Chapter.Paragraph
1 NoPre | acestui studiu a fost formată o subcomisie alcătuită din
2 Intro | conducă - dacă este just - la o recunoaştere corespunzătoare
3 Intro | asemenea proces poate avea o incidenţă semnificativă
4 Intro | toţi, deşi nu avem nici o responsabilitate personală
5 Intro | întărită de sfinţenia pe care o primeşte de la Cristos,
6 Intro | pe care papa a dovedit că o are în forţa adevărului
7 Intro | forţa adevărului a întâlnit o primire în general favorabilă,
8 Intro | faţă. În el este oferită o reflecţie teologică asupra
9 Intro | este - a luat asupra sa o dată pentru totdeauna păcatele
10 Intro | finale, care, natural, au o valoare specifică pentru
11 Intro | greşelile din trecut prezintă o valoare exemplară şi profetică,
12 1.1 | celebrate până acum nu a existat o conştientizare a eventualelor
13 1 (6) | pe care Clement al VI-lea o dă instituind, în 1343,
14 1.1 | fără ca să asocieze totuşi o cerere de iertare. ~
15 1.1 | vedea un papă exprimând o cerere de iertare adresată
16 1 (7) | însuşi mult mai sever decât o va face Dumnezeu în ziua
17 1.2 | în care creştinii au avut o responsabilitate. Astfel, "
18 1.2 | ateismului", creştinii pot avea "o anumită responsabilitate",
19 1.2 | Conciliul nu asociază şi o cerere de iertare la faptele
20 1.2 | păcătoşi iertaţi, chemaţi la o metanoia permanentă, la
21 1 (13) | în măsura în care este o instituţie omenească şi
22 1.2 | originea sa, anul sfânt rămâne o ocazie de convertire şi
23 1.3 | extinde cererea de iertare la o mulţime de fapte istorice
24 1.3 | 2000 să fie ocazie pentru o purificare a memoriei Bisericii
25 1.4 | Biserica este o societate vie care străbate
26 1.4 | sa, dar este şi plină de o serie întreagă de experienţe
27 1.4 | comunităţii care crede, oferindu-i o listă întreagă de modele
28 1.4 | istorice pe care aceasta o recere, pentru că în tot
29 1.4 | cât se poate de necesară o hermeneutică istorică pentru
30 1.4 | suscitat, de asemenea, şi o emulaţie pozitivă în ambientul
31 1.4 | astfel încât unii ezită să o accepte, calculând costurile
32 1.4 | Bisericii, satisfăcuţi în a o vedea confirmând prejudecăţile
33 1.4 | grupuri să poată reclama o cerere de iertare în ceea
34 1.4 | încărcată conştiinţa actuală cu o "vină" legată de fenomene
35 2 | dezvolta în diferite moduri o investigare despre recunoaşterea
36 2 | greşelilor sale, pe care o face Israelul în Vechiul
37 2 | care Ioan Paul al II-lea o face Bisericii de a-şi mărturisi
38 2.1 | degrabă fluide: ~ - O primă serie de texte reprezintă
39 2.1 | împotriva lui Dumnezeu fără nici o referire la greşelile generaţiilor
40 2.1 | 21,7 se face referire la o parte umană lezată: Moise). (35)
41 2.1 | care ar părea să necesite o cerere de iertare acelor
42 2 (36) | repudierea este prezentată ca o exigenţă a Legii divine (
43 2 (37) | trădare, nu a simţit nici o nevoie de a cere iertare
44 2.2 | Noul Testament ~ O temă fundamentală, unită
45 2.2 | Însă nu poate exista nici o aspiraţie la filiaţiunea
46 2.2 | umană de dreptate şi produce o reciprocitate între fiinţele
47 2.2 | între fiinţele umane care o reflectă pe cea dintre Isus
48 2.2 | 26). În această optică, o mare relevanţă este dată
49 2.2 | ofensate faţă de cei care o ofensează: ea este chemată
50 2.2 | Cristos, care ne-a purificat o dată pentru totdeauna de
51 2.2 | trecut. Totuşi întâlnim o mai amplă şi subtilă insistenţă
52 2.2 | Rom 5,12-21). ~ O asemenea interpretare teologică
53 2.2 | păcat, nu este pur şi simplu o interpretare critică a istoriei
54 2.2 | comportament bun, pentru o trăire la cel mai înalt
55 2.3 | dependenţă faţă de cei cu o situaţie bună. ~
56 2.3 | din Levitic 25 constituie o încercare de răsturnare
57 2.3 | Celebrarea jubileului era o admitere implicită a greşelii
58 2.3 | implicită a greşelii şi o încercare de restabilire
59 2.3 | text este semnificativ, cu o aluzie la Isaia 58,6, pentru
60 2.4 | legată de ea, nu găsesc o confirmare univocă în mărturia
61 3 | că Biserica nu este numai o comunitate de aleşi, ci
62 3 | unitatea misterului care o alcătuieşte, este cea mai
63 3 | aceste două aspecte: pe de o parte afirmaţia de credinţă
64 3.1 | istorie, dar în acelaşi timp o transcende. Numai 'cu ochii
65 3.1 | fiinţei ecleziale formează - "o singură realitate, complexă,
66 3.1 | întrupat, implică totuşi şi o diferenţă fundamentală: "
67 3.2 | sfinţenie de Duhul Sfânt, care o pătrunde neîncetat: "Noi
68 3.2 | iubit Biserica sa ca pe o mireasă şi s-a dat pe sine
69 3.2 | pe sine pentru ea ca să o sfinţească (cf. Ef 5,25);
70 3.2 | schimb, în vocaţia pe care o primeşte fiecare este înrădăcinată
71 3.2 | Bisericii sale pentru a o lumina, fiind profeţie pentru
72 3.3 | păcatului este nevoie de o continuă reînnoire şi de
73 3.3 | continuă reînnoire şi de o permanentă convertire în
74 3.3 | pământ este "împodobită cu o sfinţenie adevărată", care
75 3.3 | ceilalţi şi exercită asupra lor o influenţă prin schimbul
76 3.3 | păcatul nu are niciodată numai o relevanţă exclusiv individuală,
77 3.3 | căderea noastră să devină o rană pentru Biserică". (54)
78 3.4 | predicare şi Botez naşte la o viaţă nouă şi nepieritoare
79 3.4 | maternitatea Bisericii astfel: "Ca o mamă primeşte sămânţa Cuvântului
80 4 | implică înainte de toate o judecată a istoriei corectă,
81 4 | trebuie evitat este atât o apologetică ce vrea să justifice
82 4 | justifice totul, cât şi o culpabilizare nemeritată,
83 4 | culpabilizare nemeritată, fondată pe o atribuire de responsabilităţi
84 4 | adesea supraîncărcate de o emotivitate pasională care
85 4 | cărora nu le este cerută o judecată de natură etică,
86 4.1 | instanţele actuale, ci au o pondere şi o complexitate
87 4.1 | actuale, ci au o pondere şi o complexitate obiectivă,
88 4.1 | interpretat trebuie să recunoaştem o anumită coapartenenţă, fără
89 4.1 | nu ar putea exista nici o comunicare între trecut
90 4.1 | efort cognitiv şi evaluabil, o adevărată osmoză ("fuziune
91 4.1 | Se ajunge la o osmoză rodnică cu trecutul
92 4.2 | ţinându-se cont de faptul că o cerere eclezială de iertare
93 4.2 | fundamentează şi diacronic o comuniune a "sfinţilor",
94 4.2 | recunoaşte trecutului Bisericii o semnificaţie pentru astăzi
95 4.2 | pentru prezent, plină de o eficacitate "performantă",
96 4.2 | conform specificităţii care o caracterizează, şi deci
97 4.2 | remarcă Ioan Paul al II-lea, "o judecată corectă asupra
98 4.2 | următor vor putea oferi o demonstrare concretă în
99 5 | Pentru ca Biserica să facă o adevărată examinare de conştiinţă
100 5.1 | iertare presupune totdeauna o admitere a responsabilităţii,
101 5.1 | responsabilităţii referitoare la o greşeală săvârşită împotriva
102 5.1 | acţiune şi persoana care o săvârşeşte: ea stabileşte
103 5.1 | cererea iertării presupune o contemporaneitate între
104 5.1 | cei care sunt ofensaţi de o acţiune şi cei care au săvârşit-o.
105 5.1 | comportamentelor, care pot deveni o povară apăsătoare asupra
106 5.1 | context se poate vorbi despre o solidaritate care uneşte
107 5.1 | care este prin natura sa o memorie comună: ea dă mărturie
108 5.1 | caz se poate vorbi despre o responsabilitate comună
109 5.1 | trecute, care să comporte o nouă şi diferită incidenţă
110 5.1 | acestei incidenţe pe care o judecată interpretativă
111 5.1 | reciproce, care exprimă o nouă redefinire a istoriei
112 5.1 | trecute capabilă să producă o caracterizare diferită a
113 5.1 | purificată şi înlocuită cu o memorie reconciliată, la
114 5.1 | modificată. Rezultatul este o trecere de la o societate
115 5.1 | Rezultatul este o trecere de la o societate sacrală la o societate
116 5.1 | la o societate sacrală la o societate pluralistă sau,
117 5.1 | întâmplat în unele cazuri, la o societate seculară: modelele
118 5.1 | de evaluare se schimbă. O asemenea trecere are un
119 5.1 | justifică în nici un mod o idee relativistă a principiilor
120 5.1 | societatea civilă, solicitând o angajare reînnoită de ascultare
121 5.2 | lume, constituind chiar o piedică pentru cauza preasfântă
122 5.2 | Bisericii şi episcopul Romei, o materie care în acel moment
123 5.2 | care restul este numai "o aramă sunătoare şi un ţambal
124 5.2 | zăngănitor" (1Cor 13,1), o atare lipsă trebuie văzută
125 5.2 | reciproce, esenţială după o istorie atât de încărcată
126 5.2 | şi Occident) reprezintă o mărturisire a greşelii conţinută
127 5.2 | angajarea reînnoită de a o trăi. Aceasta este porunca
128 5.3 | corijarea erorilor. ~ O atenţie similară trebuie
129 5.3 | memorie mitică şi accederea la o adecvată memorie critică,
130 5.3 | trecut reiese pentru viitor o lecţie care trebuie să-l
131 5.4 | din domeniile care recere o examinare specială de conştiinţă
132 5.4 | diferită de cea pe care o împărtăşeşte cu orice altă
133 5.4 | dintre evrei şi creştini este o istorie frământată [...].
134 5 (83) | EBRAISMUL. Noi amintim: o reflecţie asupra Shoah,
135 5.4 | 12,2) şi pentru a menţine o "memorie morală şi religioasă"
136 5.5 | eclipsarea lui Dumnezeu, întâlnim o serie întreagă de fenomene
137 5.5 | favorabile avortului, şi o amplă indiferenţă faţă de
138 5.5 | Adeseori şi credincioşii poartă o anumită răspundere în această
139 5.5 | printre care se numără şi o reacţie critică împotriva
140 6.1 | dragoste. 92) - O a doua finalitate pastorală,
141 6.1 | se cuvine, să întreprindă o activitate susţinută de
142 6 (93) | în măsura în care este o instituţie omenească şi
143 6.1 | trecutului. ~ - O altă finalitate poate fi
144 6.1 | mărturia pe care Biserica o dă în acest mod Dumnezeului
145 6.1 | pe care ea a trăit-o şi o trăieşte privitor la el
146 6.1 | şi în slujirea pe care o desfăşoară în felul acesta
147 6.2 | evenimente sau cuvinte legate de o istorie contextualizată
148 6.2 | contextualizată nu au în mod necesar o importanţă universală şi,
149 6.2 | că actele condiţionate de o anumită perspectivă teologică
150 6.2 | comportat consecinţe de o mare pondere asupra răspândirii
151 6.2 | autoritate nu implică de la sine o angajare a carismei magisteriale,
152 6.2 | simbolico-profetic, cât şi o valoare de reconciliere
153 6.2 | acestor acte este de dorit o cercetare comună cu eventualii
154 6.3 | profetice ar putea recere o iniţiativă unilaterală şi
155 6.3 | evanghelie şi deci constituie o mărturie luminoasă a credinţei
156 6.3 | conştiinţei. Creştinii nu au fost o excepţie şi sunt conştienţi
157 6.3 | şi în spaţiu. Acolo unde o cultură este întru totul
158 6.3 | Acolo unde este vorba despre o indiferenţă preconcepută
159 6.3 | ecleziale, care - dacă pe de o parte pot confirma prejudecăţi
160 6.3 | împreună constituie deja o mărturie pozitivă de docilitate
161 6.3 | în care este recunoscută o atare urgenţă. Ioan Paul
162 Conclu | oportun să scoatem încă o dată în evidenţă faptul
|