Prin urmare, venerabili fraţi şi iubiţi fii, dacă sunteţi loviţi de persecuţii şi de necazuri de tot felul, pentru că doriţi să păstraţi întreagă credinţa catolică în sufletele voastre, aceasta este spre onoarea şi nu spre înjosirea voastră, spre gloria şi nu spre defăimarea voastră. În ochii noştri, şi ai tuturor celor care pot cunoaşte adevărul şi îşi pot face auzit în mod liber glasul, voi reînnoiţi măreţia Bisericii primare; de aceea noi, care nutrim faţă de poporul vostru sentimente părinteşti şi îi înconjurăm cu o iubire deosebită pe "cei prigoniţi pentru dreptate" (Matei 5,10), dorim să sărutăm lanţurile celor care, întemniţaţi pe nedrept, plâng şi se întristează mai mult de atacurile împotriva religiei, de prăbuşirea instituţiilor sacre, pentru mântuirea veşnică a poporului lor pusă în pericol, decât de propriile suferinţe şi de libertatea lor pierdută.

Înălţaţi-vă cu încredere ochii şi sufletele spre cer; amintiţi-vă, venerabili fraţi şi iubiţi fii, că acolo sus vă aşteaptă o răsplată, adică lumina şi fericirea veşnică; nu uitaţi că toţi catolicii, împreună cu noi, Părintele tuturor, înalţă în întreaga lume rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, pentru ca El să binevoiască să grăbească sfârşitul atâtor dureri şi mâhniri, şi să dea tuturor sufletelor, popoarelor şi naţiunilor pacea; acea pace care asigură drepturile sacrosancte ale religiei, care apără demnitatea şi libertatea de conştiinţă a fiecăruia, care uneşte printr-o legătură de prietenie toate popoarele, fără nici o deosebire nedreaptă. Aceasta este pacea pe care o dorim şi pe care de atâta vreme o recomandăm prin cuvânt, prin îndemn şi prin faptă; nu aceea care reduce Biserica la sclavie, ştiind bine că dacă religia este oprimată sau suprimată, înseşi temeliile societăţii se clatină, iar cetăţenii nu pot ajunge la o adevărată prosperitate şi fericire.