Art. I
Despre înfiinţarea şi conducerea seminarelor

Can. 331 - § 1. (<> 234) În seminarul minor sunt formaţi în primul rând cei care prezintă semne ale vocaţiei la slujirile sacre, pentru ca să poată fi recunoscută cu mai multă uşurinţă şi claritate şi să poată fi cultivată cu mai multă dedicaţie; conform normei dreptului particular, pot fi formaţi şi cei care, cu toate că nu prezintă semne ale chemării la starea clericală, pot fi formaţi să exercite unele slujiri sau opere de apostolat. Apoi, celelalte institute care, conform propriilor statute, servesc aceluiaşi scop, chiar dacă au nume diferit, sunt echivalate seminarului minor.
         § 2. (cf 237. 241) În seminarul major este mai deplin cultivată, încercată şi confirmată vocaţia celor care, în baza semnelor certe, sunt consideraţi deja corespunzători pentru primirea statornică a slujirilor sacre.

Can. 332 - § 1. (cf 234) În fiecare eparhie se va înfiinţa un seminar minor, dacă aşa o cere binele Bisericii şi dacă o permit puterile şi resursele.
         § 2. Trebuie înfiinţat un seminar major care să servească ori unei eparhii foarte mari ori, dacă nu întregii Biserici sui iuris, cel puţin mai multor eparhii ale aceleiaşi Biserici sui iuris - prin convenţiile necesare -, chiar şi diferitelor Biserici sui iuris care au o eparhie în acea regiune sau naţiune, astfel încât numărul seminariştilor să fie corespunzător celui al conducătorilor şi al profesorilor bine pregătiţi; în acelaşi timp formarea se va prevedea prin suficiente subvenţii şi prin cea mai bună uniune a forţelor, astfel încât să nu-i lipsească nimic.

Can. 333 - Deşi este de dorit ca elevilor unei Biserici sui iuris să li se rezerve un seminar, în primul rând cel minor, totuşi în acelaşi seminar pot fi admişi, în împrejurări speciale, chiar şi seminariştii altor Biserici sui iuris.

Can. 334 - § 1. (cf 237) Seminarul pentru propria eparhie este înfiinţat de Episcopul eparhial; seminarul comun mai multor eparhii este înfiinţat de către Episcopii eparhiali ai aceloraşi eparhii sau de către autoritatea superioară, însă cu consimţământul Consiliului Ierarhilor, dacă este vorba despre Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, sau cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, dacă este vorba de Patriarh.
         § 2. Episcopii eparhiali, pentru ai căror supuşi a fost înfiinţat seminarul comun, nu pot înfiinţa în mod valid alt seminar, fără consimţământul autorităţii care a înfiinţat seminarul comun sau, dacă este vorba despre un seminar înfiinţat de înşişi Episcopii eparhiali, fără consimţământul unanim al părţilor care şi-au dat acordul sau fără consimţământul autorităţii superioare.

Can. 335 - § 1. (= 238) Seminarul înfiinţat în mod legitim este, prin dreptul însuşi, persoană juridică.
         § 2. În toate treburile juridice ale seminarului, rectorul aceluiaşi îl reprezintă, exceptând cazul în care dreptul particular sau statutele seminarului stabilesc altfel.

Can. 336 - § 1. (cf 263) Seminarul comun mai multor eparhii este supus Ierarhului desemnat de cei care au înfiinţat seminarul.
         § 2. (= 262) Seminarul face excepţie de la regimul parohial; pentru toţi cei care sunt în seminar, funcţiile parohiale sunt îndeplinite de rectorul seminarului sau de delegatul său, excepţie făcând materia căsătoriei şi rămânând neschimbat can. 734.

Can. 337 - § 1. (cf 239 § 3) Seminarul va avea propriul statut în care vor fi determinate în primul rând scopul specific al seminarului şi competenţa autorităţilor; de asemenea vor fi stabilite modalitatea numirii sau alegerii, durata în funcţie, drepturile, obligaţiile şi justa remunerare a conducătorilor, a funcţionarilor, a profesorilor şi a consilierilor, precum şi modalităţile prin care aceştia, dar şi seminariştii vor participa la grija rectorului, mai ales la respectarea disciplinei seminarului.
         § 2. (cf 243) Seminarul va avea de asemenea propriul regulament, în care se vor aplica normele planului formării clericilor, adaptate împrejurărilor speciale şi se vor defini într-un mod mai concret punctele cele mai importante ale disciplinei seminarului care privesc, în respectarea statutelor, formarea seminariştilor, viaţa cotidiană şi ordinea întregului seminar.
         § 3. Statutul seminarului are nevoie de aprobarea autorităţii care a înfiinţat seminarul, căreia îi revine competenţa, dacă este cazul, să le modifice; acestea [statutele], referitoare la regulament, îi revin autorităţii determinate în statut.

Can. 338 - § 1. (cf 239 § 1) Fiecare seminar va avea un rector şi, dacă este nevoie, un econom şi alţi conducători şi funcţionari.
         § 2. (cf 260) Rectorul este cel care se va îngriji, conform normei statutului, de conducerea generală a seminarului, îi va îndemna pe toţi să respecte statutul şi regulamentul seminarului, va coordona opera celorlalţi conducători şi funcţionari şi să încurajeze unitatea şi colaborarea întregului seminar.

Can. 339 - § 1. (cf 239 § 2) Va fi, de asemenea, cel puţin un părinte spiritual, distinct de rector; în afara acestuia, seminariştii pot cere în mod liber direcţia spirituală oricărui alt preot, aprobat de rector.
         § 2. (cf 240 § 1) Pe lângă confesorii obişnuiţi, vor fi desemnaţi sau invitaţi şi alţi confesori, respectându-se integral dreptul seminariştilor de a se mărturisi oricărui alt confesor, chiar şi din afara seminarului, rămânând neschimbată disciplina seminarului.
         § 3. (cf 240 § 2) Pentru judecarea persoanelor nu este permis să se ceară părerea confesorilor sau a părinţilor spirituali.

Can. 340 - § 1. (cf 253 § 1) Dacă se instituie în acelaşi seminar cursurile pentru predarea disciplinelor, va fi un număr corespunzător de profesori bine selecţionaţi, fiecare cu adevărat expert în ştiinţa sa, iar în seminarul major vor avea corespunzătoarele grade academice.
         § 2. (254) Profesorii, prin intermediul unei pregătiri aduse la zi şi cooperând între ei şi cu îndrumătorii seminarului, trebuie să contribuie la formarea integrală a viitorilor slujitori ai Bisericii, atenţi fiind la unitatea credinţei şi la formarea în diferitele discipline.
         § 3. (cf 252 § 3) Profesorii de ştiinţe sacre, urmând vestigiile sfinţilor Părinţi şi ale Doctorilor elogiaţi de Biserică, mai ales de cea din Orient, din luminosul tezaur lăsat de aceştia, vor explica doctrina sănătoasă.

Can. 341 - § 1. (= 264) Autoritatea care a înfiinţat seminarul este cea care se va îngriji să prevadă cheltuielile seminarului, chiar prin intermediul impozitelor sau a ofrandelor, despre care se vorbeşte în cann. 1012 şi 1014.
         § 2. (= 264) Sunt supuse impozitului pentru seminar şi casele călugărilor, exceptând cazul în care acestea se întreţin numai din pomană, sau în care este sediul actual de studii despre care vorbesc cann. 471, § 2 şi 536, § 2.