplină a vocaţiei şi misiunii proprii. În orice
293 3.2 | proiectată spre Dumnezeu şi spre alţii şi de aceea are
294 3.2 | spre Dumnezeu şi spre alţii şi de aceea are un caracter
295 3.2 | Cristos, chemaţi de Dumnezeu şi îndreptăţiţi în Isus Domnul
296 3.2 | faptele lor, ci după hotărârea şi harul lui, au devenit, în
297 3.2 | adevărat fii ai lui Dumnezeu şi părtaşi la natura divină
298 3.2 | părtaşi la natura divină şi, prin aceasta, realmente
299 3.2 | trebuie, aşadar, să păstreze şi să desăvârşească în viaţa
300 3.2 | consacrării baptismale: şi aceasta nu se realizează
301 3.2 | asentimentul libertăţii sale şi ajutorul harului care vine
302 3.2 | care acceptă planul divin şi cu ajutorul harului îşi
303 3.3 | de o continuă reînnoire şi de o permanentă convertire
304 3.3 | Prin urmare, ea are pete şi riduri. Însă prin spovadă
305 3.3 | purificată prin mărturisire, şi ea va sta aşa până când
306 3.3 | fie glorioasă, fără pată şi fără rid, este scopul final
307 3.3 | numai în patria veşnică, şi nicidecum deja în pelerinajul
308 3.3 | risipitor (cf. Lc 15,11-32), şi ne recunoaştem păcătoşi
309 3.3 | acelaşi timp mizeria noastră şi milostivirea lui". (53) ~
310 3.3 | mărturiseşte credinţa în Dumnezeu şi îi celebrează bunătatea
311 3.3 | celebrează bunătatea infinită şi capacitatea de iertare:
312 3.3 | toţi cei botezaţi în timp şi în spaţiu este astfel încât
313 3.3 | condiţionat de ceilalţi şi exercită asupra lor o influenţă
314 3.3 | în bine a celorlalţi, dar şi păcatul nu are niciodată
315 3.3 | individuală, pentru că apasă şi opune rezistenţă în drumul
316 3.3 | drumul mântuirii tuturor şi în acest sens atinge cu
317 3.3 | prin varietatea timpurilor şi locurilor. Această convingere
318 3.3 | încetează să facă pocăinţă; şi recunoaşte întotdeauna ca
319 3.3 | săi, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pe fiii
320 3 (54) | păcatul fiilor săi vorbeşte şi Lumen gentium, 11.
321 3.3 | pe cei de astăzi, ca şi pe cei de ieri. ~
322 3.4 | existente între ei în timp şi în spaţiu, graţie încorporării
323 3.4 | încorporării lor în Cristos şi prin acţiunea Duhului Sfânt,
324 3.4 | primit cu fidelitate devine şi ea mamă, pentru că prin
325 3.4 | pentru că prin predicare şi Botez naşte la o viaţă nouă
326 3.4 | Botez naşte la o viaţă nouă şi nepieritoare pe fiii zămisliţi
327 3.4 | zămisliţi de la Duhul Sfânt şi născuţi din Dumnezeu". (57)
328 3 (56) | M. (Bari) 1974, 110. Cf. şi H. RAHNER, Mater Ecclesia.
329 3.4 | asemenea Mariei: ea naşte şi este fecioară. Din ea aţi
330 3.4 | Din ea aţi fost născuţi, şi tot ea îl naşte pe Cristos:
331 3.4 | poartă popoarele în sânul ei şi le aduce la lumină". (60) ~
332 3.4 | încontinuu prin schimbul şi prin comunicarea Duhului
333 3.4 | ambient generator de credinţă şi de sfinţenie în comuniune
334 3.4 | ea la viaţa divină, dar şi Biserică mamă, întrucât
335 3.4 | întrucât prin credinţa şi dragostea sa cooperează
336 3.4 | este mai mare sfinţenia sa şi mai arzător efortul de a
337 3.4 | nou la izvoarele harului şi să îndepărteze povara care
338 3.4 | fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri, continuând mereu
339 3.4 | falimentărilor, întârzierilor şi contaminărilor fiilor săi. ~
340 3.4 | Aşadar, sfinţenia şi păcatul în Biserică se reflectă
341 3.4 | sfinţilor, recunoscuţi ca model şi ajutor pentru toţi! Între
342 3.4 | ajutor pentru toţi! Între har şi păcat nu există un paralelism,
343 3.4 | nu există un paralelism, şi nici un fel de simetrie
344 3.4 | niciodată puterea harului şi iradierea binelui, chiar
345 3.4 | iradierea binelui, chiar şi cel mai ascuns! În acest
346 3.4 | bucură de această sfinţenie şi este conştientă de binefacerea
347 3.4 | învingerea lor pe calea pocăinţei şi a noutăţii vieţii. De aceea,
348 3.4 | care i-au desfigurat chipul şi au împiedicat-o să reflecte
349 3.4 | inegalabil al iubirii răbdătoare şi al blândeţii smerite". (61) ~
350 3.4 | acela care prin carismă şi minister exprimă în forma
351 3.4 | eventualelor mărturisiri de greşeli şi cereri de iertare păstorii
352 3.4 | Bisericii întregi, una în timp şi în spaţiu, se va putea pronunţa
353 3.4 | conştientă de păcatul fiilor săi" şi să recunoască necesitatea "
354 4 | 4. Judecata istorică şi judecata teologică ~
355 4 | întâmplat exact? ce s-a spus şi ce s-a făcut propriu-zis?
356 4 | judecăţi istorice, ne vom putea şi întreba dacă tot ceea ce
357 4 | conform sau nu cu evanghelia şi, în cazul că nu este, dacă
358 4 | de unii fii ai Bisericii şi în numele său ar fi putut
359 4 | fi înţeles de ei ca atare şi evitat, poate avea semnificaţie
360 4 | dintre "judecata istorică" şi "judecata teologică" este
361 4 | complexă, pe atât de necesară şi hotărâtoare. De aceea trebuie
362 4 | părtinire atât dintr-o parte cât şi din cealaltă: ceea ce trebuie
363 4 | să justifice totul, cât şi o culpabilizare nemeritată,
364 4 | împiedică diagnosticarea senină şi obiectivă [...]. Iată de
365 4.1 | subiectul care interpretează şi obiectul trecut al interpretării: (65)
366 4.1 | actuale, ci au o pondere şi o complexitate obiectivă,
367 4.1 | gândire, a condiţionărilor şi a procesului vital în care
368 4.1 | plasează acele evenimente şi acele cuvinte, pentru a
369 4.1 | felul acesta conţinuturile şi provocările pe care ele -
370 4.1 | între cel care interpretează şi ceea ce este interpretat
371 4.1 | comunicare între trecut şi prezent: această legătură
372 4.1 | complex de relaţii istorice şi pentru a le trăi are nevoie
373 4.1 | coapartenenţei între interpret şi obiectul interpretării -
374 4.1 | corespondenţelor posibile şi a eventualelor dificultăţi
375 4.1 | care motivează cercetarea şi incidenţa lor asupra răspunsurilor
376 4.1 | vital în care se acţionează şi comunitatea care interpretează,
377 4.1 | cărei limbaj se vorbeşte şi căreia se intenţionează
378 4.1 | să devină cât mai reflex şi conştient posibil, pentru
379 4.1 | posibil, pentru a-i măsura şi modera incidenţa reală asupra
380 4.1 | între cel care interpretează şi obiectul trecut al interpretării
381 4.1 | printr-un efort cognitiv şi evaluabil, o adevărată osmoză ("
382 4.1 | pot avea pentru interpret şi lumea sa. Graţie acestei
383 4.1 | străin, de coapartenenţă şi de înţelegere adevărată.
384 4.1 | propriei înţelegeri a textului şi 3) exprimarea a ceea ce
385 4.1 | a verifica cu onestitate şi rigoare în ce măsură a putut
386 4.1 | de înţelegerea dinainte şi de posibilele prejudecăţi
387 4.2 | 4.2. Cercetarea istorică şi evaluarea teologică ~
388 4.2 | în care judecata istorică şi judecata teologică trebuie
389 4.2 | elementelor de diferenţiere şi faptului că prezentul şi
390 4.2 | şi faptului că prezentul şi trecutul au între ele un
391 4.2 | diferite timpurile sociologice şi culturale ale acţiunii ecleziale,
392 4.2 | ecleziale, prin care paradigmele şi judecăţile proprii ale unei
393 4.2 | proprii ale unei societăţi şi ale unei epoci ar putea
394 4.2 | persoanele, instituţiile şi respectivele lor competenţe;
395 4.2 | sunt manierele de gândire şi diferite sunt condiţionările.
396 4.2 | responsabilităţile evenimentelor şi cuvintelor spuse, ţinându-se
397 4.2 | în varietatea modurilor şi gradelor prin care indivizii
398 4.2 | reprezintă comunitatea eclezială şi în diversitatea situaţiilor
399 4.2 | diversitatea situaţiilor istorice şi geografice, adesea foarte
400 4.2 | actuală trebuie plasată şi trebuie să fie făcută de
401 4.2 | legătura dintre trecut şi prezent nu este motivată
402 4.2 | numai de interesul actual şi de apartenenţa comună a
403 4.2 | fiinţe umane la istorie şi la medierile sale expresive,
404 4.2 | expresive, ci se fundamentează şi pe acţiunea unificatoare
405 4.2 | unificatoare a Duhului lui Dumnezeu şi pe identitatea permanentă
406 4.2 | Duhul lui Cristos în timp şi în spaţiu - nu poate să
407 4.2 | său supranatural, prezent şi operant în toate timpurile,
408 4.2 | darului lui Dumnezeu în forme şi situaţii diferite prin alegerile
409 4.2 | Duh Sfânt fundamentează şi diacronic o comuniune a "
410 4.2 | de cei botezaţi de ieri şi - aşa cum beneficiază de
411 4.2 | beneficiază de meritele lor şi se hrănesc din mărturia
412 4.2 | atent discernământ istoric şi teologic. ~ Graţie
413 4.2 | acestui fundament obiectiv şi transcendent al comuniunii
414 4.2 | orizontului hermeneutic şi al subiectului eclezial
415 4.2 | înţelegerea evenimentelor şi cuvintelor din trecut şi
416 4.2 | şi cuvintelor din trecut şi spre evaluarea corectitudinii
417 4.2 | oferite de ştiinţele istorice şi de metodele interpretative.
418 4.2 | specificităţii care o caracterizează, şi deci contribuind la interacţiunea
419 4.2 | interacţiunea prezentului şi trecutului în conştiinţa
420 4.2 | ponderea greşelilor din trecut şi care ar considera istoria
421 4.2 | iese la iveală din istorie şi este gata să recunoască
422 4.2 | respectul datorat persoanelor şi comunităţilor. Ea înclină
423 4.2 | trecutului pentru atenta şi onesta reconstruire ştiinţifică,
424 4.2 | reproşurile care-i sunt aduse, cât şi în ceea ce priveşte nedreptăţile
425 5 | propriei reînnoiri interioare şi a creşterii în har şi în
426 5 | interioare şi a creşterii în har şi în sfinţenie, este nevoie
427 5 | formele de contramărturie şi de scandal" care au fost
428 5 | ales în mileniul trecut. Şi nu se poate face aşa ceva,
429 5 | conştienţi de relevanţa sa morală şi spirituală. Aceasta recere
430 5.1 | admitere a responsabilităţii, şi, mai exact, a responsabilităţii
431 5.1 | la relaţia dintre acţiune şi persoana care o săvârşeşte:
432 5.1 | sine ca fiind bun sau rău, şi, prin urmare, la imputabilitatea
433 5.1 | transmite prin naştere, şi din acest motiv descendenţii
434 5.1 | sunt ofensaţi de o acţiune şi cei care au săvârşit-o.
435 5.1 | apăsătoare asupra conştiinţei şi memoriei descendenţilor. ~
436 5.1 | un fel de memorie morală şi religioasă a răului făcut,
437 5.1 | săvârşit răul în trecut şi moştenitorii lor din prezent.
438 5.1 | pentru greşelile din trecut, şi, prin urmare, acolo unde
439 5.1 | iertarea reciprocă a păcatelor şi ofenselor în prezent. ~
440 5.1 | din conştiinţa personală şi colectivă a tuturor formelor
441 5.1 | lăsat, pe baza unei noi şi riguroase judecăţi istorico-teologice,
442 5.1 | pune bazele unui consecvent şi reînnoit comportament moral.
443 5.1 | care să comporte o nouă şi diferită incidenţă a lor
444 5.1 | reconcilierii în adevăr, în dreptate şi în dragoste între fiinţele
445 5.1 | dragoste între fiinţele umane şi în special între Biserică
446 5.1 | în special între Biserică şi diferitele comunităţi religioase,
447 5.1 | prezent. Memoria divizării şi a opoziţiei este purificată
448 5.1 | opoziţiei este purificată şi înlocuită cu o memorie reconciliată,
449 5.1 | Biserică, să se deschidă şi să se educe.
450 5.1 | Îmbinarea judecăţii istorice şi judecăţii teologice în procesul
451 5.1 | le poate avea în prezent, şi care implică unele principii,
452 5.1 | între judecata istorică şi judecata teologică. Ele
453 5.1 | ca "judecată morală" cât şi ca "imperativ moral", constituie
454 5.1 | chiar dacă Biserica, ca şi Isus, poate şi trebuie să
455 5.1 | Biserica, ca şi Isus, poate şi trebuie să clasifice, să
456 5.1 | să clasifice, să judece şi uneori să condamne unele
457 5.1 | fiecare conştiinţă individuală şi fiecare societate alege
458 5.1 | fiecare societate alege şi acţionează în cadrul unui
459 5.1 | unui anumit orizont de timp şi spaţiu. De aceea, pentru
460 5.1 | cunoaşterea motivaţiilor şi a principiilor lor morale.
461 5.1 | principiilor lor morale. Şi aceasta trebuie spus fără
462 5.1 | de osmoză între Biserică şi stat, între credinţă şi
463 5.1 | şi stat, între credinţă şi cultură, moralitate şi lege,
464 5.1 | credinţă şi cultură, moralitate şi lege, începând din secolul
465 5.1 | seculară: modelele de gândire şi de acţiune, aşa-numitele "
466 5.1 | aşa-numitele "paradigme" de acţiune şi de evaluare se schimbă.
467 5.1 | corectă a evaluării istorice şi a privirii teologice, trebuie
468 5.1 | cont exact de criteriile şi de principiile indicate,
469 5.1 | principiile indicate, dar şi în invocarea continuă a
470 5.1 | resentiment sau în autoflagelare şi în schimb să se ajungă la
471 5.1 | Lc 1,50), care vrea viaţa şi nicidecum moartea, iertarea
472 5.1 | nicidecum moartea, iertarea şi nicidecum condamnarea, iubirea
473 5.1 | nicidecum condamnarea, iubirea şi nicidecum teama. Aici trebuie
474 5.1 | Aici trebuie evidenţiat şi caracterul exemplar pe care
475 5.1 | mentalităţii în Biserică şi în societatea civilă, solicitând
476 5.1 | ascultare faţă de adevăr şi de respect consecvent faţă
477 5.1 | consecvent faţă de demnitatea şi drepturile celorlalţi, mai
478 5.1 | fiecare în parte precum şi popoarele asupra unui examen
479 5.1 | examen de conştiinţă onest şi rodnic în vederea drumurilor
480 5.2 | ar trebui să fie izvorul şi forma comuniunii de viaţă
481 5.2 | să fie una, "precum Tatăl şi Fiul una sunt", ar rezulta
482 5.2 | trimis de Tatăl" (In 17,21) şi "toţi vor şti că ei sunt
483 5.2 | explicită a lui Cristos, ca şi cum el însuşi ar fi fost
484 5.2 | faţă voinţa lui Cristos şi este un scandal pentru lume,
485 5.2 | între Bisericile Orientului şi Occidentului la începutul
486 5 (71) | 13. TMA, 34 spune că "şi mai mult decât în primul
487 5.2 | datorită originii, locului şi timpului, ci mai ales prin
488 5.2 | ci mai ales prin natura şi gravitatea problemelor privitoare
489 5.2 | problemelor privitoare la credinţă şi la structura Bisericii". (73)
490 5.2 | XI-lea, factorii culturali şi istorici au jucat un rol
491 5.2 | privea autoritatea Bisericii şi episcopul Romei, o materie
492 5.2 | alte domenii ale revelaţiei şi doctrinei au fost obiect
493 5.2 | numai "o aramă sunătoare şi un ţambal zăngănitor" (1Cor
494 5.2 | Înviat, Domnul Bisericii şi al istoriei. Tocmai în virtutea
495 5.2 | cerut iertare lui Dumnezeu şi "fraţilor despărţiţi", care
496 5.2 | opoziţii, neîncredere reciprocă şi antagonisme. (75) Ceea ce
497 5.2 | anatemelor din 1054 dintre Orient şi Occident) reprezintă o mărturisire
498 5.2 | menită să purifice memoria şi să dea naştere unei alteia
499 5.2 | Biserică, atât din Orient cât şi din Occident. În felul acesta,
500 5.2 | trecutului, îi invită pe catolici şi ortodocşi, ca şi pe catolici
1-500 | 501-651 |