Cruciada care
nu a avut loc
Nu ştim dacă aceste naţiuni
subjugate vor ajunge într-o zi să fie într-adevăr libere, înainte de
venirea catastrofelor purificatoare prevestite de Sfânta Fecioară în
apariţiile de la Fatima (cfr. A. Borelli Machado, Apariţiile şi
mesajul de la Fatima, Cristianità, Piacenza 1982).
Ceea ce ştim este că într-o zi,
când aceste naţiuni vor fi libere, nemulţumirea va cere
socoteală pentru toate acestea de la “binefăcătorii”
ţărilor subjugate. Iar acestea vor fi obligate, pentru a-şi
apăra onoarea, să răsfoiască multe arhive şi să
scoată la lumină multe dedesubturi…, dacă nu cumva vor prefera
să mutileze totul şi să lase tăcerea să acopere
încă o dată întregul adevăr.
În realitate, frumoasele declaraţii ale
ONU, UNESCO şi altele asemenea îi vor lăsa indiferenţi, aşa
cum victimele rămân indiferente în faţa zâmbetelor servite cu
discursuri de solidaritate din partea celor care au asistat cu mâinile încrucişate
la chinurile şi torturile pe care le îndurau.
“Noi aveam nevoie de o cruciadă care
să ne elibereze! – vor striga - Voi însă ne-aţi trimis doar un
colţ de pâine care să ne ajute să îndurăm pe timp
indeterminat închisoarea în care trăiam. Oare nu ştiaţi că
pentru un condamnat marea soluţie nu este o bucată de pâine, ci
libertatea? ”
Poate se vor găsi tot felul de argumente
valabile cu care să se răspundă la protestele acestor
prizonieri. Totuşi ni se pare că nu sunt aşa uşor de
găsit.
|