Chapter.Paragraph
1 Intro | evenimentelor implicate, care să conducă - dacă este just -
2 Intro | corespunzătoare a greşelilor şi să contribuie la un drum real
3 Intro | Prin natura sa, purificarea memoriei recere "
4 Intro | primeşte de la Cristos, să îngenuncheze înaintea lui
5 Intro | înaintea lui Dumnezeu şi să implore iertare pentru păcatele
6 Intro | creştinii sunt invitaţi să ia asupra lor greşelile
7 Intro | papa concluzionează: "Să facă aceasta fără a cere
8 Intro | nevoia unei reflecţii care să clarifice raţiunile, condiţiile
9 Intro | această nevoie a înţeles să se ocupe Comisia Teologică
10 Intro | se da răspuns sunt: de ce să se facă aceste acte? care
11 Intro | la greşelile din trecut să fie fondată. ~
12 Intro | voinţei Domnului. Ea poate să facă aceasta întrucât Cristos
13 Intro | istorie este - a luat asupra sa o dată pentru totdeauna
14 Intro | corecte şi eficace, care să ţină cont în mod adecvat
15 Intro | propriile greşeli are raţiunea sa de a fi pentru toate popoarele
16 Intro | doreşte ca reflecţiile propuse să poată ajuta pe toţi să înainteze
17 Intro | propuse să poată ajuta pe toţi să înainteze pe un drum al
18 Intro | introduceri credem că ar fi util să amintim finalitatea ultimă
19 Intro | unicul Mântuitor al lumii, şi să devenim capabili să oferim
20 Intro | şi să devenim capabili să oferim iertarea tuturor
21 Intro | Catolică va putea fi ajutată să trăiască într-o manieră
22 1.1 | Dumnezeu. Încă de la prima sa celebrare sub Bonifaciu
23 1.1 | greşelile din trecut, care să fi fost formulate de magisteriu.
24 1.1 | păstori se străduiau sincer să le corijeze. Însă foarte
25 1.1 | ale curiei sale, fără ca să asocieze totuşi o cerere
26 1.1 | iertare. ~ Va trebui să aşteptăm pe Paul al VI-lea
27 1.1 | ceea ce-l priveşte, gata să ierte ofensele primite".
28 1 (7) | Fiecare dintre noi trebuie să se examineze în ce a căzut
29 1 (7) | examineze în ce a căzut şi să se examineze el însuşi mult
30 1.2 | creştini", care i-au făcut să ajungă la convingerea că
31 1.2 | că reconcilierea trebuia să se realizeze înainte de
32 1.2 | Ca şi la originea sa, anul sfânt rămâne o ocazie
33 1 (19) | Cehă, 21 mai 1995). A dorit să facă "un act de ispăşire"
34 1 (19) | un act de ispăşire" şi să ceară iertare indienilor
35 1.3 | ca jubileul anului 2000 să fie ocazie pentru o purificare
36 1.3 | Biserica este invitată "să devină mai conştientă de
37 1.3 | păcătoşi", şi îi îndeamnă "să se purifice, prin pocăinţă,
38 1.3 | lui Dumnezeu cu greşeala sa, cu căinţa şi cu încrederea
39 1.3 | căinţa şi cu încrederea sa. Nimeni altcineva nu se
40 1.3 | poate căi în locul său sau să ceară iertare în numele
41 1.4 | străbate secolele. Amintirea sa nu se constituie numai din
42 1.4 | credinţa şi însăşi viaţa sa, dar este şi plină de o
43 1.4 | întărească credibilitatea sa. De altfel, este just ca
44 1.4 | altfel, este just ca Biserica să contribuie la modificarea
45 1.4 | astfel încât unii ezită să o accepte, calculând costurile
46 1.4 | dintre ei se întreabă cum să transmită iubirea faţă de
47 1.4 | aşteptat ca unele grupuri să poată reclama o cerere de
48 1.4 | niciodată că Biserica renunţă să proclame adevărul revelat,
49 1.4 | Oare nu este prea uşor să judeci protagoniştii din
50 1.4 | de adoptat, ea va trebui să se confrunte cu aceste întrebări
51 1.4 | confrunte cu aceste întrebări şi să caute răspunsuri care să
52 1.4 | să caute răspunsuri care să fie fundamentate în revelaţie
53 1.4 | revelaţie şi în transmiterea sa vie în credinţa Bisericii.
54 2.1 | mărturii, se pune problema cum să selectăm şi să catalogăm
55 2.1 | problema cum să selectăm şi să catalogăm numărul mare de
56 2.1 | problema suntem ajutaţi să distingem două categorii
57 2.1 | noastră este convenabil să restrângem analiza la cea
58 2.1 | religioşi), care pot sau nu să se includă explicit în poporul
59 2 (31) | că a păcătuit, refuzând să înainteze pentru a intra
60 2 (31) | recunosc faptul că - cerând să aibă un rege - au adăugat
61 2 (31) | care au dus la devastarea sa); Ez 33,10; Mih 7,9 ("Eu").
62 2 (32) | Solomon se roagă ca Dumnezeu să ierte eventualele păcate
63 2 (34) | Tob 3,1-5 (În rugăciunea sa, Tobia se roagă: "Nu mă
64 2.1 | altor popoare, care ar părea să necesite o cerere de iertare
65 2.1 | divină implicată ar părea să excludă orice posibilă cerere
66 2.1 | ar putea, de asemenea, să fi militat împotriva ideii
67 2.1 | putut afirma: "'Binecuvântat să fii tu, Doamne, Dumnezeul
68 2.2 | că toţi creştinii trebuie să fie sfinţi "pentru că este
69 2.2 | Ioan: discipolii trebuie să iubească aşa cum a iubit
70 2.2 | Adică, creştinul este chemat să iubească şi să ierte conform
71 2.2 | este chemat să iubească şi să ierte conform unei măsuri
72 2.2 | Isus cere discipolilor săi să fie mereu gata să ierte
73 2.2 | discipolilor săi să fie mereu gata să ierte pe cei care i-au ofensat,
74 2.2 | oferă totdeauna iertarea sa: "Iartă-ne nouă greşelile
75 2.2 | Cel care este capabil să ierte aproapelui dă dovadă
76 2.2 | Discipolul este invitat să ierte "până de şaptezeci
77 2.2 | ofensează: ea este chemată să facă primul pas, ştergând
78 2.2 | cere celui care ofensează să "meargă să se împace cu
79 2.2 | care ofensează să "meargă să se împace cu fratele, care
80 2.2 | cineva care nu vrea mai întâi să repare dauna provocată aproapelui
81 2.2 | în acelaşi timp relaţia sa cu Dumnezeu şi cu aproapele (
82 2.2 | aproapele (cf. Lc 15,21), poate să aştepte iertarea numai de
83 2.2 | pururea milostiv şi gata să şteargă păcatele. Aceasta
84 2.2 | Dumnezeu în milostivirea sa care-i primeşte şi-i iartă
85 2.2 | iar credinciosul trebuie să mizeze pe moartea şi învierea
86 2.2 | Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; ţineţi-vă dar
87 2.2 | sunt astfel întocmite încât să se adreseze oricărui discipol
88 2.2 | proprie condiţiei creştine (să ne gândim numai la reproşurile
89 2.3 | foarte precare trebuiau "să se răscumpere" de propriile
90 2.3 | un teritoriu sau un clan să cadă în mâinile unor puţini
91 2.3 | de sclavie încât trebuia să trăiască într-o totală dependenţă
92 2.3 | astfel încât ne putem îndoi să fi fost pusă vreodată în
93 2.3 | scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului şi
94 2.3 | dau ţara Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul vostru" (Lev
95 2.3 | vestitorul lui Dumnezeu trimis să ducă "vestea cea bună" celor
96 2.3 | cea bună" celor săraci, să proclame libertatea prizonierilor
97 2.3 | libertatea prizonierilor şi să anunţe anul de îndurare
98 2.4 | Bisericii, ca anul jubiliar să se caracterizeze printr-o
99 2.4 | început de Isus (cf. Lc 4,21), să fie continuată în celebrarea
100 2.4 | ca şi pe fiecare botezat, să conştientizeze şi mai mult
101 2.4 | Domnul de a fi totdeauna gata să ierte ofensele primite. ~
102 3 | creştinism, ca Biserica să devină mai conştientă de
103 3 | Cristos, Biserica nu încetează să facă pocăinţă: ea îi recunoaşte
104 3 | întrucât ia realmente asupra sa păcatul acelora pe care
105 3 | Isus care a luat asupra sa păcatul lumii (cf. Rom 8,
106 3.1 | astfel încât cei botezaţi să se simtă uniţi între ei
107 3.1 | istoria umană, astfel încât să poată purta în ea darurile,
108 3.1 | inclusiv slujitorii ei, trebuie să se recunoască păcătoşi (
109 3.1 | la Dumnezeu ca privirea sa să se îndrepte spre credinţa
110 3.1 | Dumnezeu ca privirea sa să se îndrepte spre credinţa
111 3.2 | sfânt', a iubit Biserica sa ca pe o mireasă şi s-a dat
112 3.2 | dat pe sine pentru ea ca să o sfinţească (cf. Ef 5,25);
113 3.2 | sfinţi. Ei trebuie, aşadar, să păstreze şi să desăvârşească
114 3.2 | aşadar, să păstreze şi să desăvârşească în viaţa lor,
115 3.2 | Cel botezat este chemat să devină prin toată existenţa
116 3.2 | devină prin toată existenţa sa ceea ce a devenit în virtutea
117 3.2 | îşi conformează întreaga sa fiinţă la planul Celui Preaînalt!
118 3.3 | această sfinţenie, trebuie să recunoaştem că din cauza
119 3.3 | Biserica peregrină nu trebuie să se înşele, afirmând că este
120 3.3 | fără de păcat: "Ca Biserica să fie glorioasă, fără pată
121 3.3 | haina Botezului, nu încetăm să păcătuim, să ne îndepărtăm
122 3.3 | nu încetăm să păcătuim, să ne îndepărtăm de Dumnezeu.
123 3.3 | adevărat Biserica în întregimea sa, prin varietatea timpurilor
124 3.3 | aceasta a lui Ambrozie: "Să fim foarte atenţi ca nu
125 3.3 | nu cumva căderea noastră să devină o rană pentru Biserică". (54)
126 3.3 | în Cristos, nu încetează să facă pocăinţă; şi recunoaşte
127 3.4 | Biserica poate lua asupra sa păcatul fiilor săi în virtutea
128 3.4 | prin credinţa şi dragostea sa cooperează la naşterea de
129 3.4 | este mai mare sfinţenia sa şi mai arzător efortul de
130 3.4 | el va putea întotdeauna să acceadă din nou la izvoarele
131 3.4 | la izvoarele harului şi să îndepărteze povara care
132 3.4 | povara care prin greşeala sa face să apese asupra întregii
133 3.4 | care prin greşeala sa face să apese asupra întregii comunităţi
134 3.4 | mamă adevărată nu va putea să nu fie rănită de păcatul
135 3.4 | iubească, până în a lua asupra sa, în orice timp, povara produsă
136 3.4 | chipul şi au împiedicat-o să reflecte pe deplin faţa
137 3.4 | venit invitaţia ca "Biserica să devină mai conştientă de
138 3.4 | de păcatul fiilor săi" şi să recunoască necesitatea "
139 4 | a istoriei corectă, care să fie la baza evaluării teologice.
140 4 | evaluării teologice. Trebuie să ne întrebăm: ce s-a întâmplat
141 4 | atât o apologetică ce vrea să justifice totul, cât şi
142 4 | bisericesc nu poate să-şi propună să facă un act de natură etică,
143 4 | cadrului competenţelor lor, ci să ofere un ajutor pentru reconstruirea
144 4.1 | a le determina, trebuie să avem în vedere complexitatea
145 4.1 | cercetare istorico-critică, care să tindă spre folosirea tuturor
146 4.1 | este interpretat trebuie să recunoaştem o anumită coapartenenţă,
147 4.1 | interpretării - care trebuie să fie atinsă prin multiplele
148 4.1 | trecute: aceasta recere să se aibă în vedere cererile
149 4.1 | căreia se intenţionează să i se vorbească. În acest
150 4.1 | inclus în orice interpretare, să devină cât mai reflex şi
151 4.1 | al interpretării trebuie să se realizeze, printr-un
152 4.1 | pentru interpret şi lumea sa. Graţie acestei întâlniri
153 4.1 | se traduce în aplicarea sa la prezent: trecutul este
154 4.1 | memoria devine capabilă să trezească un nou viitor. ~
155 4.2 | judecata teologică trebuie să se integreze: aceasta recere
156 4.2 | acest tip de interpretare să se acorde maximă atenţie
157 4.2 | trebuie plasată şi trebuie să fie făcută de subiecţii
158 4.2 | judecata teologică trebuie să aibă în vedere faptul că,
159 4.2 | şi în spaţiu - nu poate să nu se recunoască în principiul
160 4.2 | oarecare mod unic, chemată să corespundă darului lui Dumnezeu
161 4.2 | hermeneuticii istorice nu va trebui să împiedice evaluarea credinţei
162 4.2 | din istorie şi este gata să recunoască greşelile, acolo
163 4.2 | comunităţilor. Ea înclină să nu aibă încredere în sentinţele
164 5 | Pentru ca Biserica să facă o adevărată examinare
165 5 | sfinţenie, este nevoie ca ea să ştie să recunoască "formele
166 5 | este nevoie ca ea să ştie să recunoască "formele de contramărturie
167 5 | conştienţi de relevanţa sa morală şi spirituală. Aceasta
168 5.1 | apartenenţa unui act, atribuirea sa unei anumite persoane sau
169 5.1 | aşa de apăsătoare încât să constituie un fel de memorie
170 5.1 | făcut, care este prin natura sa o memorie comună: ea dă
171 5.1 | actelor istorice trecute, care să comporte o nouă şi diferită
172 5.1 | istoriei trecute capabilă să producă o caracterizare
173 5.1 | invitaţi toţi, în Biserică, să se deschidă şi să se educe.
174 5.1 | Biserică, să se deschidă şi să se educe. Îmbinarea
175 5.1 | şi Isus, poate şi trebuie să clasifice, să judece şi
176 5.1 | şi trebuie să clasifice, să judece şi uneori să condamne
177 5.1 | clasifice, să judece şi uneori să condamne unele tipuri de
178 5.1 | dinamicile unite lor, va trebui să intrăm în lumea proprie
179 5.1 | numai cu rigoarea, care să ţină cont exact de criteriile
180 5.1 | autoflagelare şi în schimb să se ajungă la mărturisirea
181 5.2 | Această unitate ar trebui să fie izvorul şi forma comuniunii
182 5.2 | reciproce, astfel încât să fie una, "precum Tatăl şi
183 5.2 | Comună ambelor sfâşieri pare să fi fost lipsa iubirii supranaturale,
184 5.2 | excludere reciprocă, menită să purifice memoria şi să dea
185 5.2 | menită să purifice memoria şi să dea naştere unei alteia
186 5.2 | catolici şi protestanţi, să fie arhitecţii unui viitor
187 5.3 | dintre creştini, trebuie să adăugăm pe cea a diferitelor
188 5.3 | căruia fiii Bisericii nu pot să nu revină în spirit de căinţă
189 5.3 | în lumina credinţei - să producă roade de convertire
190 5.3 | îndemne pe fiecare creştin să respecte cu fermitate regula
191 5.4 | poporului evreu. Totuşi "trebuie să ne întrebăm dacă persecuţia
192 5.4 | creştinilor de astăzi încât să receară "un act de căinţă (
193 5.4 | căinţă (teshuva)", (87) şi să devină un imbold la dublarea
194 5.5 | neliniştitoare pe care trebuie să ne-o punem este, în ce măsură
195 5.5 | astfel de manieră încât să arate şi altora faţa adevărată
196 5.5 | cel viu. Ei sunt chemaţi să iradieze lumii adevărul
197 5.5 | bună cale ca toţi creştinii să iradieze adevărul lui Dumnezeu
198 5.5 | istoriei pentru iubirea sa milostivă. De fapt, creştinii
199 6.1 | evaluări a trecutului, capabilă să aibă multe incidenţe asupra
200 6.1 | de curaj, care ne ajută să ne întărim credinţa, care
201 6.1 | întărim credinţa, care ne face să percepem ispitele şi dificultăţile
202 6.1 | de azi şi ne pregăteşte să le înfruntăm". (91) În acest
203 6.1 | bine ca memoria vinovăţiei să cuprindă toate greşelile
204 6.1 | suferit deteriorări, trebuie să fie reaşezate corect, la
205 6 (92) | Să ne gândim numai la semnul
206 6.1 | Biserică şi, aşa cum se cuvine, să întreprindă o activitate
207 6.1 | mileniu, creştinii trebuie să se aşeze cu umilinţă în
208 6.1 | în prezenţa Domnului ca să se întrebe asupra responsabilităţilor
209 6.2 | subiectul adecvat chemat să se pronunţe referitor la
210 6.2 | perspectivă este oportun să se ţină seama - în recunoaşterea
211 6.2 | înviat, care a luat asupra sa greşelile tuturor. Această
212 6.3 | ca nu cumva asemenea acte să contribuie la stoparea elanului
213 6.3 | ad gentes" se vor îngriji să contextualizeze propunerea
214 6.3 | se poate de dorit ca ele să se facă în reciprocitate,
215 6.3 | interreligios, este oportun să se arate că, pentru credincioşii
216 6.3 | evitat, este ca asemenea acte să nu constituie echivocuri
217 6.3 | faţă de cuvântul credinţei, să se aibă în vedere dublul
218 6.3 | răstignit". (97) De asemenea, să se aibă în vedere faptul
219 6.3 | viaţa Bisericii, misiunea sa de vestire a mântuirii,
220 6.3 | cuvânt coerenţa care trebuie să caracterizeze existenţa
221 6.3 | treilea mileniu, este legitim să sperăm că responsabilii
222 6.3 | amintirea rănilor adesea vechi, să se lase călăuzite de spiritul
223 6.3 | mărturisite de Biserică şi să se străduiască să rezolve
224 6.3 | Biserică şi să se străduiască să rezolve conflictele printr-un
225 Conclu | reflecţiei prezente, este oportun să scoatem încă o dată în evidenţă
226 Conclu | preamărească pe el şi milostivirea sa. Tocmai aşa, ea ştie să
227 Conclu | sa. Tocmai aşa, ea ştie să preamărească şi demnitatea
228 Conclu | ei de iertare nu trebuie să fie înţeleasă ca ostentaţie
229 Conclu | fără să-şi îndemne fiii să se purifice, în căinţă,
|