Cosmetizarea• grăbită a faţadei Partidelor Comuniste nu sunt o garanţie a schimbării efective de doctrină

Tabloul vechi de 70 de ani, pe care atâţia conducători ai diferitelor Partide Comuniste din toată lumea nu au vrut sau nu au putut să-l vadă şi care este dezvăluit astăzi de dramaticele evenimente care au zguduit lumea sovietică – acest tablou, spuneam, începe în aceste zile să proiecteze o vizibilă stare de rău asupra Partidelor Comuniste din diferite ţări ale lumii. Aceeaşi etichetă de “Partid comunist”, cu care atâta de mândreau, apare tot mai ineficientă pe plan psihologic şi supărătoare în plan tactic.

De aceea, mulţi dintre ei tind să se identifice astăzi ca “socialişti”. Această schimbare – mai spun ei – nu este doar una de etichetă, ci, pretind ei, şi una de conţinut.

Aceste schimbări tactice ne îndeamnă la câteva reflecţii:

1. Ceea ce vor face pe viitor Partidele Comuniste nu-i va putea ajuta, în sine, să justifice ceea ce au făcut (sau nu au făcut) până în acest moment. De exemplu, schimbarea de etichetă nu explică de ce, până în clipa de faţă, au sprijinit tot ce se făcea în lumea sovietică, şi nici tăcerea de gheaţă a Partidelor Comuniste din lumea liberă cu privire la mizeria cumplită care domnea în Rusia şi în tările prizoniere. Spunând acestea, întrebările şi solicitările în cauză, pe care le-am enunţat mai sus, rămân neatinse.

2. Schimbările în curs ar putea fi luate în serios numai în cazul în care Partidele Comuniste ar anunţa clar:

a) ce s-a schimbat în doctrina lor filosofică, socio-economică, etc.

b) de ce au făcut acestă schimbare şi ce legătură are ea cu Perestrojka.

3. Pe lângă aceasta, mai trebuie ca Partidele Comuniste să spună clar:

a) cum îşi definesc astăzi poziţia cu privire la libertatea Bisericii Catolice şi, mutatis mutandis, a celorlalte religii;

b) în ce fel au ajuns să conceapă libertatea partidelor politice, dar şi a diferitelor curente filosofice şi culturale, în lumina drepturilor persoanei umane reflectate în lumina Decalogului;

c) dacă şi-au schimbat – şi în ce – doctrinele şi proiectele legislative ce privesc insituţia familiei, a proprietăţii şi a liberei iniţiative;

d) în sfârşit, dacă ei consideră acest nou “look” drept o ordine stabilă a lucrurilor, sau doar ca o simplă etapă în evoluţia spre alte poziţii;

e) iar în ultimul caz, care sunt respectivele poziţii?

Fără aceste clarificări, spoiala în grabă a faţadei Partidelor Comuniste în culori socialiste nu oferă nici cea mai mică garanţie că într-adevăr, comuniştii şi-au schimbat definitiv doctrina.