O victorie a politicii de mână forte nu ar face decât să agraveze exasperarea şi lamentările

Presa întregului Occident continuă să atragă atenţia că victoria acestei nemulţumiri de proporţii gigantice nu este încă incontestabilă. Într-adevăr, nimeni nu poate garanta că înnăbuşirea revoltei, executată cu atâta succes şi rapiditate în Piaţa Tien-an-men din Peching şi repetată in aceste ultime zile cu un succes cel puţin aparent în oraşul Baku, capitala Azerbaijianului, nu s-ar putea repeta de nenumărate ori şi împotriva altor nuclee de nemulţumire. Se poate, în sfârşit, admite că aceste represalii succesive vor ajunge în cele din urmă să impună celor nemulţumiţi o caricatură a păcii. O pace cadaverică, tipică celui lipsit de viaţă.

Un asemenea rezultat ar avea cu siguranţă efecte multiple, globale, cele mai multe din ele imprevizibile în momentul de faţă. Cu toate acestea, din punct de vedere al nemulţumirii, acesta nu ar face decât să adâncească, în primul rând cu privire la Occident. În sfârşit, din adâncul închisorilor lor, nemulţumiţii ar mai adăuga câteva înjurături pe lista deja lungă a celor adresate nouă, occidentalilor.

Ei vor acuza neapărat Occidentul: “Până în 1989-1990 încă nu umplusem fiecare parte a lumii cu gemetele noastre. În 1989-90 am vrut să o facem. Tot de atunci nu a mai rămas nici cea mai slabă umbră de izolare între voi şi noi. Aţi văzut totul, aţi auzit totul, şi cu toate acestea prea puţin aţi mai făcut în plus de puţinul pe care-l făcuserăţi pentru noi”.

Încă o dată, să le răspundem va fi dificil şi ruşinos.