Finanţările Occidentului au prelungit masacrul organizat

Realitatea concretă şi palpabilă nu este însă atât de simplă, nici foarte uşor de înţeles şi de descris cum par ei să-şi imagineze. Masele mocnind de nemulţumire vor răspunde prin forţă: “Imaginaţi-vă mii, milioane de indivizi supuşi diferitelor torturi pe cuprinsul unor spaţii enorme, de ordinul ţărilor. Acesta era tabloul lumii dincolo de Cortina de Fier. Finanţările acordate de Occident au fost încredinţate, de cele mai multe ori, nu direct nenorociţilor care îndurau torturile, ci tiranilor puşi să conducă aceste enclave ale durerii de dimensiuni naţionale, adică guvernelor care, sub conducerea feroce a Moscovei, menţineau după o cortină de fier, sub jugul servituţii, naţiunile “suverane” şi “aliate” ca Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, şi atâtea altele cum ar fi Republicile socialiste sovietice “unite” cu Moscova şi alte teritorii dependente în mod oficial de despotismul Kremlinului. Aceste guverne-tiran erau, de cele mai multe ori, adevăratele beneficiare ale ajutoarelor Occidentului!”

În acest punct al problemei se trezesc îndoieli pe care nemulţumiţii nu vor înceta să le agite. Şi nu va fi uşor de răspuns la aceste îndoieli.

Este într-adevăr imposibil de negat faptul că o parte a acestor ajutoare primite de guvernele-fantomă de după Cortina de Fier a ajuns până la urmă la respectivele victime, uşurându-le într-un fel sau altul suferinţa, sau chiar salvându-i de la moartea prin înfometare. Chiar şi înainte de această perioadă de convulsii din tabăra celor nemulţumiţi s-au făcut auzite în acest sens obiecţii jenante.

Cei mai torturaţi şi mai indignaţi dintre ei remarcau că – Occidentul punea în mâna tiranilor resurse care mai atenuau setea de victime tot aşa cum le trimitea celor victimizaţi mijloace care să amorţească indignarea generală şi să conserve în acest mod condiţiile de dominare a aceloraşi tirani.

În acest caz, nu le-ar fi fost de mai mare ajutor popoarelor subjugate dacă din Occidentul nu le-ar fi venit aceste ajutoare, pentru a urgenta momentul în care nemulţumirea ar fi explodat, şi obţinându-se totodată libertatea finală şi completă pentru toţi aceşti sclavi nefericiţi?