4. Judecata istorică şi judecata teologică
          Identificarea greşelilor din trecut, care trebuie îndreptate, implică înainte de toate o judecată a istoriei corectă, care să fie la baza evaluării teologice. Trebuie să ne întrebăm: ce s-a întâmplat exact? ce s-a spus şi ce s-a făcut propriu-zis? Numai când se va da un răspuns adecvat acestor întrebări, rod al unei riguroase judecăţi istorice, ne vom putea şi întreba dacă tot ceea ce s-a întâmplat, ceea ce s-a spus sau făcut, poate fi interpretat ca fiind conform sau nu cu evanghelia şi, în cazul că nu este, dacă fiii Bisericii care au acţionat în acest fel, puteau să-şi dea seama de aceasta pornind de la contextul în care acţionau. Numai când ajungem la certitudinea morală că tot ceea ce s-a făcut contra evangheliei de unii fii ai Bisericii şi în numele său ar fi putut fi înţeles de ei ca atare şi evitat, poate avea semnificaţie pentru Biserica de astăzi îndreptarea greşelilor din trecut.
          Prin urmare, raportul dintre "judecata istorică" şi "judecata teologică" este pe cât de complexă, pe atât de necesară şi hotărâtoare. De aceea trebuie făcută fără părtinire atât dintr-o parte cât şi din cealaltă: ceea ce trebuie evitat este atât o apologetică ce vrea să justifice totul, cât şi o culpabilizare nemeritată, fondată pe o atribuire de responsabilităţi care nu pot fi susţinute din punct de vedere istoric. Referindu-se la evaluarea istorico-teologică a Inchiziţiei, Ioan Paul al II-lea a afirmat: "Desigur, magisteriul bisericesc nu poate să-şi propună să facă un act de natură etică, aşa cum este cererea de iertare, fără a fi mai întâi informat exact referitor la situaţia din acel timp. Însă nici nu se poate sprijini pe imaginile din trecut vehiculate de opinia publică, întrucât ele sunt adesea supraîncărcate de o emotivitate pasională care împiedică diagnosticarea senină şi obiectivă [...]. Iată de ce, primul pas constă în a-i întreba pe istorici, cărora nu le este cerută o judecată de natură etică, care ar însemna depăşirea limitelor cadrului competenţelor lor, ci să ofere un ajutor pentru reconstruirea cât mai exactă a evenimentelor, moravurilor, mentalităţii de atunci, în lumina contextului istoric al epocii". (⁶⁴)