Cruciada care nu a avut loc

Nu ştim dacă aceste naţiuni subjugate vor ajunge într-o zi să fie într-adevăr libere, înainte de venirea catastrofelor purificatoare prevestite de Sfânta Fecioară în apariţiile de la Fatima (cfr. A. Borelli Machado, Apariţiile şi mesajul de la Fatima, Cristianità, Piacenza 1982).

Ceea ce ştim este că într-o zi, când aceste naţiuni vor fi libere, nemulţumirea va cere socoteală pentru toate acestea de la “binefăcătorii” ţărilor subjugate. Iar acestea vor fi obligate, pentru a-şi apăra onoarea, să răsfoiască multe arhive şi să scoată la lumină multe dedesubturi…, dacă nu cumva vor prefera să mutileze totul şi să lase tăcerea să acopere încă o dată întregul adevăr.

În realitate, frumoasele declaraţii ale ONU, UNESCO şi altele asemenea îi vor lăsa indiferenţi, aşa cum victimele rămân indiferente în faţa zâmbetelor servite cu discursuri de solidaritate din partea celor care au asistat cu mâinile încrucişate la chinurile şi torturile pe care le îndurau.

“Noi aveam nevoie de o cruciadă care să ne elibereze! – vor striga - Voi însă ne-aţi trimis doar un colţ de pâine care să ne ajute să îndurăm pe timp indeterminat închisoarea în care trăiam. Oare nu ştiaţi că pentru un condamnat marea soluţie nu este o bucată de pâine, ci libertatea? ”

Poate se vor găsi tot felul de argumente valabile cu care să se răspundă la protestele acestor prizonieri. Totuşi ni se pare că nu sunt aşa uşor de găsit.