Chapter.Paragraph

 1 1.1   |         de iertare privea numai păcatul separării între creştini
 2 1.2   | comunităţi nu pot fi acuzaţi de păcatul despărţirii, iar Biserica
 3 1.3   |        devină mai conştientă de păcatul fiilor săi". Ea "îi recunoaşte
 4 1.3   |         în numele său". Aşadar, păcatul este totdeauna personal,
 5 1.4   |        alături infidelitatea şi păcatul. (29) Şi astfel se face
 6 2 (32)|    spunând: "Iartă vinovăţia şi păcatul nostru"); Lev 16,21 (Marele
 7 3     |        devină mai conştientă de păcatul fiilor săi, în amintirea
 8 3     |         Biserica este atinsă de păcatul fiilor săi: sfântă, întrucât
 9 3     | întrucât ia realmente asupra sa păcatul acelora pe care ea i-a renăscut
10 3     |      Isus care a luat asupra sa păcatul lumii (cf. Rom 8,3; 2Cor
11 3.1   |        Evr 7,26), nu a cunoscut păcatul (cf. 2Cor 5,21), ci a venit
12 3.3   |       bine a celorlalţi, dar şi păcatul nu are niciodată numai o
13 3 (54)|      rana" produsă Bisericii de păcatul fiilor săi vorbeşte şi Lumen
14 3.4   |    Biserica poate lua asupra sa păcatul fiilor săi în virtutea solidarităţii
15 3.4   |       putea să nu fie rănită de păcatul fiilor săi de astăzi, ca
16 3.4   |            Aşadar, sfinţenia şi păcatul în Biserică se reflectă
17 3.4   |        este mai puternică decât păcatul întrucât este rodul harului
18 3.4   |        devină mai conştientă de păcatul fiilor săi" şi să recunoască
19 5.2   |         despre solidaritatea în păcatul divizării (cf. 1Cor 1,10-