100-concl | conda-grese | gresi-negar | negat-sarka | satis-zilel
bold = Main text
Chapter.Paragraph grey = Comment text
1 Conclu (99) | Adversus haereses IV,20,7: SCh 100, t. II,648.
2 2 (31) | străine]"); Ps 65,2-2; 90,8; 103,10 (107,10-11.17); Is 59,
3 5.2 | abolirea anatemelor din 1054 dintre Orient şi Occident)
4 2 (31) | Ps 65,2-2; 90,8; 103,10 (107,10-11.17); Is 59,9-15; 64,
5 3 (56) | Cassano M. (Bari) 1974, 110. Cf. şi H. RAHNER, Mater
6 5 (82) | aprilie 1986, 4: AAS 78 (1986) 1120.
7 3 (62) | ANTIOHIA, Ad Romanos: SCh 10,124 (TH. CAMELOT, Paris 1958).
8 3 (59) | Ps 88, Sermo 2,14: CCL 39,1244).
9 1.1 | Bonifaciu al VIII-lea, în anul 1300, pelerinajul penitenţial
10 1 (4) | iuris canonici, t. II, c. 1304).
11 1 (6) | VI-lea o dă instituind, în 1343, periodicitatea jubileului
12 2 (35) | divină (Esd 9-10). În Is 59,13b, poporul mărturiseşte că
13 1.1 | Nürenberg din 25 noiembrie 1522, "nelegiurile, abuzurile [...]
14 6 (97) | 28: CCL 50,69, 13; Epist. 169,2: CSEL 44,617; Sermo 341A,
15 2 (34) | nouă, căci am păcătuit" [v.16b]; Bar 1,15-3,18 ("L-am ofensat
16 3 (60) | PAULIN DE NOLA, Carmen 25,171-172: CSEL 30,243: "Inde
17 3 (60) | PAULIN DE NOLA, Carmen 25,171-172: CSEL 30,243: "Inde manet
18 4 (66) | teologia, Brescia 1975, 173.
19 5 (74) | Vaticanum 1, [106], nr. 176.
20 1 (5) | Salutis nostrae (30 aprilie 1774); LEON AL XII-LEA, Scrisoarea
21 3 (51) | SFÂNTUL AUGUSTIN, Sermo 181,5,7: PL 38,982.
22 1 (5) | Quod hoc ineunte (24 mai 1824), vorbeşte despre "anul
23 1 (7) | nouă, III,390-399, Gotha 1893.
24 2 (31) | Ier 8,14; 14,7; Lam 1,14,18a.22 ("Eu" = personificarea
25 5 (74) | Conciliului, din 29 septembrie 1964: Enchiridion Vaticanum 1, [
26 3 (47) | poporului lui Dumnezeu (30 iunie 1968), nr. 19 (Enchiridion Vaticanum
27 5 (75) | Vatican - Phanar (1958-1970), Roma - Istanbul 1971.
28 5 (75) | 1958-1970), Roma - Istanbul 1971.
29 3 (56) | letteratura cristiana, Milano 1972.
30 1 (27) | paenitentia, din 2 decembrie 1984, 31.
31 2 (30) | della Bibbia nella Chiesa (1993).
32 2 (32) | Moise); 32,31 (Moise); 1Re 8,33 ş.u. (cf. 2Cr 6,22
33 Conclu (101)| II-lea, V,2, Vatican 1982, 2321.
34 3 (60) | Carmen 25,171-172: CSEL 30,243: "Inde manet mater aeterni
35 3 (59) | Catholicae unitate 6: CCL 3,253: "Habere iam non potest
36 3 (47) | Enchiridion Vaticanum 3, 264 ş.u.).
37 3 (54) | virginitate 8,48: PL 16,278D: "Caveamus igitur, ne lapsus
38 3 (53) | CBC, 2839.
39 2.2 | 10; 2,1-11.18-27; 4,1-6; 2In 7-11; 3In 9-10). Însă nu
40 2 (32) | dat slavă zeilor lor"); 2Mac 7,18.32 (Martirii iudei
41 2.2 | 7; 4,1-10; 1Pt 1,13-25; 2Pt 2,1-22; Iuda 3-13; 1In 1,
42 2 (33) | putem face trimitere la: 2Re 22,13 (cf. 2Cr 34,21: Iosia
43 1 (16) | Enchiridion Vaticanum 5,305).
44 6 (97) | Sermo 341A,1: Misc. August. 314,22.
45 1 (29) | CCL 47,33; XI,1: CCL 48,321; XIX, 26: CCL 48,696.
46 6 (97) | 169,2: CSEL 44,617; Sermo 341A,1: Misc. August. 314,22.
47 1 (7) | Reichstagsakten, serie nouă, III,390-399, Gotha 1893.
48 1 (7) | Reichstagsakten, serie nouă, III,390-399, Gotha 1893.
49 3 (59) | matrem" (Epist. 74,7: CCL 3C,572). Iar AUGUSTIN: "Tenete
50 2.2 | 18-27; 4,1-6; 2In 7-11; 3In 9-10). Însă nu există nici
51 3 (58) | AUGUSTIN, Sermo 25,8: PL 46,938: "Mater ista sancta,
52 1 (29) | De civitate Dei I,35: CCL 47,33; XI,1: CCL 48,321; XIX,
53 2.3 | slujitorului suferind (Is 42,1-9; 49,1-6; 50,4-11; 52,13-53,12),
54 2.2 | cf. Mc 4,40-41; 6,36-37.51-52; 8,14-21.31-33; 9,5-6.
55 1 (17) | Enchiridion Vaticanum 5,526-553).
56 2.3 | 49,1-6; 50,4-11; 52,13-53,12), dezvoltă aceste aluzii
57 2.2 | 5,6-11; 8,1-11; 1Cor 15,54-57), nu ne eliberează de
58 1 (17) | Enchiridion Vaticanum 5,526-553).
59 2.2 | 6-11; 8,1-11; 1Cor 15,54-57), nu ne eliberează de înclinaţia
60 3 (59) | matrem" (Epist. 74,7: CCL 3C,572). Iar AUGUSTIN: "Tenete
61 2 (34) | părinţilor lor"); Esd 9,5b-15 (Rugăciunea penitenţială
62 6 (97) | 13; Epist. 169,2: CSEL 44,617; Sermo 341A,1: Misc. August.
63 Conclu (99) | IV,20,7: SCh 100, t. II,648.
64 2 (31) | cu femei străine]"); Ps 65,2-2; 90,8; 103,10 (107,10-
65 1 (29) | 48,321; XIX, 26: CCL 48,696.
66 3 (59) | Ecclesiam matrem" (Epist. 74,7: CCL 3C,572). Iar AUGUSTIN: "
67 3 (43) | Bisericii Catolice (CBC), 770.
68 2 (34) | poruncile tale" [v.5]; Ps 79,8-9 [această lamentare colectivă
69 3 (46) | CBC, 827.
70 3 (41) | MAXIM MĂRTURISITORUL: PL 90,912-956.
71 3 (58) | AUGUSTIN, Sermo 25,8: PL 46,938: "Mater ista sancta, honorata,
72 3 (41) | MĂRTURISITORUL: PL 90,912-956.
73 3 (51) | AUGUSTIN, Sermo 181,5,7: PL 38,982.
74 5 (82) | Roma, 13 aprilie 1986, 4: AAS 78 (1986) 1120.
75 2.2 | vetero-testamentară nu a fost abandonată, ci dezvoltată, în sensul
76 1.1 | nelegiurile, abuzurile [...] şi abaterile de la îndatoriri", de care
77 2 (37) | babilonienilor (cf. de exemplu, Abdia 10-14). Israelul, ca semn
78 4.2 | sentinţele generalizate de absolvire sau de condamnare faţă de
79 2.1 | Noului Testament. Dată fiind abundenţa şi larga răspândire a acestor
80 3.4 | va putea întotdeauna să acceadă din nou la izvoarele harului
81 5.3 | fel de memorie mitică şi accederea la o adecvată memorie critică,
82 6.2 | acte, chiar având în vedere accentuările necuvenite pe care "mass-media"
83 1.3 | nostru, (23) chiar dacă accentul cade în special pe solidaritatea
84 3.2 | de deplin ca sfântul care acceptă planul divin şi cu ajutorul
85 5.5 | acestor greşeli înseamnă şi acceptarea solidarităţii noastre cu
86 1.4 | astfel încât unii ezită să o accepte, calculând costurile consecvente -
87 4.1 | folosirea tuturor informaţiilor accesibile în vederea reconstruirii
88 Intro | Duhului dătător de viaţă: acea Biserică, care - conform
89 1.2 | Vatican II se plasează în aceeaşi perspectivă a lui Paul al
90 1.4 | reciproca înţelegere cu toţi aceia care s-ar mai simţi încă
91 5.2 | iubirii supranaturale, a acelei agape. Din moment ce această
92 NoPre | timpul sesiunilor plenare ale aceleiaşi Comisii Teologice Internaţionale,
93 2.1 | necesite o cerere de iertare acelor popoare sau urmaşilor lor,
94 Intro | cedări în faţa acuzelor aceluia care preconceput este ostil
95 5.4 | adevărat că, "alături de aceşti curajoşi bărbaţi şi femei,
96 3 | decursul istoriei sale, aceştia s-au îndepărtat de spiritul
97 4.2 | prealabil au făcut asupra acestora un atent discernământ istoric
98 Intro | dumnezeiesc îi slujeşte acestuia ca instrument viu de mântuire,
99 2.1 | teocentrism al Bibliei care acordă precedenţă recunoaşterii
100 1.1 | şi Paul a fost asociat cu acordarea unei indulgenţe excepţionale
101 6.2 | 1). În special, trebuie acordată atenţie istoriei, identităţii
102 4.2 | tip de interpretare să se acorde maximă atenţie elementelor
103 4 | de la contextul în care acţionau. Numai când ajungem la certitudinea
104 1.3 | ea în mod voluntar, prin acţiuni sau omisiuni, sau prin neglijenţă. ~
105 5.2 | pentru a vedea dacă sunt activ angajaţi în ascultarea faţă
106 6.2 | negative despre celălalt, ca şi activarea proceselor de necuvenită
107 6.1 | cuvine, să întreprindă o activitate susţinută de reînnoire şi
108 1.4 | trecut numai luând parte la activitatea critică asupra memoriei
109 4.2 | motivată numai de interesul actual şi de apartenenţa comună
110 1.4 | comunităţi religioase cer actualmente iertare pentru episoadele
111 6.3 | în vedere faptul că, în actualul context cultural, mai ales
112 1.3 | totdeauna sunt rodul, acumularea şi concentrarea păcatelor
113 1.4 | dacă însăşi Biserica este acuzată de păcate şi greşeli. Alţii
114 1.2 | de comunităţi nu pot fi acuzaţi de păcatul despărţirii,
115 Intro | semnificaţia unei cedări în faţa acuzelor aceluia care preconceput
116 6.2 | dovedeşte a fi deosebit de adaptată pentru a produce roade de
117 Intro | precedat". Ioan Paul al II-lea adaugă: "Ca succesor al lui Petru,
118 5.3 | dintre creştini, trebuie să adăugăm pe cea a diferitelor ocazii
119 2 (31) | cerând să aibă un rege - au adăugat aceste cuvinte: "Cu toate
120 Intro | care sunt subiecţii lor adecvaţi? care le este obiectul şi
121 5.1 | obiectiv, la care se poate adera totdeauna liber sau mai
122 5.5 | deosebit de exact alese: "Adeseori şi credincioşii poartă o
123 3 | şi de a acţiona care erau adevărate forme de contramărturie
124 6.1 | reformă". (94) Criteriul adevăratei reforme şi al autenticei
125 2 (31) | poporul generaţiei mozaice admite că, plângându-se de hrană,
126 5.1 | caracterul exemplar pe care admiterea onestă a greşelilor din
127 1.4 | Oricare ar fi atitudinea de adoptat, ea va trebui să se confrunte
128 2.2 | în timp ce discipolii îl adoră, "unii se mai îndoiau încă" (
129 2.2 | astfel întocmite încât să se adreseze oricărui discipol al lui
130 3.1 | acelaşi timp spirituală, aducătoare de viaţă divină". (43) Ansamblul
131 3.4 | popoarele în sânul ei şi le aduce la lumină". (60) ~
132 4.1 | ceea ce echivalează cu adunarea semnificaţiei pe care ele
133 5.2 | În acest sens, mărturia adusă acestei noi memorii de către
134 4.2 | reproşurile care-i sunt aduse, cât şi în ceea ce priveşte
135 Conclu (99) | SFÂNTUL IRINEU DIN LYON, Adversus haereses IV,20,7: SCh 100,
136 3 (60) | 30,243: "Inde manet mater aeterni semine verbi concipiens
137 3.3 | nu trebuie să se înşele, afirmând că este fără de păcat: "
138 3.1 | Deja Paul al VI-lea afirmase solemn că, "deşi cuprinde
139 4 | Inchiziţiei, Ioan Paul al II-lea a afirmat: "Desigur, magisteriul bisericesc
140 3 | două aspecte: pe de o parte afirmaţia de credinţă a sfinţeniei
141 3.3 | determină pe sfinţii părinţi la afirmaţii hotărâte ca aceasta a lui
142 2.2 | Cristos care va urma, discipol aflat în dificultate, care priveşte
143 2.3 | când indivizi sau familii aflate în condiţii foarte precare
144 2.3 | sau fiii acelora care se aflau în condiţii de viaţă mai
145 5 (75) | Constantinopol din Tomos Agapes: Vatican - Phanar (1958-
146 2 (33) | 18,2: "Părinţii au mâncat aguridă şi fiilor li s-au strepezit
147 2.3 | datorii insuportabile şi ajungeau în cruntă sărăcie sau chiar
148 4 | care acţionau. Numai când ajungem la certitudinea morală că
149 3.1 | reuneşte păcătoşi la care a ajuns mântuirea lui Cristos, dar
150 Intro | Biserica Catolică va putea fi ajutată să trăiască într-o manieră
151 2.1 | acest fel problema suntem ajutaţi să distingem două categorii
152 3 | unitatea misterului care o alcătuieşte, este cea mai profundă autoconştiinţă
153 2.2 | dacă răspunsul lor este alcătuit din ignoranţă, lipsuri,
154 NoPre | fost formată o subcomisie alcătuită din pr. Christopher Begg,
155 5.1 | individuală şi fiecare societate alege şi acţionează în cadrul
156 5.5 | cuvinte deosebit de exact alese: "Adeseori şi credincioşii
157 3 | este numai o comunitate de aleşi, ci cuprinde în sânul ei
158 Conclu | la plinătatea vieţii în alianţa fidelă cu Dumnezeu cel viu: "
159 6.3 | în conflicte dramatice, alimentate de ură şi de amintirea rănilor
160 5.2 | sau de prejudecăţi, care alimentează separarea şi neîncrederea
161 3 (56) | Mater Ecclesia. Inni di lode alla Chiesa tratti dal primo
162 2.2 | Fiului este împărtăşită alor "săi" (cf. In 17,16-19),
163 2.2 | a-şi prezenta darul său la altar: lui Dumnezeu nu-i place
164 1.4 | Această practică este cu totul altceva decât retorică, astfel încât
165 1.3 | cu încrederea sa. Nimeni altcineva nu se poate căi în locul
166 5.2 | memoria şi să dea naştere unei alteia noi. Baza acestei noi memorii
167 1.4 | costurile consecvente - printre altele pe plan judiciar - ale unei
168 5.4 | măslin bun în care au fost altoite ramurile măslinului sălbatic
169 3.4 | Duhului de la un credincios la altul ca un ambient generator
170 2.3 | 53,12), dezvoltă aceste aluzii la practica jubileului cu
171 2.1 | şi Dt 25,19 (distrugerea amaleciţilor). În aceste cazuri porunca
172 2.3 | de propriile dificultăţi amanetând pământul, casa, servitorii
173 2 (37) | măcelărie săvârşită de regele Amazia, conform 2Cr 25,12.
174 1.2 | fără vina unor oameni de ambele părţi. Însă cei care se
175 5.2 | iubirea reciprocă. Comună ambelor sfâşieri pare să fi fost
176 3.4 | credincios la altul ca un ambient generator de credinţă şi
177 1.4 | înţeleşi în foarte multe ambiente, ecleziale şi neecleziale,
178 6.3 | efectivă de recepţie a lor în ambientele în care acţionează (aşa,
179 1.4 | şi o emulaţie pozitivă în ambientul eclezial şi chiar dincolo
180 4.1 | în vederea reconstruirii ambientului, a modurilor de gândire,
181 1.4 | memoria faţă de acţiunile ambigue în care a fost antrenată
182 4.1 | trebuie subliniat faptul că ambii sunt străini între ei. Evenimentele
183 2.2 | evanghelii şi în scrisori, ambivalenţa proprie experienţei creştine
184 1.4 | rămâne totdeauna inevitabil amestecat cu neghina, sfinţenia are
185 3.1 | neghina păcatului se află încă amestecată cu grâul evangheliei (cf.
186 2 (34) | 21; 2,5.24] - "Nu-ţi mai aminti de fărădelegile părinţilor
187 1.3 | reînnoieşte părerea de rău pentru "amintirile dureroase" care scandează
188 1.2 | greşelile trecute. De fapt, a amintit în două contexte diferite
189 2.2 | experienţei creştine este amplu recunoscută. De exemplu,
190 2.2 | ar putea fi lărgit prin analizarea scrisorilor lui Paul şi
191 3.1 | ca şi de ieri. ~ Analogia deloc lipsită de valoare
192 6.3 | memoriei îi uneşte într-un angajament comun pe credincioşi şi
193 6.3 | popoarele, mai ales cele angajate în conflicte dramatice,
194 5.2 | a vedea dacă sunt activ angajaţi în ascultarea faţă de imperativul
195 4.2 | cerere eclezială de iertare angajează însuşi subiectul teologic -
196 5.2 | cea a dialogului doctrinal animat de iubirea reciprocă. Comună
197 5.4 | era nazismul, ideologie animată de un inuman antisemitism,
198 2.1 | altor popoare, precum şi animozitatea trezită în felul acesta,
199 1.3 | că se atenuează din cauze anonime, nu se poate vorbi de păcat
200 5.5 | realitate, ateismul, privit în ansamblu, nu este un fenomen originar,
201 3.1 | aducătoare de viaţă divină". (43) Ansamblul aspectelor vizibile şi istorice
202 5.2 | neîncredere reciprocă şi antagonisme. (75) Ceea ce era în joc,
203 5.4 | facilitată de prejudecăţile antievreieşti prezente în minţile şi în
204 3 (62) | IGNAŢIU DIN ANTIOHIA, Ad Romanos: SCh 10,124 (
205 NoPre | Cardensa, M. Sp.S., şi Mons. Anton Strukelj. Discuţiile generale
206 1.4 | acţiunile ambigue în care a fost antrenată în trecut numai luând parte
207 2.1 | diferite subcategorii, şi anume: a) texte de mărturisire
208 2.3 | libertatea prizonierilor şi să anunţe anul de îndurare al Domnului.
209 2.3 | triburi, clanuri şi familii, apar inevitabil situaţii de dezordine
210 2.3 | jubileului, cu scopul de a apăra ţesutul social al poporului
211 2 (37) | prizonierilor edomiţi lipsiţi de apărare, măcelărie săvârşită de
212 3 (41) | reprezentative este Liber asceticus aparţinând lui MAXIM MĂRTURISITORUL:
213 4.1 | de vedere istoric. Toţi aparţinem istoriei! Punerea în lumină
214 3.4 | prin greşeala sa face să apese asupra întregii comunităţi
215 4.1 | trecutului se traduce în aplicarea sa la prezent: trecutul
216 4.2 | epoci ar putea fi eronat aplicate în evaluarea altor faze
217 2.2 | celor şapte Biserici din Apocalips). Conform cererii care se
218 5.2 | evidenţă tema restaurării (apokatastasis) iubirii reciproce, esenţială
219 4 | trebuie evitat este atât o apologetică ce vrea să justifice totul,
220 4.2 | de a ceda interpretărilor apologetice sau instrumentale: tocmai
221 1.4 | tradiţia care urcă până la apostoli, tradiţie normativă pentru
222 5.4 | născut Fecioara Maria şi apostolii; că Biserica îşi trage seva
223 1.1 | penitenţial la mormintele apostolilor Petru şi Paul a fost asociat
224 1 (16) | VI-LEA, Scrisoarea apostolică Apostolorum limina, 23 mai 1974 (Enchiridion
225 6.2 | totdeauna avertismentul apostolului Paul de a primi, considera
226 3.2 | sfinţii sunt ca nişte lumini aprinse de Domnul în mijlocul Bisericii
227 5.3 | de căinţă îl constituie aprobarea manifestată mai ales în
228 1.3 | Paul al II-lea stimulează aprofundarea teologică asupra însuşirii
229 5.4 | va putea fi confirmat şi aprofundat. ~
230 2 | 2. Apropiere biblică ~ Se poate
231 4.1 | intereselor prezentului. De aceea apropierea de ele trebuie făcută printr-o
232 2 | conduce spre favorizarea unei apropieri de natură preponderent tematică,
233 5.2 | care restul este numai "o aramă sunătoare şi un ţambal zăngănitor" (
234 1.4 | avertizează că se culpabilizează arbitrar generaţiile actuale ale
235 5.2 | catolici şi protestanţi, să fie arhitecţii unui viitor mai conform
236 2 (32) | Faraonul le spune lui Moise şi Aron: "Acum văd că am păcătuit!
237 3.1 | pocăinţă şi de reformă, şi articularea lor în acţiunea Bisericii
238 3.4 | mare sfinţenia sa şi mai arzător efortul de a comunica altora
239 5.1 | de gândire şi de acţiune, aşa-numitele "paradigme" de acţiune şi
240 1.4 | doctrinală, liturgică, canonică, ascetică hrăneşte însăşi viaţa comunităţii
241 3 (41) | reprezentative este Liber asceticus aparţinând lui MAXIM MĂRTURISITORUL:
242 6.2 | eventualii destinatari, ascultând cererile legitime pe care
243 5.1 | o angajare reînnoită de ascultare faţă de adevăr şi de respect
244 Intro | Dumnezeu, pentru că trăirea ascultării faţă de adevărul divin şi
245 3.4 | binelui, chiar şi cel mai ascuns! În acest sens Biserica
246 3.2 | aceasta nu se realizează fără asentimentul libertăţii sale şi ajutorul
247 6.1 | creştinii trebuie să se aşeze cu umilinţă în prezenţa
248 6.2 | a carismei magisteriale, asigurată păstorilor Bisericii de
249 5.4 | creştinii au oferit orice asistenţă posibilă celor persecutaţi,
250 5.1 | în invocarea continuă a asistenţei Duhului Sfânt, pentru a
251 1.2 | Totuşi Conciliul nu asociază şi o cerere de iertare la
252 1.1 | curiei sale, fără ca să asocieze totuşi o cerere de iertare. ~
253 1 (26) | Acest ultim aspect apare în TMA numai la nr.
254 5.2 | rol important, în timp ce aspectul doctrinal privea autoritatea
255 3.1 | este posibilă considerarea aspectului sfinţeniei, nevoia de pocăinţă
256 2.2 | Însă nu poate exista nici o aspiraţie la filiaţiunea divină în
257 2.4 | Aceasta cere ca proclamarea "astăzi-ului" jubileului, început de
258 5.4 | aceea care s-ar fi putut aştepta de la discipolii lui Cristos". (86)
259 1.1 | Va trebui să aşteptăm pe Paul al VI-lea pentru
260 1.4 | Bisericii. În sfârşit, trebuie aşteptat ca unele grupuri să poată
261 2.2 | cf. Lc 15,21), poate să aştepte iertarea numai de la Dumnezeu,
262 6 | vederea cărora Biserica şi-a asumat greşelile comise în trecut
263 Intro | întrupat. Căci, precum natura asumată de Cuvântul dumnezeiesc
264 6.2 | actuale care pot fi mai bine asumate - de distincţia dintre magisteriu
265 2.3 | răscumpărării. Isaia 58 este un atac împotriva observanţei rituale
266 2.2 | filiaţiunea divină în Isus, atâta timp cât nu există iubire
267 6.1 | niciodată preţul plătit de atâţia creştini pentru fidelitatea
268 3.4 | regreta profund slăbiciunile atâtor fii ai ei care i-au desfigurat
269 5.5 | responsabili de aceste forme de ateism, teoretic şi practic. Constituţia
270 5.5 | privinţă. În realitate, ateismul, privit în ansamblu, nu
271 4.2 | făcut asupra acestora un atent discernământ istoric şi
272 4.2 | cercetarea trecutului pentru atenta şi onesta reconstruire ştiinţifică,
273 3.3 | Ambrozie: "Să fim foarte atenţi ca nu cumva căderea noastră
274 5.1 | şi-i stimulează imitarea, atenţionând pe fiecare în parte precum
275 4.2 | considerare a circumstanţelor atenuante nu scuteşte Biserica de
276 1.3 | responsabilitatea morală ar părea că se atenuează din cauze anonime, nu se
277 3.4 | şi este fecioară. Din ea aţi fost născuţi, şi tot ea
278 3.3 | tuturor şi în acest sens atinge cu adevărat Biserica în
279 1.4 | s-ar simţi încă şi astăzi atinse de consecinţele nedreptăţilor
280 1.4 | totdeauna valoare? Oricare ar fi atitudinea de adoptat, ea va trebui
281 2.2 | Isus insistă asupra atitudinii recerute din partea persoanei
282 6.3 | participă la misterioasa atracţie caracteristică lui "Dumnezeu
283 2.2 | întregul "corpus paulinum" atrage atenţia credincioşilor asupra
284 4 | nemeritată, fondată pe o atribuire de responsabilităţi care
285 1 (19) | octombrie 1992, şi Discurs la audienţa generală din 21 octombrie
286 5.3 | respecte cu fermitate regula de aur definită de Conciliu: 'Adevărul
287 Conclu (99) | Gloria Dei vivens homo: vita autem hominis visio Dei": SFÂNTUL
288 6.1 | adevăratei reforme şi al autenticei reînnoiri nu poate fi decât
289 3 | alcătuieşte, este cea mai profundă autoconştiinţă eclezială dintotdeauna.
290 6.2 | proceselor de necuvenită autoculpabilizare, subliniind faptul că asumarea
291 5.1 | cădea în resentiment sau în autoflagelare şi în schimb să se ajungă
292 6.3 | în respectarea deplină a autonomiei lor [...]. În pragul celui
293 3 (41) | greşelile sale, prezent în autorii creştini din diferite epoci.
294 5.1 | judecată interpretativă autoritară posterioară îl poate avea
295 6.2 | multor persoane îmbrăcate cu autoritate nu implică de la sine o
296 6.2 | Bisericii: nu orice act al autorităţii are valoarea magisteriului,
297 1.1 | au fost ocaziile în care autorităţile ecleziale - papa, episcopii
298 2.1 | această întrebare ar putea fi avansate diferite ipoteze. În primul
299 2.3 | faptul că unii israeliţi aveau de suportat datorii insuportabile
300 6.2 | avut în vedere totdeauna avertismentul apostolului Paul de a primi,
301 1.4 | dânsa. De asemenea, alţii avertizează că se culpabilizează arbitrar
302 5.5 | sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (
303 5.5 | prin legislaţii favorabile avortului, şi o amplă indiferenţă
304 2.3 | celor oprimaţi (Is 58,6), axat în special pe obligaţiile
305 2.1 | splendida rugăciune a lui Azaria - Ioan Paul al II-lea a
306 6.1 | ispitele şi dificultăţile de azi şi ne pregăteşte să le înfruntăm". (91)
307 2 (31) | faptul că au slujit zeului Baal); 1Sam 7,6 (poporul de pe
308 2 (37) | Ierusalimului, lucrare a babilonienilor (cf. de exemplu, Abdia 10-
309 3.2 | în virtutea consacrării baptismale: şi aceasta nu se realizează
310 5.4 | alături de aceşti curajoşi bărbaţi şi femei, rezistenţa spirituală
311 3 (56) | dei credenti, Cassano M. (Bari) 1974, 110. Cf. şi H. RAHNER,
312 2 (34) | Ierusalimul [...] este obiect de batjocură [...]", v. 16).
313 2.4 | mărturia biblică. Totuşi ele se bazează pe ceea ce afirmă Sfânta
314 5.1 | istorico-teologice, care pune bazele unui consecvent şi reînnoit
315 NoPre | alcătuită din pr. Christopher Begg, Mons. Bruno Forte (preşedinte),
316 1 (5) | Cf. BENEDICT AL XIV-LEA, Scrisoarea Salutis
317 2.2 | prezintă pe discipoli ca beneficiarii unui dar al unei iubiri
318 4.2 | botezaţi de ieri şi - aşa cum beneficiază de meritele lor şi se hrănesc
319 2.3 | dată lor de Dumnezeu, în beneficiul altor fii ai lui Israel.
320 2 (30) | BIBLICE, Interpretazione della Bibbia nella Chiesa (1993).
321 2.1 | întrebarea: De ce oare scriitorii biblici nu au simţit nevoia de cereri
322 2.1 | iertare se găsesc în întreaga Biblie, atât în naraţiunile Vechiului
323 2.1 | răspândit teocentrism al Bibliei care acordă precedenţă recunoaşterii
324 5.4 | frământată [...]. În realitate, bilanţul acestor relaţii din timpul
325 Conclu | ca renegare a istoriei ei bimilenare, cu siguranţă bogată în
326 2.1 | II-lea a putut afirma: "'Binecuvântat să fii tu, Doamne, Dumnezeul
327 3.4 | sfinţenie şi este conştientă de binefacerea ei, se mărturiseşte nu mai
328 6.2 | evaluat raportul dintre binefacerile spirituale şi posibilele
329 3.2 | Biserică", orientată spre binele tuturor. ~ Prin
330 3.4 | puterea harului şi iradierea binelui, chiar şi cel mai ascuns!
331 6.1 | moravuri, fie în disciplina bisericească, fie chiar în modul de a
332 4 | afirmat: "Desigur, magisteriul bisericesc nu poate să-şi propună să
333 2.2 | scrisorile adresate celor şapte Biserici din Apocalips). Conform
334 3.4 | iubirii răbdătoare şi al blândeţii smerite". (61) ~
335 1.1 | romană" din timpul său, "boală [...] profund înrădăcinată
336 Conclu | bimilenare, cu siguranţă bogată în merite în domeniile carităţii,
337 2.3 | cadă în mâinile unor puţini bogaţi, în timp ce restul familiilor
338 1.1 | la prima sa celebrare sub Bonifaciu al VIII-lea, în anul 1300,
339 3.3 | suntem înveşmântaţi cu haina Botezului, nu încetăm să păcătuim,
340 2.3 | sclav, dar acum eliberat de braţul puternic al lui Dumnezeu,
341 4 (66) | Il metodo in teologia, Brescia 1975, 173.
342 NoPre | Christopher Begg, Mons. Bruno Forte (preşedinte), pr.
343 3.4 | săi: însă, în timp ce se bucură de această sfinţenie şi
344 2 (37) | Israel - a participat şi s-a bucurat de căderea Ierusalimului,
345 1 (6) | jubileului iertării şi al bucuriei" din Vechiul Testament (
346 Intro | Introducere ~ Bula de declarare a anului sfânt
347 5.1 | conştiinţei individuale a bunătăţii sau răutăţii actului săvârşit.
348 6.2 | le da lor mărturie despre bunăvoinţa şi iubirea faţă de adevărul
349 2.3 | în condiţii de viaţă mai bune decât ei. Un astfel de sistem
350 3.3 | influenţă prin schimbul vital de bunuri spirituale. În felul acesta,
351 2.1 | actuale ale poporului pe buzele unuia sau mai multor şefi (
352 2.3 | teritoriu sau un clan să cadă în mâinile unor puţini bogaţi,
353 1.3 | chiar dacă accentul cade în special pe solidaritatea
354 5.1 | Duhului Sfânt, pentru a nu se cădea în resentiment sau în autoflagelare
355 2.2 | prezentă în lume din cauza căderii lui Adam. Drept rezultat
356 2.2 | toţi. ~ În acest cadru, care ar putea fi lărgit
357 4 | însemna depăşirea limitelor cadrului competenţelor lor, ci să
358 1.3 | Nimeni altcineva nu se poate căi în locul său sau să ceară
359 2.2 | 20), în timp ce Petru se căieşte (cf. Lc 22,61 ş.u.) şi ajunge
360 2.2 | evanghelie ca spre propria călăuză şi inspiraţie. De altfel,
361 2 (31) | împotriva Domnului şi împotriva călăuzei sale umane, Moise); 1Sam
362 6.3 | adesea vechi, să se lase călăuzite de spiritul iertării şi
363 5.2 | apărea tentaţia de a fi călăuziţi, sau chiar determinaţi,
364 1.4 | unii ezită să o accepte, calculând costurile consecvente -
365 4.2 | care nu poate fi totdeauna calculată dinainte. Natural, caracterul
366 5.5 | urmează că cea mai bună cale ca toţi creştinii să iradieze
367 5.1 | ajunge la atribuirea unei calităţi diferite actelor istorice
368 3 (62) | Romanos: SCh 10,124 (TH. CAMELOT, Paris 1958).
369 2.1 | şi Dt 7,2 (exterminarea canaaniţilor) sau 1Sam 15 şi Dt 25,19 (
370 2.3 | Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul vostru" (
371 1.4 | Tradiţia doctrinală, liturgică, canonică, ascetică hrăneşte însăşi
372 1 (4) | FRIEDBERG, Corpus iuris canonici, t. II, c. 1304).
373 1 (19) | când a fost în Moravia (cf. canonizarea lui Jan Sarkander, în Republica
374 3.4 | Iar Paulin de Nola cântă maternitatea Bisericii astfel: "
375 2.3 | profeţilor. Deutero-Isaia, în cântările slujitorului suferind (Is
376 2.2 | 12. 12-15). Cel care este capabil să ierte aproapelui dă dovadă
377 Conclu | este una din marile valori capabile să-i reunească pe oamenii
378 Intro | al lumii, şi să devenim capabili să oferim iertarea tuturor
379 5.3 | unităţii credinţei: "Un alt capitol dureros asupra căruia fiii
380 2 (36) | întrucât în toate aceste capitole, repudierea este prezentată
381 4.2 | Exemplele date în capitolul următor vor putea oferi
382 2 (32) | punându-şi mâinile asupra capului "ţapului adus ca jertfă
383 3 | Din acest paradox - caracteristic misterului eclezial - se
384 6.3 | la misterioasa atracţie caracteristică lui "Dumnezeu răstignit". (97)
385 4.2 | deşi cu toate carenţele caracteristice pe care le pot avea. Comuniunea
386 5.1 | trecute capabilă să producă o caracterizare diferită a relaţiilor trăite
387 4.2 | conform specificităţii care o caracterizează, şi deci contribuind la
388 NoPre | Norris, pr. P. Rafael Salazar Cardensa, M. Sp.S., şi Mons. Anton
389 6.1 | II-lea afirmă că "numeroşi cardinali şi episcopi au dorit un
390 Intro | este unica mamă în har care-şi asumă asupra ei povara greşelilor
391 4.2 | fiilor săi, deşi cu toate carenţele caracteristice pe care le
392 3.4 | de către acela care prin carismă şi minister exprimă în forma
393 6.2 | de la sine o angajare a carismei magisteriale, asigurată
394 3 (59) | AUGUSTIN: "Tenete ergo, carissimi, tenete omnes unanimiter
395 3 (60) | PAULIN DE NOLA, Carmen 25,171-172: CSEL 30,243: "
396 3.4 | Cristos". (58) Ciprian din Cartagina afirmă clar: "Nu-l poate
397 2.3 | cum este reglementată în cartea Leviticului (cap. 25). Într-o
398 2 (33) | ascultat de cuvintele acestei cărţi"); 2Cr 29,6-7 (Ezechia afirmă: "
399 1.4 | conştiinţa actuală (cum fac cărturarii şi fariseii conform Mt 23,
400 2 (35) | unui rege uman (1Sam 12,9), căsătorii cu femei străine în contradicţie
401 2 (32) | faţă de Dumnezeul nostru căsătorindu-ne cu femei străine"); Neh
402 2 (31) | mult în această privinţă [căsătorindu-se cu femei străine]"); Ps
403 3 (56) | Comunita, Madre dei credenti, Cassano M. (Bari) 1974, 110. Cf.
404 2.1 | problema cum să selectăm şi să catalogăm numărul mare de texte semnificative.
405 2.1 | analiza la cea de-a doua categorie. ~ În ea pot fi
406 2.1 | ajutaţi să distingem două categorii principale de "texte de
407 3 (43) | Catehismul Bisericii Catolice (CBC),
408 5.1 | 5.1. Câteva criterii etice ~
409 3 (59) | CIPRIAN, De Ecclesiae Catholicae unitate 6: CCL 3,253: "Habere
410 1 (19) | iertare, în numele tuturor catolicilor, pentru nedreptăţile cauzate
411 1.4 | responsabilă de relele din trecut, căutând în acelaşi timp dialogul
412 6.1 | are loc în dialog şi în căutarea răbdătoare a reciprocităţii
413 Conclu | papa, "iubirea adevărului, căutat cu umilinţă, este una din
414 1.4 | cu aceste întrebări şi să caute răspunsuri care să fie fundamentate
415 5.2 | secole după aceea - sfâşierea cauzată de acele evenimente "numite
416 1 (19) | catolicilor, pentru nedreptăţile cauzate necatolicilor în decursul
417 3 (54) | virginitate 8,48: PL 16,278D: "Caveamus igitur, ne lapsus noster
418 2.1 | culese rezultă că în toate cazurile unde sunt menţionate "păcatele
419 1 (7) | să se examineze în ce a căzut şi să se examineze el însuşi
420 1.1 | şi s-a declarat, în ceea ce-l priveşte, gata să ierte
421 4 | dintr-o parte cât şi din cealaltă: ceea ce trebuie evitat
422 4.2 | teologică la riscul de a ceda interpretărilor apologetice
423 Intro | poate lua semnificaţia unei cedări în faţa acuzelor aceluia
424 1 (19) | Sarkander, în Republica Cehă, 21 mai 1995). A dorit să
425 3.3 | timp este condiţionat de ceilalţi şi exercită asupra lor o
426 6.2 | imaginilor negative despre celălalt, ca şi activarea proceselor
427 1.1 | Dumnezeu. Încă de la prima sa celebrare sub Bonifaciu al VIII-lea,
428 NoPre | J. Ratzinger, în vederea celebrării jubileului anului 2000.
429 1.2 | Pentru primul an sfânt, celebrat după Conciliu, în anul 1975,
430 1.1 | nici unul din jubileele celebrate până acum nu a existat o
431 3.3 | credinţa în Dumnezeu şi îi celebrează bunătatea infinită şi capacitatea
432 1.1 | erau vinovate. Un exemplu celebru ne este dat de papa reformator
433 Intro | Catolică, dar atât pentru celelalte religii, cât şi pentru guverne
434 Conclu (101)| Discurs la Centrul European pentru Cercetarea
435 2 (31) | Samuel recunosc faptul că - cerând să aibă un rege - au adăugat
436 Intro | 1), pentru a putea apoi cerceta fundamentul biblic (cap.
437 2.2 | din Apocalips). Conform cererii care se află în rugăciunea
438 4.1 | acele cuvinte, pentru a certifica în felul acesta conţinuturile
439 4 | acţionau. Numai când ajungem la certitudinea morală că tot ceea ce s-a
440 1 (19) | 1992). Zece ani mai înainte ceruse deja iertare africanilor
441 5 | recere definirea unor termeni cheie, pe lângă formularea unor
442 1.4 | vie în credinţa Bisericii. Chestiunea prioritară este, aşadar,
443 3.4 | ei care i-au desfigurat chipul şi au împiedicat-o să reflecte
444 3 (58) | Christum parit: nam membra Christi estis".
445 NoPre | subcomisie alcătuită din pr. Christopher Begg, Mons. Bruno Forte (
446 3 (58) | est. Ex illa nati estis et Christum parit: nam membra Christi
447 1 (6) | periodicitatea jubileului la fiecare cincizeci de ani. Clement al VI-lea
448 2.2 | place un act de cult adus de cineva care nu vrea mai întâi să
449 4.2 | luarea în considerare a circumstanţelor atenuante nu scuteşte Biserica
450 2.1 | strămoşilor", astfel încât - citând splendida rugăciune a lui
451 2 (33) | Cf. şi spusa populară citată în Ier 31,29 şi Ez 18,2: "
452 1.2 | cerere de iertare la faptele citate. ~ Din punct de
453 5 (80) | TMA, 35. Citatul din Vatican II este din
454 1 (29) | 36-43; Sf. Augustin, De civitate Dei I,35: CCL 47,33; XI,
455 2.3 | timp, un teritoriu sau un clan să cadă în mâinile unor
456 2.3 | timp ce restul familiilor clanului se afla într-o atare situaţie
457 2.3 | socială formată din triburi, clanuri şi familii, apar inevitabil
458 5.1 | În lumina acestor clarificări pe plan etic, acum se pot
459 6.3 | greşelilor din trecut trebuie clarificată în lumina mesajului evanghelic
460 Intro | nevoia unei reflecţii care să clarifice raţiunile, condiţiile şi
461 5.2 | acel moment nu dobândise claritatea cu care se prezintă astăzi,
462 5.1 | Isus, poate şi trebuie să clasifice, să judece şi uneori să
463 1.2 | slăbiciunile membrilor săi, clerici sau laici, ieri ca şi astăzi (12) ,
464 1.1 | care se făcuseră vinovaţi clericii sau laicii, şi mulţi păstori
465 5.5 | transcendent al vieţii umane, un climat de secularism şi de relativism
466 5.2 | În anul 1965, în climatul produs de Conciliul Vatican
467 4.1 | istoriei! Punerea în lumină a coapartenenţei între interpret şi obiectul
468 6.3 | unitate, într-un cuvânt coerenţa care trebuie să caracterizeze
469 4.1 | realizeze, printr-un efort cognitiv şi evaluabil, o adevărată
470 2.2 | Rom 6,1-11; Gal 3,27-28; Col 3,10; 2Cor 5,14-15) pentru
471 Intro | conştiinţei personale şi colective de toate formele de resentiment
472 6.2 | umani, mai ales dacă sunt colectivi, în cadrul sau în afara
473 6.2 | consideraţi personal sau colegial, fie că este vorba despre
474 1 (19) | iertare africanilor pentru comerţul cu sclavi negri (Discurs
475 NoPre | sesiunilor plenare ale aceleiaşi Comisii Teologice Internaţionale,
476 1 (4) | Cf. Extravagantes communes, lib. V, tit. IX, c. 1 (
477 Intro | unit cu el, într-un mod comparabil organismul social al Bisericii
478 Intro | lipsită de valoare, ea a fost comparată cu misterul Cuvântului întrupat.
479 4.2 | instituţiile şi respectivele lor competenţe; diferite sunt manierele
480 4 | depăşirea limitelor cadrului competenţelor lor, ci să ofere un ajutor
481 4.1 | astăzi se situează într-un complex de relaţii istorice şi pentru
482 4.1 | actuale, ci au o pondere şi o complexitate obiectivă, care împiedică
483 1.1 | iertare lui Dumnezeu pentru comportamentele din trecutul proxim sau
484 5.1 | făcut, prin consecinţele comportamentelor, care pot deveni o povară
485 6.2 | teologică şi pastorală au comportat consecinţe de o mare pondere
486 5.1 | istorice trecute, care să comporte o nouă şi diferită incidenţă
487 3.4 | mai arzător efortul de a comunica altora darul primit. Pe
488 3.4 | încontinuu prin schimbul şi prin comunicarea Duhului de la un credincios
489 3.4 | comună. În puterea acestei comunicări vitale, fiecare botezat
490 4.1 | prezent: această legătură comunicativă se fundamentează în faptul
491 3 (56) | K. DELAHAYE, La Comunita, Madre dei credenti, Cassano
492 3.1 | istoriei. În virtutea acestei comuniuni, Biserica se prezintă ca
493 1.3 | sunt rodul, acumularea şi concentrarea păcatelor personale". Atunci
494 3.4 | Mater Ecclesia"), care "în concepţia protopatristică este conceptul
495 3.4 | concepţia protopatristică este conceptul central al întregii dorinţe
496 1.2 | unităţii - afirmă părinţii conciliari - "cerem iertare de la Dumnezeu
497 5.1 | Bisericii sunt recepţionarea conciliilor sau actelor ca abolirea
498 3 (60) | mater aeterni semine verbi concipiens populos et pariter pariens".
499 2.4 | Din cele spuse putem concluziona că apelul adresat de Ioan
500 Intro | comportamentul lor", papa concluzionează: "Să facă aceasta fără a
|