100-concl | conda-grese | gresi-negar | negat-sarka | satis-zilel
bold = Main text
Chapter.Paragraph grey = Comment text
1001 2.1 | îndepărtându-ne de tine, am greşit în tot felul. Nu am ascultat
1002 5.1 | responsabilitate comună obiectivă. De greutatea unei atare responsabilităţi
1003 6.1 | care trebuie distins cu grijă de tezaurul credinţei -
1004 1.3 | extinsă propriu-zis dincolo de grupul de persoane care au consimţit
1005 1.4 | responsabilităţile lor în măsura în care grupurile umane s-ar simţi încă şi
1006 3 (59) | quis possit Deum Patrem, habeat ante Ecclesiam matrem" (
1007 3 (59) | Patrem qui Ecclesiam non habet matrem". Acelaşi Ciprian
1008 Conclu (99) | IRINEU DIN LYON, Adversus haereses IV,20,7: SCh 100, t. II,
1009 6 (93) | această continuă reformă (ad hanc perennem reformationem)
1010 1.1 | special din tezaurul de haruri pe care Cristos l-a constituit
1011 1.4 | cât se poate de necesară o hermeneutică istorică pentru a se face
1012 4.1 | întreprinderea unor operaţiuni hermeneutice fundamentale, corespunzătoare
1013 1 (5) | XII-LEA, Scrisoarea Quod hoc ineunte (24 mai 1824), vorbeşte
1014 Conclu (99) | vivens homo: vita autem hominis visio Dei": SFÂNTUL IRINEU
1015 Conclu (99) | Gloria Dei vivens homo: vita autem hominis visio
1016 3 (58) | 938: "Mater ista sancta, honorata, Mariae similis, et parit
1017 3.2 | după faptele lor, ci după hotărârea şi harul lui, au devenit,
1018 3.3 | sfinţii părinţi la afirmaţii hotărâte ca aceasta a lui Ambrozie: "
1019 4 | pe atât de necesară şi hotărâtoare. De aceea trebuie făcută
1020 2 (31) | admite că, plângându-se de hrană, s-a făcut vinovat de "păcat"
1021 4.2 | beneficiază de meritele lor şi se hrănesc din mărturia lor de sfinţenie -
1022 1.4 | liturgică, canonică, ascetică hrăneşte însăşi viaţa comunităţii
1023 5 (80) | Vatican II este din Dignitatis humanae, 1.
1024 2.2 | evitarea răului (cf. de exemplu Iac 1,5-8.19-21; 2,1-7; 4,1-
1025 3 (59) | unitate 6: CCL 3,253: "Habere iam non potest Deum Patrem qui
1026 Intro (2) | Ibidem. Deja în numeroase intervenţii,
1027 5.1 | justifică în nici un mod o idee relativistă a principiilor
1028 3.4 | tradiţii, căreia aceste idei îi sunt ecoul, îi dă glas
1029 2.1 | să fi militat împotriva ideii de cerere de iertare de
1030 2.1 | În ea pot fi identificate diferite posibilităţi, în
1031 4.2 | Duhului lui Dumnezeu şi pe identitatea permanentă a principiului
1032 6.2 | acordată atenţie istoriei, identităţii şi contextelor Bisericilor
1033 4.2 | prejudecăţi de tip confesional sau ideologic, atât în ceea ce priveşte
1034 5.4 | păgâne, care era nazismul, ideologie animată de un inuman antisemitism,
1035 5.4 | desigur rezultatul unei ideologii păgâne, care era nazismul,
1036 2 (35) | exemplu, Dt 1,41; Num 14,10), idolatrie (ca în Jud 10,10-15), cererea
1037 1.2 | şi fiii săi, păcătoşi iertaţi, chemaţi la o metanoia permanentă,
1038 2 (34) | fărădelegile părinţilor noştri Ierusalimul [...] este obiect de batjocură [...]",
1039 6.2 | însăşi viaţa Bisericii? Ies la iveală diferite aspecte: ~ -
1040 3 (54) | 48: PL 16,278D: "Caveamus igitur, ne lapsus noster vulnus
1041 3 (62) | IGNAŢIU DIN ANTIOHIA, Ad Romanos:
1042 6.2 | cu căinţa de ele, fără a ignora că reciprocitatea - uneori
1043 4 (66) | B. LONERGAN, Il metodo in teologia, Brescia
1044 3 (58) | et parit et Virgo est. Ex illa nati estis et Christum parit:
1045 5.1 | timp ce înainte de apariţia Iluminismului exista un fel de osmoză
1046 5.4 | şi să devină un imbold la dublarea eforturilor
1047 6.3 | iertare îl poate prezenta şi imboldul consecvent pe care-l poate
1048 1.1 | cât şi iertarea pedepselor îmbracă un caracter personal. În
1049 6.2 | sau mai multor persoane îmbrăcate cu autoritate nu implică
1050 1.2 | iar Biserica Catolică îi îmbrăţişează cu respect şi iubire frăţească". (15) ~
1051 1.1 | cele ale predecesorului său imediat, Leon al X-lea, şi ale curiei
1052 2.1 | părinţilor lor. Biserica imită exemplul lor şi cere iertare
1053 5.1 | un bine şi-i stimulează imitarea, atenţionând pe fiecare
1054 1.4 | listă întreagă de modele de imitat. Însă, de-a lungul întregului
1055 Intro | prezentului, pentru a ne lăsa împăcaţi de el şi cu el în Isus Cristos,
1056 2.2 | ofensează să "meargă să se împace cu fratele, care are ceva
1057 5.1 | asemenea trecere are un impact direct asupra judecăţilor
1058 2.2 | iar sfinţenia Fiului este împărtăşită alor "săi" (cf. In 17,16-
1059 5.2 | felul următor: "Această împărţire contrazice pe faţă voinţa
1060 5.2 | cum el însuşi ar fi fost împărţit (cf. 1Cor 1,13). Conciliul
1061 5.1 | judecată morală" cât şi ca "imperativ moral", constituie evaluarea
1062 5.2 | angajaţi în ascultarea faţă de imperativul unităţii şi trăiesc "convertirea
1063 3.3 | adevărată", care însă este "imperfectă". (50) Împotriva pelagienilor,
1064 3.4 | desfigurat chipul şi au împiedicat-o să reflecte pe deplin faţa
1065 4.2 | istorice nu va trebui să împiedice evaluarea credinţei de a
1066 4.1 | alţii părtaşi la dialogul împletit cu trecutul, fie pentru
1067 1.4 | spiritualul erau strâns împletite. De aceea este cât se poate
1068 4.2 | fundamentale a subiectului eclezial implicat în ei. Aceasta contribuie
1069 2.1 | aceste cazuri porunca divină implicată ar părea să excludă orice
1070 Intro | actele considerate (cap. 4). Implicaţiilor morale (cap. 5), pastorale
1071 2.3 | jubileului era o admitere implicită a greşelii şi o încercare
1072 1 (6) | vede în jubileul eclezial "împlinirea spirituală" a "jubileului
1073 2 (34) | această lamentare colectivă îl imploră pe Dumnezeu: "Nu ne pedepsi
1074 5.1 | eliberăm în primul rând, implorând iertarea lui Dumnezeu pentru
1075 Intro | înaintea lui Dumnezeu şi să implore iertare pentru păcatele
1076 3.3 | Biserica de pe pământ este "împodobită cu o sfinţenie adevărată",
1077 5.2 | istorici au jucat un rol important, în timp ce aspectul doctrinal
1078 6.2 | reciprocitatea - uneori imposibilă din cauza convingerilor
1079 5.3 | care au folosit instrumente improprii pentru vestirea adevărului
1080 5.3 | Conciliu: 'Adevărul nu se impune decât prin forţa adevărului
1081 1.4 | răniţi de actele trecute imputabile fiilor Bisericii. În sfârşit,
1082 1.2 | lui Cristos) nu pot fi imputate nici tuturor evreilor care
1083 3.2 | că Biserica este în mod imuabil sfântă. Într-adevăr, Cristos,
1084 1.4 | modificarea imaginilor false şi inacceptabile despre sine, mai ales în
1085 2.2 | pentru o trăire la cel mai înalt nivel de angajare, pentru
1086 Intro | primire în general favorabilă, înăuntrul şi în afara comunităţii
1087 1.4 | grupuri umane actuale, se încadrează în orizontul biblic şi teologic
1088 Intro | Întrebările la care se încearcă a se da răspuns sunt: de
1089 5.2 | Orientului şi Occidentului la începutul acestui mileniu, iar în
1090 3.3 | înveşmântaţi cu haina Botezului, nu încetăm să păcătuim, să ne îndepărtăm
1091 3 | cuvine, aşadar, acum, când se încheie cel de-al doilea mileniu
1092 5.2 | memoria, eliberată din închisoarea trecutului, îi invită pe
1093 1.4 | cum ar fi cruciadele sau inchiziţia? Oare nu este prea uşor
1094 4.2 | persoanelor şi comunităţilor. Ea înclină să nu aibă încredere în
1095 2.2 | 57), nu ne eliberează de înclinaţia spre păcat, înclinaţie prezentă
1096 2.2 | de înclinaţia spre păcat, înclinaţie prezentă în lume din cauza
1097 2.1 | care pot sau nu să se includă explicit în poporul păcătos
1098 4.1 | care de fapt este totdeauna inclus în orice interpretare, să
1099 3.1 | Toţi membrii Bisericii, inclusiv slujitorii ei, trebuie să
1100 5.5 | creştinilor le este oferit harul incomensurabil de a cunoaşte această faţă:
1101 2.2 | unui dar al unei iubiri incomensurabile, chiar dacă răspunsul lor
1102 Intro | rezerve, expresie mai ales a inconvenientului legat de anumite contexte
1103 2 (37) | cazul relaţiilor permanent încordate între Israel şi Edom. Acest
1104 3.4 | timp şi în spaţiu, graţie încorporării lor în Cristos şi prin acţiunea
1105 1.4 | adevărul revelat, care i-a fost încredinţat, atât în domeniul credinţei
1106 4.2 | nu scuteşte Biserica de îndatorirea de a regreta profund slăbiciunile
1107 1.1 | şi abaterile de la îndatoriri", de care s-a făcut vinovată "
1108 3 (60) | 25,171-172: CSEL 30,243: "Inde manet mater aeterni semine
1109 1.3 | pe fiii păcătoşi", şi îi îndeamnă "să se purifice, prin pocăinţă,
1110 5.3 | s-a făcut sau spus în mod indecis sau puţin potrivit". (79) ~
1111 5.2 | nefăcând nimic pentru a îndepărta obstacolele care împiedică
1112 3.3 | încetăm să păcătuim, să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Acum, prin
1113 2.1 | acţionat ca nişte nelegiuiţi, îndepărtându-ne de tine, am greşit în tot
1114 6.1 | sau cuvinte din trecut, îndepărtarea din memoria personală şi
1115 6.1 | se elibera de tot ceea ce îndepărtează de ea, fie că este vorba
1116 3.4 | izvoarele harului şi să îndepărteze povara care prin greşeala
1117 2.3 | lui Dumnezeu şi a restitui independenţa chiar şi la cea mai mică
1118 Intro | mysterium (29 noiembrie 1998) indică, printre semnele "care pot
1119 Intro (2) | adveniente (TMA), papa a indicat Bisericii drumul de făcut
1120 2.2 | catolice, nu există nici un indiciu că Biserica primară şi-ar
1121 Intro | instrument viu de mântuire, indisolubil unit cu el, într-un mod
1122 6.2 | oricum considerată condiţie indispensabilă şi că gratuitatea iubirii
1123 2.3 | situaţii de dezordine când indivizi sau familii aflate în condiţii
1124 4.2 | modurilor şi gradelor prin care indivizii reprezintă comunitatea eclezială
1125 2.3 | situaţii (astfel încât ne putem îndoi să fi fost pusă vreodată
1126 5.4 | special evreilor?". (85) Fără îndoială, au fost mulţi creştini
1127 2.2 | discipolii îl adoră, "unii se mai îndoiau încă" (Mt 28,17). Cea de-a
1128 4 | pentru Biserica de astăzi îndreptarea greşelilor din trecut. ~
1129 3.4 | recunoască necesitatea "îndreptării lor, invocând cu putere
1130 2.1 | părinţilor" mărturisirea este îndreptată numai spre Dumnezeu, iar
1131 3.2 | chemaţi de Dumnezeu şi îndreptăţiţi în Isus Domnul nu după faptele
1132 3.1 | Dumnezeu ca privirea sa să se îndrepte spre credinţa Bisericii
1133 1 (5) | de har, de iertare şi de indulgenţă".
1134 1.1 | asociat cu acordarea unei indulgenţe excepţionale pentru a dobândi,
1135 1 (6) | pune în mişcare definiţia indulgenţei pe care Clement al VI-lea
1136 2.3 | prizonierilor şi să anunţe anul de îndurare al Domnului. Chiar acest
1137 3.4 | Domnului ei răstignit, martorul inegalabil al iubirii răbdătoare şi
1138 1 (5) | XII-LEA, Scrisoarea Quod hoc ineunte (24 mai 1824), vorbeşte
1139 3 | Cristos şi de evanghelia lui, înfăţişând lumii nu mărturia unei vieţi
1140 1.4 | neghina, sfinţenia are alături infidelitatea şi păcatul. (29) Şi astfel
1141 5.2 | joc, era un trecut încă influenţat de memorie: evenimentele
1142 6.1 | răul suferit şi a oricărei influenţe negative a acelui fapt poate
1143 3.3 | acesta, sfinţenia unora influenţează creşterea în bine a celorlalţi,
1144 4 | iertare, fără a fi mai întâi informat exact referitor la situaţia
1145 4.1 | tindă spre folosirea tuturor informaţiilor accesibile în vederea reconstruirii
1146 6.1 | azi şi ne pregăteşte să le înfruntăm". (91) În acest scop, este
1147 Intro | primeşte de la Cristos, să îngenuncheze înaintea lui Dumnezeu şi
1148 6.3 | misionarii "ad gentes" se vor îngriji să contextualizeze propunerea
1149 Intro | comuniunea spirituală a inimilor luminate de credinţă. Prin
1150 5.1 | opoziţiei este purificată şi înlocuită cu o memorie reconciliată,
1151 3 (56) | RAHNER, Mater Ecclesia. Inni di lode alla Chiesa tratti
1152 Conclu (101)| Geneva, 15 iunie 1982, în: Insegnamenti de Ioan Paul al II-lea,
1153 3.3 | pelerinajul său; aici [...] ne-am înşela dacă am spune că nu avem
1154 5.5 | sau printr-o prezentare înşelătoare a doctrinei, sau chiar prin
1155 Intro | comunitatea celor botezaţi, inseparabil vizibilă şi operantă în
1156 5.1 | sau a naturii moralităţii înseşi. ~ Oricum, întregul
1157 5.5 | măsură credincioşii sunt ei înşişi responsabili de aceste forme
1158 Intro | Ca succesor al lui Petru, insist ca în acest an de milostivire,
1159 2.2 | întâlnim o mai amplă şi subtilă insistenţă care străbate Noul Testament:
1160 Intro | credincioşi, pentru că ea a inspirat şi munca întreagă a comisiei:
1161 3 | lumii nu mărturia unei vieţi inspirate de valorile credinţei, ci
1162 2.2 | spre propria călăuză şi inspiraţie. De altfel, Noul Testament
1163 4.1 | totalmente reductibile la instanţele actuale, ci au o pondere
1164 1 (6) | care Clement al VI-lea o dă instituind, în 1343, periodicitatea
1165 Intro | este vorba numai despre instituţia istorică şi nici numai despre
1166 4.2 | diferite sunt persoanele, instituţiile şi respectivele lor competenţe;
1167 2.3 | Orice sistem care ar fi înstrăinat şi îndepărtat pe vreun israelit,
1168 1.2 | care se nasc acum şi sunt instruiţi în credinţa lui Cristos
1169 4.2 | interpretărilor apologetice sau instrumentale: tocmai aici exerciţiul
1170 5.3 | evanghelizare care au folosit instrumente improprii pentru vestirea
1171 2 (37) | 14). Israelul, ca semn al insultei pentru această trădare,
1172 2.3 | aveau de suportat datorii insuportabile şi ajungeau în cruntă sărăcie
1173 1.3 | aprofundarea teologică asupra însuşirii greşelilor din trecut şi
1174 1.1 | istorie a Bisericii nu se întâlnesc cereri precedente de iertare
1175 Intro | are în forţa adevărului a întâlnit o primire în general favorabilă,
1176 1.4 | Bisericii, în aşa fel încât să-i întărească credibilitatea sa. De altfel,
1177 6.1 | curaj, care ne ajută să ne întărim credinţa, care ne face să
1178 Intro | de milostivire, Biserica, întărită de sfinţenia pe care o primeşte
1179 Intro | a cere nimic în schimb, întăriţi numai de 'dragostea lui
1180 3.4 | trădărilor, falimentărilor, întârzierilor şi contaminărilor fiilor
1181 4.2 | teologică trebuie să se integreze: aceasta recere în primul
1182 Conclu | iertare nu trebuie să fie înţeleasă ca ostentaţie a unei umilinţe
1183 4.1 | corectitudinii propriei înţelegeri a textului şi 3) exprimarea
1184 4.1 | care constă de fapt actul înţelegerii. Prin ea se exprimă ceea
1185 2.1 | sau urmaşilor lor, sunt înţelese ca executarea poruncilor
1186 1.4 | greşelile din trecut au fost înţeleşi în foarte multe ambiente,
1187 4.1 | acest scop este necesar ca înţelesul dinainte, care de fapt este
1188 Intro | pot sluji la trăirea mai intensă a harului deosebit al jubileului",
1189 4.2 | şi deci contribuind la interacţiunea prezentului şi trecutului
1190 4.1 | manieră unic funcţională intereselor prezentului. De aceea apropierea
1191 4.2 | nu este motivată numai de interesul actual şi de apartenenţa
1192 5.2 | şi trăiesc "convertirea interioară", "pentru că dorinţa de
1193 5 | vederea propriei reînnoiri interioare şi a creşterii în har şi
1194 2.1 | cereri de iertare adresate interlocutorilor prezenţi privind greşelile
1195 6.2 | convingerilor religioase ale interlocutorului - nu poate fi oricum considerată
1196 4.2 | evaluarea credinţei de a interpela textele conform specificităţii
1197 4.2 | teologică la riscul de a ceda interpretărilor apologetice sau instrumentale:
1198 5.1 | incidenţe pe care o judecată interpretativă autoritară posterioară îl
1199 4.2 | istorice şi de metodele interpretative. Însă exerciţiul hermeneuticii
1200 2 (30) | COMISIEI PONTIFICALE BIBLICE, Interpretazione della Bibbia nella Chiesa (
1201 4.1 | posibilele prejudecăţi ale interpretului; exprimarea interpretării
1202 6.3 | Pe planul interreligios, este oportun să se arate
1203 2.2 | Adam. Drept rezultat al intervenţiei divine în şi prin moartea
1204 Intro (2) | Ibidem. Deja în numeroase intervenţii, şi în special la numărul
1205 3.3 | nouă greşelile noastre', ne întoarcem la el, ca fiul risipitor (
1206 2.2 | Relatările sunt astfel întocmite încât să se adreseze oricărui
1207 2 (31) | refuzând să înainteze pentru a intra în ţara promisă); Jud 10,
1208 5.1 | unite lor, va trebui să intrăm în lumea proprie acelora
1209 2.2 | creştină, sfinţenia divină a intrat în istorie în persoana lui
1210 1.4 | zguduită. Unii dintre ei se întreabă cum să transmită iubirea
1211 2.1 | Drept răspuns la această întrebare ar putea fi avansate diferite
1212 6.1 | prezenţa Domnului ca să se întrebe asupra responsabilităţilor
1213 3.3 | cu adevărat Biserica în întregimea sa, prin varietatea timpurilor
1214 5.2 | a omenirii cu Dumnezeul întreit. Dacă toţi creştinii ar
1215 6.1 | şi, aşa cum se cuvine, să întreprindă o activitate susţinută de
1216 4.1 | rodnică cu trecutul prin întreprinderea unor operaţiuni hermeneutice
1217 5.2 | rezistenţa opusă mesajului său a întristat Duhul lui Dumnezeu (cf.
1218 Intro | Introducere ~ Bula de declarare
1219 Intro | În încheierea acestei introduceri credem că ar fi util să
1220 Intro | eficace marele jubileu al întrupării ca eveniment de har şi de
1221 5.4 | ideologie animată de un inuman antisemitism, care nu numai
1222 5.5 | şi sociale, mai degrabă învăluie decât dezvăluie adevăratul
1223 1.2 | neglijenţa lor "mai degrabă au învăluit decât au dezvăluit adevăratul
1224 3.1 | forţa răscumpărării. Aşa cum învaţă liturgia, adevărata "lex
1225 2.2 | cel care-l tăgăduieşte pe învăţător, chiar dacă Iuda ajunge
1226 6.2 | importanţă universală şi, invers, că actele condiţionate
1227 3.3 | realitate, "deşi suntem înveşmântaţi cu haina Botezului, nu încetăm
1228 2 | dezvolta în diferite moduri o investigare despre recunoaşterea greşelilor
1229 2.2 | netrăind Botezul morţii şi învierii lui Isus cu care au fost
1230 3.4 | influenţa răului nu va putea învinge niciodată puterea harului
1231 3.4 | săi, pentru a coopera la învingerea lor pe calea pocăinţei şi
1232 5.2 | închisoarea trecutului, îi invită pe catolici şi ortodocşi,
1233 2.2 | Dumnezeu. Discipolul este invitat să ierte "până de şaptezeci
1234 1.3 | Biserica este invitată "să devină mai conştientă
1235 2 | mărturia Sfintei Scripturi invitaţiei pe care Ioan Paul al II-lea
1236 3.1 | şi poporul celor sfinţi invocă de la Dumnezeu ca privirea
1237 3.4 | necesitatea "îndreptării lor, invocând cu putere iertarea lui Cristos". (63) ~
1238 5.1 | principiile indicate, dar şi în invocarea continuă a asistenţei Duhului
1239 2.2 | lui Israel (cf. In 4,22), invocat ca "Părinte sfânt" (In 17,
1240 2.1 | ele, cum ar fi de exemplu Ios 2-11 şi Dt 7,2 (exterminarea
1241 2 (33) | 2Re 22,13 (cf. 2Cr 34,21: Iosia se teme de mânia Domnului "
1242 2.1 | putea fi avansate diferite ipoteze. În primul rând este vorba
1243 3.4 | niciodată puterea harului şi iradierea binelui, chiar şi cel mai
1244 1.4 | legată de fenomene istorice irepetabile, cum ar fi cruciadele sau
1245 Conclu (99) | hominis visio Dei": SFÂNTUL IRINEU DIN LYON, Adversus haereses
1246 3.1 | 21), ci a venit pentru a ispăşi doar păcatele poporului (
1247 2 (32) | jertfă de ispăşire" în Ziua Ispăşirii); Ex 32,11-13 (cf. Dt 9,
1248 6.1 | lor şi rămân ca tot atâtea ispite şi pentru astăzi. Mai ales,
1249 6.1 | care ne face să percepem ispitele şi dificultăţile de azi
1250 2.3 | înstrăinat şi îndepărtat pe vreun israelit, odinioară sclav, dar acum
1251 2.3 | drept efect faptul că unii israeliţi aveau de suportat datorii
1252 2 (31) | umane, Moise); 1Sam 12,19 (israeliţii din perioada lui Samuel
1253 2 (32) | poporului); 2Cr 28,13 (Capii israeliţilor afirmă: "Vina noastră este
1254 2.3 | mărturisirii de credinţă a Israelului în Dumnezeu care a eliberat
1255 3 (58) | 25,8: PL 46,938: "Mater ista sancta, honorata, Mariae
1256 5 (75) | Phanar (1958-1970), Roma - Istanbul 1971.
1257 4.2 | contribuie la apărarea de orice istoricism care ar relativiza ponderea
1258 5.1 | b. Principiul istoricităţii. Tocmai întrucât fiecare
1259 4 | Referindu-se la evaluarea istorico-teologică a Inchiziţiei, Ioan Paul
1260 5.1 | noi şi riguroase judecăţi istorico-teologice, care pune bazele unui consecvent
1261 5.2 | în puterea Duhului Sfânt, iubind până la sfârşit (cf. In
1262 2.2 | beneficiarii unui dar al unei iubiri incomensurabile, chiar dacă
1263 5.4 | că evreii sunt dragii şi iubiţii noştri fraţi, şi că, într-un
1264 1 (4) | 1 (A. FRIEDBERG, Corpus iuris canonici, t. II, c. 1304).
1265 Conclu (99) | LYON, Adversus haereses IV,20,7: SCh 100, t. II,648.
1266 1 (4) | Extravagantes communes, lib. V, tit. IX, c. 1 (A. FRIEDBERG, Corpus
1267 5.2 | unitate ar trebui să fie izvorul şi forma comuniunii de viaţă
1268 1 (19) | Moravia (cf. canonizarea lui Jan Sarkander, în Republica
1269 2.2 | Aceasta este şi semnificaţia jertfei lui Cristos, care ne-a purificat
1270 1.1 | Totuşi în nici unul din jubileele celebrate până acum nu a
1271 Intro | manieră mai eficace marele jubileu al întrupării ca eveniment
1272 2.4 | II-lea Bisericii, ca anul jubiliar să se caracterizeze printr-o
1273 2.4 | continuată în celebrarea jubiliară a Bisericii sale. În plus,
1274 5.2 | culturali şi istorici au jucat un rol important, în timp
1275 4.2 | prin care paradigmele şi judecăţile proprii ale unei societăţi
1276 5.1 | un impact direct asupra judecăţilor morale, chiar dacă această
1277 2 (31) | Jud 10,10.12 (pe timpul judecătorilor, poporul spune de două ori "
1278 5.1 | trebuie să clasifice, să judece şi uneori să condamne unele
1279 1.4 | Oare nu este prea uşor să judeci protagoniştii din trecut
1280 1.4 | printre altele pe plan judiciar - ale unei recunoaşteri
1281 2.2 | lăsaţi prinşi din nou sub jugul sclaviei" (Gal 5,1). Un
1282 5.3 | dobândirea unor scopuri juste, cum sunt atât predicarea
1283 5.1 | dacă această influenţă nu justifică în nici un mod o idee relativistă
1284 4.2 | ar considera istoria ca justificatoare a toate. Aşa cum remarcă
1285 4 | o apologetică ce vrea să justifice totul, cât şi o culpabilizare
1286 3 (56) | K. DELAHAYE, La Comunita,
1287 NoPre | preşedinte), pr. Sebastian Karotemprel, S.D.B., Mons. Roland Minnerath,
1288 2 (34) | v.16b]; Bar 1,15-3,18 ("L-am ofensat pe Domnul" [1,17,
1289 1.2 | membrilor săi, clerici sau laici, ieri ca şi astăzi (12) ,
1290 1.1 | făcuseră vinovaţi clericii sau laicii, şi mulţi păstori se străduiau
1291 2 (34) | v.5]; Ps 79,8-9 [această lamentare colectivă îl imploră pe
1292 3 (54) | 278D: "Caveamus igitur, ne lapsus noster vulnus Ecclesiae
1293 2.2 | vinovăţie şi prezentă pe larg în Noul Testament, este
1294 2.1 | Dată fiind abundenţa şi larga răspândire a acestor mărturii,
1295 2.2 | cadru, care ar putea fi lărgit prin analizarea scrisorilor
1296 2.2 | ţineţi-vă dar bine şi nu vă lăsaţi prinşi din nou sub jugul
1297 6.3 | rănilor adesea vechi, să se lase călăuzite de spiritul iertării
1298 1 (19) | iertare indienilor din America Latină şi africanilor deportaţi
1299 5.5 | Cristos Mântuitorul, ci şi a-l lăuda pe Domnul istoriei pentru
1300 Intro | fidei") - devine "confessio laudis" adresată lui Dumnezeu,
1301 2 (36) | pe care această repudiere le-ar fi avut asupra femeilor
1302 5.1 | prejudicierea solidarităţii care-i leagă pe membrii unei anumite
1303 5.3 | trecut reiese pentru viitor o lecţie care trebuie să-l îndemne
1304 2 (36) | prezentată ca o exigenţă a Legii divine (cf. Dt 7,3).
1305 2.3 | situaţie bună. ~ Legislaţia din Levitic 25 constituie
1306 5.5 | nenăscut, chiar pecetluită prin legislaţii favorabile avortului, şi
1307 6.3 | de-al treilea mileniu, este legitim să sperăm că responsabilii
1308 6.2 | destinatari, ascultând cererile legitime pe care ei le pot prezenta. ~ -
1309 5.2 | reînnoirea cugetului, din lepădarea de sine şi din revărsarea
1310 3 (56) | dal primo millennio della letteratura cristiana, Milano 1972.
1311 2.3 | este reglementată în cartea Leviticului (cap. 25). Într-o structură
1312 3.1 | învaţă liturgia, adevărata "lex credendi", fiecare credincios
1313 2.1 | referire la o parte umană lezată: Moise). (35) Se pune întrebarea:
1314 1.3 | comunităţilor umane când sunt lezate dreptatea, libertatea şi
1315 2 (33) | mâncat aguridă şi fiilor li s-au strepezit dinţii".
1316 1 (4) | Extravagantes communes, lib. V, tit. IX, c. 1 (A. FRIEDBERG,
1317 4.1 | interpretează, al cărei limbaj se vorbeşte şi căreia se
1318 1 (16) | Scrisoarea apostolică Apostolorum limina, 23 mai 1974 (Enchiridion
1319 Conclu | aspectele pozitive, recunoaşte limitele şi slăbiciunile umane ale
1320 4 | care ar însemna depăşirea limitelor cadrului competenţelor lor,
1321 5.3 | însuşi, care pătrunde minţile lin, dar cu putere'". (80) ~
1322 4.1 | trăi are nevoie de medierea lingvistică, totdeauna determinată din
1323 5.2 | virtutea recunoaşterii acestei lipse, papa Paul al VI-lea a cerut
1324 1.4 | riguros. ~ Totuşi nu lipsesc şi credincioşi descumpăniţi,
1325 4.2 | hermeneutic, ele nu pot lipsi nici în interpretarea în
1326 Intro | comportament. Dar nu au lipsit şi unele rezerve, expresie
1327 2 (37) | măcelărirea prizonierilor edomiţi lipsiţi de apărare, măcelărie săvârşită
1328 2.2 | alcătuit din ignoranţă, lipsuri, renegare şi trădare (cf.
1329 2.2 | evidenţă în Marcu, unde lipsurile discipolilor lui Isus sunt
1330 1.4 | care crede, oferindu-i o listă întreagă de modele de imitat.
1331 2.1 | ca şi - mai sporadic - în literatura sapienţială şi în scrisorile
1332 3.1 | răscumpărării. Aşa cum învaţă liturgia, adevărata "lex credendi",
1333 1.4 | său. Tradiţia doctrinală, liturgică, canonică, ascetică hrăneşte
1334 6.2 | este vorba despre păstori locali, consideraţi personal sau
1335 1.3 | altcineva nu se poate căi în locul său sau să ceară iertare
1336 5.2 | numai datorită originii, locului şi timpului, ci mai ales
1337 Intro | în mod adecvat de timpul, locurile şi de contextele în care
1338 3 (56) | Mater Ecclesia. Inni di lode alla Chiesa tratti dal primo
1339 6.3 | conflictele printr-un dialog loial şi deschis". (98) ~
1340 1.4 | credincioşi descumpăniţi, întrucât loialitatea lor faţă de Biserică pare
1341 4 (66) | B. LONERGAN, Il metodo in teologia,
1342 4.2 | culturale ale epocii [...]. Însă luarea în considerare a circumstanţelor
1343 3.1 | lui Dumnezeu umanitatea luată este semn şi instrument
1344 2.3 | vieţii şi misiunii sale în Luca 4,17-21. ~
1345 2 (37) | de căderea Ierusalimului, lucrare a babilonienilor (cf. de
1346 3.4 | Acest lucru poate fi făcut într-un chip
1347 4.1 | Graţie acestei întâlniri de lumi vitale, înţelegerea trecutului
1348 Intro | peccati" - sprijinită şi luminată de credinţa în adevărul
1349 Intro | comuniunea spirituală a inimilor luminate de credinţă. Prin Biserică
1350 6.3 | deci constituie o mărturie luminoasă a credinţei lor în adevărul
1351 1.4 | modele de imitat. Însă, de-a lungul întregului său pelerinaj
1352 Conclu (99) | Dei": SFÂNTUL IRINEU DIN LYON, Adversus haereses IV,20,
1353 2 (34) | sa, Tobia se roagă: "Nu mă pedepsi pentru păcatele
1354 2 (37) | edomiţi lipsiţi de apărare, măcelărie săvârşită de regele Amazia,
1355 2 (37) | de a cere iertare pentru măcelărirea prizonierilor edomiţi lipsiţi
1356 3 (56) | DELAHAYE, La Comunita, Madre dei credenti, Cassano M. (
1357 6.2 | consecinţă, nici un act magisterial de reparare. ~ -
1358 6.2 | sine o angajare a carismei magisteriale, asigurată păstorilor Bisericii
1359 4 | II-lea a afirmat: "Desigur, magisteriul bisericesc nu poate să-şi
1360 6.2 | autorităţii are valoarea magisteriului, din care motiv, un comportament
1361 2.1 | făcută. (36) Suportarea maltratărilor trăite de Israel din partea
1362 2 (33) | şi Ez 18,2: "Părinţii au mâncat aguridă şi fiilor li s-au
1363 2.4 | conştientizeze şi mai mult mandatul primit de la Domnul de a
1364 3 (60) | 172: CSEL 30,243: "Inde manet mater aeterni semine verbi
1365 2 (33) | 34,21: Iosia se teme de mânia Domnului "pentru că părinţii
1366 1 (7) | va face Dumnezeu în ziua mâniei sale", în: Deutsch Reichstagsakten,
1367 4.2 | competenţe; diferite sunt manierele de gândire şi diferite sunt
1368 1.2 | deplânge" persecuţiile şi manifestările de antisemitism săvârşite "
1369 5.3 | îl constituie aprobarea manifestată mai ales în anumite secole
1370 2 (34) | părinţilor noştri [...], mântuieşte-ne şi iartă păcatele noastre");
1371 Intro | acestuia ca instrument viu de mântuire, indisolubil unit cu el,
1372 2.3 | dezicerea de la acţiunea mântuitoare divină în exod şi prin exod. ~
1373 5.5 | mărturisi în faţa lui Cristos Mântuitorul, ci şi a-l lăuda pe Domnul
1374 1.4 | sau perioadele istorice marcate de nedreptăţi. Această practică
1375 2.2 | iese clar în evidenţă în Marcu, unde lipsurile discipolilor
1376 5.4 | evreu s-au născut Fecioara Maria şi apostolii; că Biserica
1377 3 (58) | Mater ista sancta, honorata, Mariae similis, et parit et Virgo
1378 3.4 | Biserica, este asemenea Mariei: ea naşte şi este fecioară.
1379 Conclu | cu umilinţă, este una din marile valori capabile să-i reunească
1380 3.2 | darul Duhului Sfânt, spre mărirea lui Dumnezeu. De aceea,
1381 2 (32) | zeilor lor"); 2Mac 7,18.32 (Martirii iudei afirmă că suferă datorită "
1382 6 (92) | ne gândim numai la semnul martiriului: cf. TMA, 37.
1383 3.4 | faţa Domnului ei răstignit, martorul inegalabil al iubirii răbdătoare
1384 4.1 | textului". (66) Înţelegerea mărturiei trecutului înseamnă obţinerea
1385 2.1 | larga răspândire a acestor mărturii, se pune problema cum să
1386 2.1 | prezente. (34) ~ Din mărturiile culese rezultă că în toate
1387 3.3 | mărturisirea' noastră, prin care mărturisim în acelaşi timp mizeria
1388 3 (41) | asceticus aparţinând lui MAXIM MĂRTURISITORUL: PL 90,912-956.
1389 5.4 | seva din rădăcinile acelui măslin bun în care au fost altoite
1390 5.4 | au fost altoite ramurile măslinului sălbatic al neamurilor (
1391 6.2 | accentuările necuvenite pe care "mass-media" le poate da unor aspecte
1392 2.2 | şi să ierte conform unei măsuri care depăşeşte orice măsură
1393 2.2 | 19). În Evanghelia după Matei, chiar la apariţia finală
1394 5.2 | Bisericii şi episcopul Romei, o materie care în acel moment nu dobândise
1395 5.2 | dacă nu au nimic comun cu materiile de credinţă. Fiii Bisericii
1396 3.4 | îşi asumă cu solidaritate maternă povara greşelilor fiilor
1397 2.1 | responsabilitate personală (care s-a maturizat numai progresiv: cf. Ez
1398 3 (41) | asceticus aparţinând lui MAXIM MĂRTURISITORUL: PL 90,912-
1399 4.2 | interpretare să se acorde maximă atenţie elementelor de diferenţiere
1400 2.2 | celui care ofensează să "meargă să se împace cu fratele,
1401 1.3 | ministru al pocăinţei, este mediatoarea sacramentală a harului care
1402 4.1 | a le trăi are nevoie de medierea lingvistică, totdeauna determinată
1403 4.2 | fiinţe umane la istorie şi la medierile sale expresive, ci se fundamentează
1404 3 (58) | estis et Christum parit: nam membra Christi estis".
1405 1.1 | extinsă "de la cap la membre" (7) . Adrian al VI-lea
1406 3.4 | Cristos: pentru că sunteţi membrele lui Cristos". (58) Ciprian
1407 5.2 | precedenta excludere reciprocă, menită să purifice memoria şi să
1408 1.2 | deplânge anumite atitudini mentale, care au existat uneori
1409 6.3 | complexitatea şi pluralitatea mentalităţilor cu care se dialoghează referitor
1410 5.4 | Rom 12,2) şi pentru a menţine o "memorie morală şi religioasă"
1411 3.2 | la moarte pentru ea, este menţinută în sfinţenie de Duhul Sfânt,
1412 2.1 | strămoşilor, fără însă a menţiona păcatele generaţiei prezente. (33) ~ -
1413 5.5 | sfârşit, trebuie subliniat că menţionarea acestor greşeli ale creştinilor
1414 2.1 | frecvente sunt confesiunile care menţionează greşelile strămoşilor legate
1415 Conclu | cu siguranţă bogată în merite în domeniile carităţii,
1416 6.3 | acest act, începând de la mesajul creştin, şi trebuie ţinut
1417 1.2 | păcătoşi iertaţi, chemaţi la o metanoia permanentă, la reînnoire
1418 2 (32) | drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi"); 34,9 (
1419 2.3 | independenţa chiar şi la cea mai mică familie din ţară. Este decisivă
1420 2.3 | conduce ca în perioade mai mici sau mai mari de timp, un
1421 2 (31) | devastarea sa); Ez 33,10; Mih 7,9 ("Eu"). 18-19.
1422 5.3 | trecut au fost folosite mijloace dubioase pentru dobândirea
1423 3.2 | lumini aprinse de Domnul în mijlocul Bisericii sale pentru a
1424 5.4 | relaţii din timpul celor două milenii a fost mai degrabă negativ". (83)
1425 1.3 | care au avut loc în cursul mileniului trecut. (21)
1426 2.1 | putea, de asemenea, să fi militat împotriva ideii de cerere
1427 2.2 | numai Dumnezeu este pururea milostiv şi gata să şteargă păcatele.
1428 5.5 | istoriei pentru iubirea sa milostivă. De fapt, creştinii nu cred
1429 6.1 | în acest mod Dumnezeului milostivirii şi adevărului său care eliberează
1430 2 (35) | faptele lui sunt "grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea
1431 3.4 | acela care prin carismă şi minister exprimă în forma cea mai
1432 3.4 | pronunţa acela care exercită ministerul universal al unităţii, episcopul
1433 1.3 | reprezentată de preot, ministru al pocăinţei, este mediatoarea
1434 NoPre | Karotemprel, S.D.B., Mons. Roland Minnerath, pr. Thomas Norris, pr.
1435 6.2 | creştină este preponderent minoritară. ~ - Trebuie precizat
1436 2 (37) | această privinţă ne vine în minte cazul relaţiilor permanent
1437 5.4 | transformaţi, reînnoindu-ne mintea" (Rom 12,2) şi pentru a
1438 6 (97) | CSEL 44,617; Sermo 341A,1: Misc. August. 314,22.
1439 1 (6) | În acest sens se pune în mişcare definiţia indulgenţei pe
1440 6.3 | Pe planul misionar, trebuie evitat în primul
1441 6.3 | reconciliere. În special, misionarii "ad gentes" se vor îngriji
1442 6.3 | care există între Biserica mister de har şi oricare societate
1443 6.3 | altă parte participă la misterioasa atracţie caracteristică
1444 5.3 | oricărui fel de memorie mitică şi accederea la o adecvată
1445 3.3 | mărturisim în acelaşi timp mizeria noastră şi milostivirea
1446 2.2 | credinciosul trebuie să mizeze pe moartea şi învierea Domnului
1447 3.2 | a dobândit-o dându-se la moarte pentru ea, este menţinută
1448 3.4 | sfinţilor, recunoscuţi ca model şi ajutor pentru toţi! Între
1449 5.1 | la o societate seculară: modelele de gândire şi de acţiune,
1450 4.1 | posibil, pentru a-i măsura şi modera incidenţa reală asupra procesului
1451 5.1 | relaţie a fost substanţial modificată. Rezultatul este o trecere
1452 6.1 | bisericească, fie chiar în modul de a formula doctrina -
1453 5.3 | de reînnoire: "Din aceste momente dureroase din trecut reiese
1454 4.1 | fundamentale, corespunzătoare momentelor indicate de caracterul lor
1455 4.1 | mărturie scrisă, orală, monumentală sau figurativă - aceste
1456 4.1 | mărturie despre sine (texte, monumente, tradiţii etc.) - înseamnă
1457 1.4 | credinţei cât şi în cel al moralei. ~ Astfel, se profilează
1458 5.1 | între credinţă şi cultură, moralitate şi lege, începând din secolul
1459 5.1 | principiilor morale sau a naturii moralităţii înseşi. ~ Oricum,
1460 1 (19) | istoriei" când a fost în Moravia (cf. canonizarea lui Jan
1461 6.1 | anumite lucruri, fie în moravuri, fie în disciplina bisericească,
1462 4 | exactă a evenimentelor, moravurilor, mentalităţii de atunci,
1463 1.1 | pelerinajul penitenţial la mormintele apostolilor Petru şi Paul
1464 2.2 | primite, netrăind Botezul morţii şi învierii lui Isus cu
1465 5.1 | acest motiv descendenţii nu moştenesc responsabilitatea (subiectivă)
1466 5.1 | săvârşit răul în trecut şi moştenitorii lor din prezent. Tocmai
1467 4.2 | trecut şi prezent nu este motivată numai de interesul actual
1468 5.1 | putea ajunge la cunoaşterea motivaţiilor şi a principiilor lor morale.
1469 2 (31) | aici, poporul generaţiei mozaice admite că, plângându-se
1470 1.3 | cererea de iertare la o mulţime de fapte istorice în care
1471 3 (58) | estis et Christum parit: nam membra Christi estis".
1472 2.1 | întreaga Biblie, atât în naraţiunile Vechiului Testament, cât
1473 2 (35) | minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri
1474 3.4 | dragostea sa cooperează la naşterea de noi fii pentru Dumnezeu:
1475 3 (58) | parit et Virgo est. Ex illa nati estis et Christum parit:
1476 2 (33) | acest tip de mărturisire naţională putem face trimitere la:
1477 Intro | cât şi pentru guverne şi naţiuni. În felul acesta Biserica
1478 5.1 | principiilor morale sau a naturii moralităţii înseşi. ~
1479 2.2 | în persoana lui Isus din Nazaret: noţiunea vetero-testamentară
1480 5.4 | ideologii păgâne, care era nazismul, ideologie animată de un
1481 5.4 | întrebăm dacă persecuţia nazismului faţă de evrei nu a fost
1482 2 (32) | păcătuit împotriva ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor
1483 3.3 | pelerinajul său; aici [...] ne-am înşela dacă am spune că
1484 5.5 | neliniştitoare pe care trebuie să ne-o punem este, în ce măsură
1485 5.4 | ramurile măslinului sălbatic al neamurilor (cf. Rom 11,17-24); că evreii
1486 6 (94) | Opus renovationis nec non reformationis": ibid.,
1487 1 (19) | pentru nedreptăţile cauzate necatolicilor în decursul istoriei" când
1488 5 | formularea unor precizări necesare pe plan etic. ~
1489 1.1 | trecutul Bisericii, şi nici a necesităţii de a-i cere iertare lui
1490 2.1 | popoare, care ar părea să necesite o cerere de iertare acelor
1491 Intro | reacţii diferite: încrederea necondiţionată pe care papa a dovedit că
1492 2.2 | pot acţiona într-o manieră necorespunzătoare vocaţiei primite, netrăind
1493 6.3 | comun pe credincioşi şi necredincioşi. Această muncă împreună
1494 6.2 | activarea proceselor de necuvenită autoculpabilizare, subliniind
1495 6.2 | având în vedere accentuările necuvenite pe care "mass-media" le
1496 6.3 | convieţuirea cu puterile nedrepte şi negarea demnităţii şi
1497 1.4 | multe ambiente, ecleziale şi neecleziale, ca semne de vitalitate
1498 5.2 | de separările din trecut, nefăcând nimic pentru a îndepărta
1499 5.2 | discipolii săi" (In 13,35). Din nefericire nu s-a întâmplat aşa, mai
1500 5.5 | deosebit este faptul că această negare, mai ales în aspectele sale
1501 5.5 | poate fi semnalat fenomenul negării lui Dumnezeu în multele
|