CAPITOLUL
I
DESPRE FORMAREA CLERICILOR
Can. 328 - (cf 232) Biserica are
propriul drept şi obligaţie să-şi formeze clericii şi
ceilalţi slujitori ai săi; această îndatorire se
exercită în mod singular şi mai intens în
înfiinţarea şi conducerea seminarelor.
Can.
329 - § 1. (cf 233 § 1) Opera de promovare a
vocaţiilor, mai ales pentru slujirile sacre, aparţine întregii
comunităţi creştine, care prin co-responsabilitatea sa trebuie
să fie atentă la necesităţile slujirii Bisericii universale
astfel:
1° părinţii,
învăţătorii şi alţi educatori primari ai
vieţii creştineşti, se vor îngriji astfel
încât, animând familiile şi şcolile în spirit
evanghelic, copiii şi tinerii să poată asculta şi
răspunde în mod liber Domnului care îi cheamă prin
Spiritul Sfânt;
2° clericii şi mai
ales parohii se vor strădui să distingă şi să
încurajeze vocaţiile atât în adolescenţi cât
şi în ceilalţi, chiar şi mai vârstnici;
3° Episcopul eparhial
este cel care va stimula turma, unindu-şi forţele cu alţi
Ierarhi, pentru promovarea vocaţiilor şi coordonarea celor
începute.
§ 2. Dreptul particular
va prevedea instituirea operelor fie regionale fie, pe cât posibil,
eparhiale, în toate Bisericile, pentru promovarea vocaţiilor, care
trebuie să fie deschise necesităţilor întregii Biserici,
în special cele misionare.
Can.
330 - § 1. (cf 242 § 1) Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale
sau Consiliul Ierarhilor este cel care va elabora un plan pentru formarea
clericilor, în care să fie explicat cât mai
amănunţit dreptul comun pentru seminarele situate în limitele
teritoriului propriei Biserici; în celelalte cazuri, Episcopul eparhial
este cel care va întocmi un plan asemănător pentru propria sa
eparhie, rămânând neschimbat can. 150, § 3; acestor
autorităţi le revine competenţa de a modifica acest plan.
§ 2. Planul formării
clericilor, chiar prin intermediul convenţiilor, poate fi comun unei
întregi regiuni sau naţiuni, sau chiar şi unei alte Biserici
sui iuris, fiind atent ca acesta să nu fie în detrimentul
specificului riturilor.
§ 3. (cf 243) Planul
formării clericilor, respectând cu fidelitate dreptul comun şi
având în vedere tradiţia propriei Biserici sui iuris, trebuie
să cuprindă, pe lângă altele, norme speciale pentru
formarea personală, spirituală, doctrinară şi
pastorală a seminariştilor, precum şi pentru fiecare
disciplină ce trebuie predată şi pentru organizarea cursurilor
şi a examenelor.
|