Dacă cunoşteau sfârşitul tragic al comunismului, de ce au mai dorit să-l construiască în ţările lor?

Dacă liderii comunişti din lumea liberă ştiau care vor fi urmările comunismului, adică ceea ce astăzi poate vedea toată lumea, de ce conspirau pentru extinderea în ţările lor a acestui regim de mizerie, sclavie şi ruşine? De ce nu precupeţeau nici un efort sau bani în lupta asiduă de instalare a comunismului elitele fiecărui sector al populaţiei, începând cu elitele spirituale, clerul, şi continuând cu cele sociale, ale burgheziei înalte şi medii, elitele culturale din Universităţi şi din mediile de comunicaţie socială, elitele vieţii publice, atât civile cât şi militare, sindicatele şi alte organizaţii de clasă din orice pătură socială, pentru a ajunge în sfârşit la tineri şi chiar la copiii de şcoală elementară? Pasiunea ideologică i-a orbit până la puncul de a nu mai înţelege faptul că doctrina şi regimul pe care vroiau să-l construiască în ţara lor nu avea cum să nu producă şi roadele mizeriei şi nefericirii pe care le cunoşteau şi celelalte prelungiri ale lumii sovietice, ca de exemplu spaţiul cuprins de la malurile berlineze ale râului Spree până la Vladivostok?