1-500 | 501-622
Chapter.Paragraph
1 NoPre | său, card. J. Ratzinger, în vederea celebrării jubileului
2 NoPre | această temă s-au desfăşurat în numeroase întâlniri ale
3 NoPre | întâlniri ale subcomisiei şi în timpul sesiunilor plenare
4 NoPre | care au avut loc la Roma în 1998 şi 1999. Textul de
5 NoPre | Textul de faţă a fost aprobat în forma specifică de Comisia
6 Intro | memoriei. Aceasta constă în procesul îndreptat spre
7 Intro | de curaj şi de umilinţă în a recunoaşte greşelile săvârşite
8 Intro | fundamentează pe convingerea că "în virtutea legăturii care,
9 Intro | virtutea legăturii care, în trupul mistic, uneşte pe
10 Intro | responsabilitate personală în această privinţă, şi fără
11 Intro | al lui Petru, insist ca în acest an de milostivire,
12 Intro | aceasta fără a cere nimic în schimb, întăriţi numai de '
13 Intro | Dumnezeu care a fost revărsată în inimile noastre' (Rom 5,
14 Intro | făcute de episcopul Romei în acest spirit de autenticitate
15 Intro | papa a dovedit că o are în forţa adevărului a întâlnit
16 Intro | adevărului a întâlnit o primire în general favorabilă, înăuntrul
17 Intro | favorabilă, înăuntrul şi în afara comunităţii ecleziale.
18 Intro | contexte istorice şi culturale, în care simpla admitere a greşelilor
19 Intro | semnificaţia unei cedări în faţa acuzelor aceluia care
20 Intro | Teologică Internaţională, în care sunt reprezentate culturi
21 Intro | şi sensibilităţi diferite în cadrul unicei credinţe catolice,
22 Intro | elaborând textul de faţă. În el este oferită o reflecţie
23 Intro | vorbeşte despre Biserică în ea: Nu este vorba numai
24 Intro | inseparabil vizibilă şi operantă în istorie sub conducerea păstorilor
25 Intro | păstorilor şi unificată în profunzimea misterului său
26 Intro | social al Bisericii este în serviciul Duhului lui Cristos
27 Intro (2) | Ibidem. Deja în numeroase intervenţii, şi
28 Intro (2) | numeroase intervenţii, şi în special la numărul 33 din
29 Intro (2) | purifica propria memorie în raport cu greşelile din
30 Intro | Biserică - care cuprinde în sânul ei pe fiii săi din
31 Intro | comuniune - este unica mamă în har care-şi asumă asupra
32 Intro | cărui trup mistic prelungit în istorie este - a luat asupra
33 Intro | eficace, care să ţină cont în mod adecvat de timpul, locurile
34 Intro | locurile şi de contextele în care se situează actele
35 Intro | Biserica Catolică. Totuşi, în conştiinţa că exigenţa de
36 Intro | reconcilierii. ~ În încheierea acestei introduceri
37 Intro | şi luminată de credinţa în adevărul care eliberează
38 Intro | adresată lui Dumnezeu, singurul în faţa căruia putem recunoaşte
39 Intro | împăcaţi de el şi cu el în Isus Cristos, unicul Mântuitor
40 Intro | persecuţii suferite de creştini în decursul istoriei. În această
41 Intro | creştini în decursul istoriei. În această perspectivă, actele
42 Intro | săvârşite şi recerute de papa în ceea ce priveşte greşelile
43 Intro | pentru guverne şi naţiuni. În felul acesta Biserica Catolică
44 1.1 | de Vatican II ~ În Biserică, jubileul a fost
45 1.1 | pentru mântuirea dăruită în Cristos şi ca ocazie privilegiată
46 1.1 | pentru păcatele prezente în viaţa poporului lui Dumnezeu.
47 1.1 | sub Bonifaciu al VIII-lea, în anul 1300, pelerinajul penitenţial
48 1.1 | datorate păcatelor. (4) În acest context, atât iertarea
49 1.1 | îmbracă un caracter personal. În cursul "anului iertării
50 1.1 | care Cristos l-a constituit în favoarea ei. (6) Totuşi
51 1.1 | favoarea ei. (6) Totuşi în nici unul din jubileele
52 1.1 | Ba chiar nici în întreaga istorie a Bisericii
53 1.1 | foarte rare au fost ocaziile în care autorităţile ecleziale -
54 1 (6) | În acest sens se pune în mişcare
55 1 (6) | În acest sens se pune în mişcare definiţia indulgenţei
56 1 (6) | VI-lea o dă instituind, în 1343, periodicitatea jubileului
57 1 (6) | Clement al VI-lea vede în jubileul eclezial "împlinirea
58 1.1 | unui grup de contemporani. În discursul de deschidere
59 1.1 | Catolică)' şi s-a declarat, în ceea ce-l priveşte, gata
60 1.1 | ierte ofensele primite". În optica lui Paul al VI-lea,
61 1 (7) | trebuie să se examineze în ce a căzut şi să se examineze
62 1 (7) | decât o va face Dumnezeu în ziua mâniei sale", în: Deutsch
63 1 (7) | Dumnezeu în ziua mâniei sale", în: Deutsch Reichstagsakten,
64 1.2 | Conciliul Vatican II se plasează în aceeaşi perspectivă a lui
65 1.2 | episoade negative din trecut, în care creştinii au avut o
66 1.2 | asemenea, consideră că "în geneza ateismului", creştinii
67 1.2 | anumită responsabilitate", în măsura în care prin neglijenţa
68 1.2 | responsabilitate", în măsura în care prin neglijenţa lor "
69 1.2 | Dumnezeu şi al religiei". (10) În plus, Conciliul "deplânge"
70 1.2 | antisemitism săvârşite "în orice timp şi de oricine". (11)
71 1.2 | permanentă, la reînnoire în Duhul Sfânt. "Biserica,
72 1.2 | Sfânt. "Biserica, incluzând în sânul ei oameni păcătoşi,
73 1.2 | trecute. De fapt, a amintit în două contexte diferite neimputabilitatea
74 1.2 | contemporani a greşelilor săvârşite în trecut de membrii comunităţii
75 1 (13) | redintegratio, 6: "Biserica, în cursul peregrinării sale,
76 1 (13) | ea are nevoie necontenit, în măsura în care este o instituţie
77 1 (13) | nevoie necontenit, în măsura în care este o instituţie omenească
78 1.2 | nasc acum şi sunt instruiţi în credinţa lui Cristos în
79 1.2 | în credinţa lui Cristos în astfel de comunităţi nu
80 1.2 | celebrat după Conciliu, în anul 1975, Paul al VI-lea
81 1.2 | reconcilierea", (16) precizând, în exortaţia apostolică Paterna
82 1.3 | mulţime de fapte istorice în care Biserica sau grupuri
83 1.3 | din diferite raţiuni. (19) În scrisoarea apostolică Tertio
84 1 (19) | papa "a cerut iertare, în numele tuturor catolicilor,
85 1 (19) | nedreptăţile cauzate necatolicilor în decursul istoriei" când
86 1 (19) | decursul istoriei" când a fost în Moravia (cf. canonizarea
87 1 (19) | canonizarea lui Jan Sarkander, în Republica Cehă, 21 mai 1995).
88 1.3 | scandal" care au avut loc în cursul mileniului trecut. (21)
89 1.3 | chiar dacă accentul cade în special pe solidaritatea
90 1.3 | şi intoleranţă" folosite în trecut pentru evanghelizare. (25)
91 1.3 | contemporani (26) , când, în exortaţia Reconciliatio
92 1.3 | et paenitentia, afirmă că în sacramentul pocăinţei "păcătosul
93 1.3 | altcineva nu se poate căi în locul său sau să ceară iertare
94 1.3 | său sau să ceară iertare în numele său". Aşadar, păcatul
95 1 (26) | Acest ultim aspect apare în TMA numai la nr. 33, unde
96 1 (26) | ai săi pe fiii păcătoşi "în faţa lui Dumnezeu şi în
97 1 (26) | în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor".
98 1.3 | social" - care se verifică în cadrul comunităţilor umane
99 1.3 | care au consimţit la ea în mod voluntar, prin acţiuni
100 1.4 | Trecutul Bisericii structurează în mare parte prezentul său.
101 1.4 | reînnoirea şi reconcilierea în prezent. ~ Dificultatea
102 1.4 | aceasta o recere, pentru că în tot ceea ce s-a întâmplat
103 1.4 | la structurile de putere în care temporalul şi spiritualul
104 1.4 | credinţă şi cea a societăţii în timpurile de osmoză între
105 1.4 | trecut au fost înţeleşi în foarte multe ambiente, ecleziale
106 1.4 | autenticitate ale Bisericii, în aşa fel încât să-i întărească
107 1.4 | inacceptabile despre sine, mai ales în domeniile în care, din ignoranţă
108 1.4 | sine, mai ales în domeniile în care, din ignoranţă sau
109 1.4 | sectoare de opinie se complac în identificarea ei cu obscurantismul
110 1.4 | şi o emulaţie pozitivă în ambientul eclezial şi chiar
111 1.4 | recunoaşterea greşelilor este în general unilaterală şi exploatată
112 1.4 | defăimătorii Bisericii, satisfăcuţi în a o vedea confirmând prejudecăţile
113 1.4 | greşeli la care ei nu consimt în nici un mod, deşi se declară
114 1.4 | asume responsabilităţile lor în măsura în care grupurile
115 1.4 | responsabilităţile lor în măsura în care grupurile umane s-ar
116 1.4 | suferite de predecesorii lor în alte timpuri. Apoi, unii
117 1.4 | faţă de acţiunile ambigue în care a fost antrenată în
118 1.4 | în care a fost antrenată în trecut numai luând parte
119 1.4 | asupra memoriei dezvoltată în societatea noastră. În felul
120 1.4 | dezvoltată în societatea noastră. În felul acesta, ea ar putea
121 1.4 | relele din trecut, căutând în acelaşi timp dialogul în
122 1.4 | în acelaşi timp dialogul în reciproca înţelegere cu
123 1.4 | imputabile fiilor Bisericii. În sfârşit, trebuie aşteptat
124 1.4 | reclama o cerere de iertare în ceea ce le priveşte, sau
125 1.4 | că au suferit nedreptăţi. În orice caz, purificarea memoriei
126 1.4 | i-a fost încredinţat, atât în domeniul credinţei cât şi
127 1.4 | domeniul credinţei cât şi în cel al moralei. ~
128 1.4 | morală nu ar fi situată în timp? Iar, pe de altă parte,
129 1.4 | oare nega că totdeauna este în joc judecata etică, pentru
130 1.4 | care să fie fundamentate în revelaţie şi în transmiterea
131 1.4 | fundamentate în revelaţie şi în transmiterea sa vie în credinţa
132 1.4 | şi în transmiterea sa vie în credinţa Bisericii. Chestiunea
133 1.4 | aşadar, aceea de a clarifica în ce măsură cererile de iertare
134 1.4 | umane actuale, se încadrează în orizontul biblic şi teologic
135 2 | Se poate dezvolta în diferite moduri o investigare
136 2 | pe care o face Israelul în Vechiul Testament şi despre
137 2 | greşelilor aşa cum se prezintă ea în tradiţiile Noului Testament. (30)
138 2.1 | conexe de iertare se găsesc în întreaga Biblie, atât în
139 2.1 | în întreaga Biblie, atât în naraţiunile Vechiului Testament,
140 2.1 | Vechiului Testament, cât şi în Psalmi, în Profeţi şi în
141 2.1 | Testament, cât şi în Psalmi, în Profeţi şi în Evanghelii,
142 2.1 | în Psalmi, în Profeţi şi în Evanghelii, ca şi - mai
143 2.1 | ca şi - mai sporadic - în literatura sapienţială şi
144 2.1 | literatura sapienţială şi în scrisorile Noului Testament.
145 2.1 | de texte semnificative. În ceea ce priveşte textele
146 2.1 | cui mărturiseşte? Punând în acest fel problema suntem
147 2.1 | strămoşilor lui). ~ În raport cu recenta practică
148 2.1 | doua categorie. ~ În ea pot fi identificate diferite
149 2.1 | identificate diferite posibilităţi, în raport cu cine face mărturisirea
150 2.1 | nu să se includă explicit în poporul păcătos pentru care
151 2 (31) | înainteze pentru a intra în ţara promisă); Jud 10,10.
152 2 (31) | 10,13 (poporul recunoaşte în faţa lui Esdra că "au păcătuit
153 2 (31) | Esdra că "au păcătuit mult în această privinţă [căsătorindu-se
154 2.1 | poporul sau unul din capii săi în actul evocării păcatelor
155 2 (32) | adus ca jertfă de ispăşire" în Ziua Ispăşirii); Ex 32,11-
156 2 (32) | împotriva ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri,
157 2 (33) | şi spusa populară citată în Ier 31,29 şi Ez 18,2: "Părinţii
158 2.1 | mărturiile culese rezultă că în toate cazurile unde sunt
159 2.1 | altor fiinţe umane (numai în Num 21,7 se face referire
160 2 (34) | Neh 9,6-37); Tob 3,1-5 (În rugăciunea sa, Tobia se
161 2.1 | greşelile săvârşite de părinţi, în ciuda puternicei lor simţiri
162 2.1 | solidaritate între generaţii în bine şi în rău? (ne gândim
163 2.1 | între generaţii în bine şi în rău? (ne gândim la ideea "
164 2.1 | avansate diferite ipoteze. În primul rând este vorba despre
165 2.1 | săvârşite faţă de Dumnezeu. În general, actele de violenţă
166 2.1 | distrugerea amaleciţilor). În aceste cazuri porunca divină
167 2 (35) | conţin lipsă de încredere în Dumnezeu (aşa, de exemplu,
168 2 (35) | Num 14,10), idolatrie (ca în Jud 10,10-15), cererea unui
169 2 (35) | căsătorii cu femei străine în contradicţie cu Legea divină (
170 2 (35) | Legea divină (Esd 9-10). În Is 59,13b, poporul mărturiseşte
171 2.1 | şi animozitatea trezită în felul acesta, ar putea,
172 2 (36) | către iudei, caz relatat în Esd 9-10, cu toate consecinţele
173 2 (36) | se pune deloc, întrucât în toate aceste capitole, repudierea
174 2.1 | Oricum, rămâne relevant în mărturia biblică simţământul
175 2.1 | solidaritate dintre generaţii în păcat (şi în har), simţământ
176 2.1 | dintre generaţii în păcat (şi în har), simţământ care se
177 2.1 | îndepărtându-ne de tine, am greşit în tot felul. Nu am ascultat
178 2 (37) | În această privinţă ne vine
179 2 (37) | această privinţă ne vine în minte cazul relaţiilor permanent
180 2 (37) | Israel şi Edom. Acest popor - în ciuda condiţiei sale de "
181 2 (38) | Discurs din 1 septembrie 1999, în L'Osservatore romano, 2
182 2.2 | vinovăţie şi prezentă pe larg în Noul Testament, este cea
183 2.2 | 17,11), numit "Cel Sfânt" în 1In 2,20 (cf. Ap 6,10).
184 2.2 | sfânt" din Is 6,3, revine în Ap 4,8, în timp ce 1Pt 1,
185 2.2 | Is 6,3, revine în Ap 4,8, în timp ce 1Pt 1,16 insistă
186 2.2 | sfinţenia divină a intrat în istorie în persoana lui
187 2.2 | divină a intrat în istorie în persoana lui Isus din Nazaret:
188 2.2 | abandonată, ci dezvoltată, în sensul că sfinţenia lui
189 2.2 | Dumnezeu devine prezentă în sfinţenia Fiului întrupat (
190 2.2 | 17,16-19), deveniţi fii în Fiul (cf. Gal 4,4-6; Rom
191 2.2 | aspiraţie la filiaţiunea divină în Isus, atâta timp cât nu
192 2.2 | Acest motiv, decisiv în învăţătura lui Isus, devine "
193 2.2 | Isus, devine "porunca nouă" în Evanghelia după Ioan: discipolii
194 2.2 | 34-35; 15,12.17), adică în mod desăvârşit, "până la
195 2.2 | ş.u.; 15,1-11; 17,21-26). În această optică, o mare relevanţă
196 2.2 | ea însăşi este păcătoasă în faţa lui Dumnezeu, care
197 2.2 | iertarea cerută cu sinceritate. În Mt 5,23-24, cere celui care
198 2.2 | realmente reconcilierea. În tot cazul, păcătosul, conştient
199 2.2 | că păcatele sale rănesc în acelaşi timp relaţia sa
200 2.2 | noastre (cf. Evr 9,22; 10,18). În felul acesta cel care ofensează
201 2.2 | reconciliaţi de Dumnezeu în milostivirea sa care-i primeşte
202 2.2 | iartă pe toţi. ~ În acest cadru, care ar putea
203 2.2 | străbate Noul Testament: în evanghelii şi în scrisori,
204 2.2 | Testament: în evanghelii şi în scrisori, ambivalenţa proprie
205 2.2 | păcat, înclinaţie prezentă în lume din cauza căderii lui
206 2.2 | rezultat al intervenţiei divine în şi prin moartea şi învierea
207 2.2 | pentru a fi părtaş de istoria în care "supraabundă harul"
208 2.2 | depline a demnităţii lor, deşi în conştiinţa vie a fragilităţii
209 2.2 | motiv similar poate fi găsit în relatările evangheliilor.
210 2.2 | evangheliilor. El iese clar în evidenţă în Marcu, unde
211 2.2 | El iese clar în evidenţă în Marcu, unde lipsurile discipolilor
212 2.2 | făcut (cf. Fap 1,15-20), în timp ce Petru se căieşte (
213 2.2 | iubire (cf. In 21,15-19). În Evanghelia după Matei, chiar
214 2.2 | finală a Domnului înviat, în timp ce discipolii îl adoră, "
215 2.2 | pe Isus, care oscilează în flexibilitatea lor faţă
216 2.2 | va urma, discipol aflat în dificultate, care priveşte
217 2.2 | păcatului şi a răului şi în cadrul poporului chemat
218 2.2 | reproşurile care se află în scrisorile adresate celor
219 2.2 | Conform cererii care se află în rugăciunea Domnului, acest
220 2.3 | aşa cum este reglementată în cartea Leviticului (cap.
221 2.3 | indivizi sau familii aflate în condiţii foarte precare
222 2.3 | fiii acelora care se aflau în condiţii de viaţă mai bune
223 2.3 | insuportabile şi ajungeau în cruntă sărăcie sau chiar
224 2.3 | sărăcie sau chiar sclavi în însăşi ţara care le-a fost
225 2.3 | fost dată lor de Dumnezeu, în beneficiul altor fii ai
226 2.3 | acestea puteau conduce ca în perioade mai mici sau mai
227 2.3 | teritoriu sau un clan să cadă în mâinile unor puţini bogaţi,
228 2.3 | mâinile unor puţini bogaţi, în timp ce restul familiilor
229 2.3 | să fi fost pusă vreodată în practică pe deplin!): ea
230 2.3 | de credinţă a Israelului în Dumnezeu care a eliberat
231 2.3 | acţiunea mântuitoare divină în exod şi prin exod. ~
232 2.3 | profeţilor. Deutero-Isaia, în cântările slujitorului suferind (
233 2.3 | oprimaţi (Is 58,6), axat în special pe obligaţiile de
234 2.3 | vieţii şi misiunii sale în Luca 4,17-21. ~
235 2.4 | s-au făcut responsabili în trecut, (39) ca şi prin
236 2.4 | găsesc o confirmare univocă în mărturia biblică. Totuşi
237 2.4 | faptului că este păcătos. În plus, apelul papei culege
238 2.4 | 4,21), să fie continuată în celebrarea jubiliară a Bisericii
239 2.4 | jubiliară a Bisericii sale. În plus, această singulară
240 3 | conştientă de păcatul fiilor săi, în amintirea tuturor împrejurărilor
241 3 | amintirea tuturor împrejurărilor în care, în decursul istoriei
242 3 | împrejurărilor în care, în decursul istoriei sale,
243 3 | sfântă prin încorporarea ei în Cristos, Biserica nu încetează
244 3 | recunoaşte întotdeauna ca ai săi, în faţa lui Dumnezeu şi în
245 3 | în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pe fiii
246 3 | comunitate de aleşi, ci cuprinde în sânul ei drepţii şi păcătoşii
247 3 | prezent, ca şi din trecut, în unitatea misterului care
248 3 | eclezială dintotdeauna. În realitate, cei botezaţi
249 3 | solidari cu cei de ieri în har ca şi în rana păcatului.
250 3 | cei de ieri în har ca şi în rana păcatului. De aceea
251 3 | spune că Biserica - una în timp şi în spaţiu în Cristos
252 3 | Biserica - una în timp şi în spaţiu în Cristos şi în
253 3 | una în timp şi în spaţiu în Cristos şi în Duhul Sfânt -
254 3 | în spaţiu în Cristos şi în Duhul Sfânt - este într-adevăr "
255 3 | este într-adevăr "sfântă şi în acelaşi timp mereu nevoiaşă
256 3 (41) | greşelile sale, prezent în autorii creştini din diferite
257 3.1 | Biserica se află în istorie, dar în acelaşi
258 3.1 | se află în istorie, dar în acelaşi timp o transcende.
259 3.1 | credinţei' poate fi văzută în realitatea ei vizibilă,
260 3.1 | realitatea ei vizibilă, realitate în acelaşi timp spirituală,
261 3.1 | într-un mod analog felului cum în Cuvântul întrupat al lui
262 3.1 | uniţi între ei deşi sunt în diversitatea timpurilor
263 3.1 | timpurilor şi locurilor istoriei. În virtutea acestei comuniuni,
264 3.1 | un subiect absolut unic în istoria umană, astfel încât
265 3.1 | astfel încât să poată purta în ea darurile, meritele şi
266 3.1 | diferenţă fundamentală: "În vreme ce Cristos, sfânt,
267 3.1 | 17), Biserica, incluzând în sânul ei oameni păcătoşi,
268 3.1 | reînnoirea". (45) Lipsa păcatului în Cuvântul întrupat nu poate
269 3.1 | atribuită trupului său eclezial, în sânul căruia, ba chiar,
270 3.1 | păcătoşi (cf. 1In 1,8-10). În toţi, până la sfârşitul
271 3.1 | solemn că, "deşi cuprinde în sânul ei păcătoşi, Biserica
272 3.1 | Pe scurt, Biserica în "misterul său" este întâlnirea
273 3.1 | Ecclesiae tuae!". Prin urmare, în unitatea misterului eclezial
274 3.1 | reformă, şi articularea lor în acţiunea Bisericii mamă. ~
275 3.2 | pentru ea, este menţinută în sfinţenie de Duhul Sfânt,
276 3.2 | credem că Biserica este în mod imuabil sfântă. Într-adevăr,
277 3.2 | lui Dumnezeu. De aceea, în Biserică toţi sunt chemaţi
278 3.2 | chemaţi la sfinţenie". (48) În acest sens, încă de la origini,
279 3.2 | sfinţenia Bisericii de sfinţenia în Biserică. Prima - fundamentată
280 3.2 | Biserică. Prima - fundamentată în trimiterile Fiului şi Duhului -
281 3.2 | subiective şi personale. În schimb, în vocaţia pe care
282 3.2 | şi personale. În schimb, în vocaţia pe care o primeşte
283 3.2 | vocaţiei şi misiunii proprii. În orice caz, sfinţenia personală
284 3.2 | social: este sfinţenia "în Biserică", orientată spre
285 3.2 | să-i corespundă sfinţenia în Biserică: "Cei care îl urmează
286 3.2 | Dumnezeu şi îndreptăţiţi în Isus Domnul nu după faptele
287 3.2 | şi harul lui, au devenit, în Botezul credinţei, cu adevărat
288 3.2 | păstreze şi să desăvârşească în viaţa lor, cu ajutorul lui
289 3.2 | existenţa sa ceea ce a devenit în virtutea consacrării baptismale:
290 3.2 | aceasta, poate fi recunoscută în istorie umanitatea nouă,
291 3.2 | planul Celui Preaînalt! În acest sens, sfinţii sunt
292 3.2 | lumini aprinse de Domnul în mijlocul Bisericii sale
293 3.3 | o permanentă convertire în poporul lui Dumnezeu: Biserica
294 3.3 | face următoarea remarcă: "În totalitatea ei, Biserica
295 3.3 | sunt spălate. Biserica stă în rugăciune pentru a fi purificată
296 3.3 | aparţine timpului escatologic, în timp ce Biserica peregrină
297 3.3 | scopul final spre care tindem în virtutea pătimirii lui Cristos.
298 3.3 | Însă aceasta va fi numai în patria veşnică, şi nicidecum
299 3.3 | veşnică, şi nicidecum deja în pelerinajul său; aici [...]
300 3.3 | avem nici un păcat". (52) În realitate, "deşi suntem
301 3.3 | ne recunoaştem păcătoşi în faţa lui, ca vameşul (cf.
302 3.3 | noastră, prin care mărturisim în acelaşi timp mizeria noastră
303 3.3 | îşi mărturiseşte credinţa în Dumnezeu şi îi celebrează
304 3.3 | între toţi cei botezaţi în timp şi în spaţiu este astfel
305 3.3 | cei botezaţi în timp şi în spaţiu este astfel încât
306 3.3 | spaţiu este astfel încât în ea fiecare este el însuşi,
307 3.3 | fiecare este el însuşi, dar în acelaşi timp este condiţionat
308 3.3 | vital de bunuri spirituale. În felul acesta, sfinţenia
309 3.3 | unora influenţează creşterea în bine a celorlalţi, dar şi
310 3.3 | apasă şi opune rezistenţă în drumul mântuirii tuturor
311 3.3 | drumul mântuirii tuturor şi în acest sens atinge cu adevărat
312 3.3 | atinge cu adevărat Biserica în întregimea sa, prin varietatea
313 3.3 | sfântă prin încorporarea ei în Cristos, nu încetează să
314 3.3 | recunoaşte întotdeauna ca ai săi, în faţa lui Dumnezeu şi în
315 3.3 | în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pe fiii
316 3.4 | asupra sa păcatul fiilor săi în virtutea solidarităţii existente
317 3.4 | solidarităţii existente între ei în timp şi în spaţiu, graţie
318 3.4 | existente între ei în timp şi în spaţiu, graţie încorporării
319 3.4 | graţie încorporării lor în Cristos şi prin acţiunea
320 3.4 | Mater Ecclesia"), care "în concepţia protopatristică
321 3.4 | veşnic, poartă popoarele în sânul ei şi le aduce la
322 3 (59) | Acelaşi Ciprian afirmă în altă parte: "Ut habere quis
323 3.4 | credinţă şi de sfinţenie în comuniune fraternă, în unanimitatea
324 3.4 | sfinţenie în comuniune fraternă, în unanimitatea care se roagă,
325 3.4 | unanimitatea care se roagă, în participarea solidară la
326 3.4 | participarea solidară la cruce, în mărturia comună. În puterea
327 3.4 | cruce, în mărturia comună. În puterea acestei comunicări
328 3.4 | botezat poate fi considerat în acelaşi timp fiu al Bisericii,
329 3.4 | Bisericii, întrucât este născut în ea la viaţa divină, dar
330 3.4 | mereu să-i iubească, până în a lua asupra sa, în orice
331 3.4 | până în a lua asupra sa, în orice timp, povara produsă
332 3.4 | produsă de greşelile lor: în această situaţie, Biserica
333 3.4 | Aşadar, sfinţenia şi păcatul în Biserică se reflectă în
334 3.4 | în Biserică se reflectă în efectele lor asupra Bisericii
335 3.4 | divin: dovadă eclatantă în acest sens sunt figurile
336 3.4 | chiar şi cel mai ascuns! În acest sens Biserica se recunoaşte
337 3.4 | existenţialmente sfântă în sfinţii săi: însă, în timp
338 3.4 | sfântă în sfinţii săi: însă, în timp ce se bucură de această
339 3.4 | carismă şi minister exprimă în forma cea mai solidă comuniunea
340 3.4 | poporului lui Dumnezeu: în numele Bisericilor locale
341 3.4 | iertare păstorii respectivi; în numele Bisericii întregi,
342 3.4 | numele Bisericii întregi, una în timp şi în spaţiu, se va
343 3.4 | întregi, una în timp şi în spaţiu, se va putea pronunţa
344 3.4 | episcopul Bisericii care "este în fruntea ei prin iubire", (62)
345 4 | sau nu cu evanghelia şi, în cazul că nu este, dacă fiii
346 4 | Bisericii care au acţionat în acest fel, puteau să-şi
347 4 | pornind de la contextul în care acţionau. Numai când
348 4 | unii fii ai Bisericii şi în numele său ar fi putut fi
349 4 | de ce, primul pas constă în a-i întreba pe istorici,
350 4 | mentalităţii de atunci, în lumina contextului istoric
351 4.1 | determina, trebuie să avem în vedere complexitatea raportului
352 4.1 | trecut al interpretării: (65) În primul rând, trebuie subliniat
353 4.1 | informaţiilor accesibile în vederea reconstruirii ambientului,
354 4.1 | condiţionărilor şi a procesului vital în care se plasează acele evenimente
355 4.1 | cuvinte, pentru a certifica în felul acesta conţinuturile
356 4.1 | provocările pe care ele - tocmai în diversitatea lor - le propun
357 4.1 | prezentului nostru. ~ În al doilea rând, între cel
358 4.1 | comunicativă se fundamentează în faptul că fiecare fiinţă
359 4.1 | aparţinem istoriei! Punerea în lumină a coapartenenţei
360 4.1 | aceasta recere să se aibă în vedere cererile care motivează
361 4.1 | obţinute, contextul vital în care se acţionează şi comunitatea
362 4.1 | intenţionează să i se vorbească. În acest scop este necesar
363 4.1 | fapt este totdeauna inclus în orice interpretare, să devină
364 4.1 | interpretativ. ~ În sfârşit, între cel care
365 4.1 | fuziune de orizonturi"), în care constă de fapt actul
366 4.1 | înţelegerea trecutului se traduce în aplicarea sa la prezent:
367 4.1 | prezent: trecutul este cules în potenţialităţile pe care
368 4.1 | potenţialităţile pe care le deschide, în stimulul pe care-l oferă
369 4.1 | stimulul pe care-l oferă în modificarea prezentului;
370 4.1 | de înţelegere adevărată. În raport cu un "text" din
371 4.1 | text" din trecut - înţeles în general ca mărturie scrisă,
372 4.1 | operaţiuni pot fi exprimate în felul următor: "1) înţelegerea
373 4.1 | cu onestitate şi rigoare în ce măsură a putut ea fi
374 4.2 | operaţiuni sunt prezente în orice act hermeneutic, ele
375 4.2 | hermeneutic, ele nu pot lipsi nici în interpretarea în care judecata
376 4.2 | lipsi nici în interpretarea în care judecata istorică şi
377 4.2 | integreze: aceasta recere în primul rând ca în acest
378 4.2 | recere în primul rând ca în acest tip de interpretare
379 4.2 | ele un caracter străin. În speţă, când se intenţionează
380 4.2 | din trecut, trebuie avut în vedere că diferite sunt
381 4.2 | putea fi eronat aplicate în evaluarea altor faze ale
382 4.2 | subiectul teologic - Biserica - în varietatea modurilor şi
383 4.2 | comunitatea eclezială şi în diversitatea situaţiilor
384 4.2 | locale etc.). ~ În al doilea rând, corelarea
385 4.2 | teologică trebuie să aibă în vedere faptul că, prin interpretarea
386 4.2 | este revelaţia. Biserica - în virtutea comuniunii realizată
387 4.2 | virtutea comuniunii realizată în ea de Duhul lui Cristos
388 4.2 | ea de Duhul lui Cristos în timp şi în spaţiu - nu poate
389 4.2 | Duhul lui Cristos în timp şi în spaţiu - nu poate să nu
390 4.2 | poate să nu se recunoască în principiul său supranatural,
391 4.2 | supranatural, prezent şi operant în toate timpurile, ca subiect
392 4.2 | corespundă darului lui Dumnezeu în forme şi situaţii diferite
393 4.2 | comuniune a "sfinţilor", în virtutea căreia cei botezaţi
394 4.2 | greşelilor lor, după ce în prealabil au făcut asupra
395 4.2 | comuniunii poporului lui Dumnezeu în diferitele sale situaţii
396 4.2 | cu el, care se realizează în actul interpretării, se
397 4.2 | Interpretarea creştină se va sluji în acest scop de toate contribuţiile
398 4.2 | prezentului şi trecutului în conştiinţa unităţii fundamentale
399 4.2 | subiectului eclezial implicat în ei. Aceasta contribuie la
400 4.2 | epocii [...]. Însă luarea în considerare a circumstanţelor
401 4.2 | înclină să nu aibă încredere în sentinţele generalizate
402 4.2 | istorice. Are încredere în cercetarea trecutului pentru
403 4.2 | confesional sau ideologic, atât în ceea ce priveşte reproşurile
404 4.2 | care-i sunt aduse, cât şi în ceea ce priveşte nedreptăţile
405 4.2 | ea". (68) Exemplele date în capitolul următor vor putea
406 4.2 | oferi o demonstrare concretă în acest sens. ~
407 4 (68) | Discurs din 1 septembrie 1999, în L'Osservatore romano, 2
408 5 | examinare de conştiinţă istorică în faţa lui Dumnezeu în vederea
409 5 | istorică în faţa lui Dumnezeu în vederea propriei reînnoiri
410 5 | interioare şi a creşterii în har şi în sfinţenie, este
411 5 | şi a creşterii în har şi în sfinţenie, este nevoie ca
412 5 | scandal" care au fost prezente în istorie, mai ales în mileniul
413 5 | prezente în istorie, mai ales în mileniul trecut. Şi nu se
414 5.1 | valoarea morală a actului în sine ca fiind bun sau rău,
415 5.1 | actelor strămoşilor lor. În acest sens, cererea iertării
416 5.1 | responsabilitate care se poate continua în istorie poate fi cea de
417 5.1 | descendenţilor. ~ În acest context se poate vorbi
418 5.1 | raport de reciprocitate. În anumite situaţii, povara
419 5.1 | memorie comună: ea dă mărturie în mod elocvent despre solidaritatea
420 5.1 | cei care au săvârşit răul în trecut şi moştenitorii lor
421 5.1 | lor din prezent. Tocmai în acest caz se poate vorbi
422 5.1 | responsabilităţi ne eliberăm în primul rând, implorând iertarea
423 5.1 | memoriei", care culminează în iertarea reciprocă a păcatelor
424 5.1 | a păcatelor şi ofenselor în prezent. ~ Purificarea
425 5.1 | a lor asupra prezentului în vederea creşterii reconcilierii
426 5.1 | creşterii reconcilierii în adevăr, în dreptate şi în
427 5.1 | reconcilierii în adevăr, în dreptate şi în dragoste
428 5.1 | în adevăr, în dreptate şi în dragoste între fiinţele
429 5.1 | între fiinţele umane şi în special între Biserică şi
430 5.1 | diferită a relaţiilor trăite în prezent. Memoria divizării
431 5.1 | care sunt invitaţi toţi, în Biserică, să se deschidă
432 5.1 | istorice şi judecăţii teologice în procesul interpretativ al
433 5.1 | pe care ea le poate avea în prezent, şi care implică
434 5.1 | evaluarea ultimă a unui act în raport cu bunătatea sau
435 5.1 | bunătatea sau răutatea lui în faţa lui Dumnezeu. În realitate,
436 5.1 | lui în faţa lui Dumnezeu. În realitate, numai Dumnezeu
437 5.1 | societate alege şi acţionează în cadrul unui anumit orizont
438 5.1 | lor, va trebui să intrăm în lumea proprie acelora care
439 5.1 | schimbării "paradigmei". În timp ce înainte de apariţia
440 5.1 | pluralistă sau, cum s-a întâmplat în unele cazuri, la o societate
441 5.1 | această influenţă nu justifică în nici un mod o idee relativistă
442 5.1 | principiile indicate, dar şi în invocarea continuă a asistenţei
443 5.1 | Sfânt, pentru a nu se cădea în resentiment sau în autoflagelare
444 5.1 | cădea în resentiment sau în autoflagelare şi în schimb
445 5.1 | sau în autoflagelare şi în schimb să se ajungă la mărturisirea
446 5.1 | milostivire dăinuieşte din neam în neam" (Lc 1,50), care vrea
447 5.1 | exercita asupra mentalităţii în Biserică şi în societatea
448 5.1 | mentalităţii în Biserică şi în societatea civilă, solicitând
449 5.1 | ales ale celor mai slabi. În acest sens, numeroasele
450 5.1 | constituie un exemplu care scoate în evidenţă un bine şi-i stimulează
451 5.1 | atenţionând pe fiecare în parte precum şi popoarele
452 5.1 | conştiinţă onest şi rodnic în vederea drumurilor de reconciliere. ~
453 5.1 | reconciliere. ~ În lumina acestor clarificări
454 5.1 | adveniente (69) - de situaţii în care comportamentul fiilor
455 5.2 | Fiul (cf. In 17,21), care, în puterea Duhului Sfânt, iubind
456 5.2 | întâmplat aşa, mai ales în mileniul care se îndreaptă
457 5.2 | îndreaptă spre sfârşit, în care au apărut mari divizări
458 5.2 | II consideră acest fapt în felul următor: "Această
459 5.2 | începutul acestui mileniu, iar în Occident - la patru secole
460 5 (71) | spune că "şi mai mult decât în primul mileniu, comuniunea
461 5.2 | structura Bisericii". (73) În schisma din secolul al XI-lea,
462 5.2 | jucat un rol important, în timp ce aspectul doctrinal
463 5.2 | episcopul Romei, o materie care în acel moment nu dobândise
464 5.2 | doctrinale din acest mileniu. În schimb, cu Reforma, alte
465 5.2 | văzută cu toată seriozitatea în faţa Celui Înviat, Domnul
466 5.2 | Bisericii şi al istoriei. Tocmai în virtutea recunoaşterii acestei
467 5.2 | Catolică). (74) În anul 1965, în climatul produs
468 5.2 | În anul 1965, în climatul produs de Conciliul
469 5.2 | patriarhul Atenagoras, în dialogul său cu papa Paul
470 5.2 | papa Paul al VI-lea, a scos în evidenţă tema restaurării (
471 5.2 | antagonisme. (75) Ceea ce era în joc, era un trecut încă
472 5.2 | din 1965 (care au culminat în 7 decembrie 1965 prin abolirea
473 5.2 | mărturisire a greşelii conţinută în precedenta excludere reciprocă,
474 5.2 | Orient cât şi din Occident. În felul acesta, memoria, eliberată
475 5.2 | conform cu porunca nouă. În acest sens, mărturia adusă
476 5.2 | Deosebit de relevant în raport cu drumul spre unitatea
477 5.2 | dacă sunt activ angajaţi în ascultarea faţă de imperativul
478 5.2 | liberă a iubirii". (76) În timpul care a trecut de
479 5.2 | Dumnezeu (cf. Ef 4,30). În măsura în care unii catolici
480 5.2 | cf. Ef 4,30). În măsura în care unii catolici se complac
481 5.2 | unii catolici se complac în a rămâne legaţi de separările
482 5.2 | dreptate despre solidaritatea în păcatul divizării (cf. 1Cor
483 5.2 | divizării (cf. 1Cor 1,10-16). În acest context ar putea fi
484 5.3 | 5.3. Folosirea violenţei în slujba adevărului ~
485 5.3 | cea a diferitelor ocazii în care în mileniul trecut
486 5.3 | diferitelor ocazii în care în mileniul trecut au fost
487 5.3 | Bisericii nu pot să nu revină în spirit de căinţă îl constituie
488 5.3 | aprobarea manifestată mai ales în anumite secole faţă de folosirea
489 5.3 | intoleranţă şi chiar de violenţă în slujirea adevărului". (78)
490 5.3 | formele de violenţă exercitate în reprimarea şi corijarea
491 5.3 | s-au făcut responsabili în cele mai diferite situaţii
492 5.3 | din partea multor creştini în ceea ce priveşte situaţiile
493 5.3 | de iertare este valabilă în ceea ce priveşte omisiunea
494 5.3 | ceea ce s-a făcut sau spus în mod indecis sau puţin potrivit". (79) ~
495 5.3 | memorie critică, capabilă - în lumina credinţei - să producă
496 5 (79) | Discurs din 1 septembrie 1999, în L'Osservatore romano, 2
497 5 (81) | subiect este tratat riguros în declaraţia Nostra aetate
498 5.4 | istorie frământată [...]. În realitate, bilanţul acestor
499 5.4 | numeroşi creştini faţă de evrei în decursul timpului este un
500 5.4 | rădăcinile acelui măslin bun în care au fost altoite ramurile
1-500 | 501-622 |