Art.
II
Despre formarea la slujire
Can. 342 - § 1. (= 241 § 1) Vor fi
admişi în seminar numai elevii care dovedesc, prin documentele
cerute conform normei statutului, că sunt corespunzători.
§ 2. (241 § 2) Nimeni nu
va fi primit dacă dovedeşte cu certitudine primirea sacramentelor
botezului şi a ungerii cu sfântul mir.
§ 3. Cei care în prealabil
au fost seminarişti în alt seminar sau într-un institut
călugăresc sau într-o societate de viaţă comună
după model călugăresc, nu vor fi admişi decât
dacă au obţinut atestatul din partea rectorului sau a Superiorului,
mai ales privitor la motivul demiterii sau al părăsirii [seminarului,
institutului sau a societăţii respective].
Can.
343 - Seminariştii, chiar dacă sunt admişi
într-un seminar al altei Biserici sui iuris sau într-unul comun mai
multor Biserici sui iuris, vor fi formaţi după propriul rit, obiceiul
contrar fiind respins.
Can.
344 - § 1. Adolescenţii şi tinerii care
trăiesc în seminarul minor vor păstra obişnuinţa
corespunzătoare cu propriile lor familii şi cu cei de vârsta
lor, de care au nevoie pentru o creştere psihologică
sănătoasă, mai ales afectivă; vor evita însă, cu
grijă, conform normelor psihologiei şi pedagogiei
sănătoase, tot ceea ce poate diminua în orice fel alegerea
liberă a stării lor.
§ 2. Ajutaţi de o
direcţie spirituală potrivită, seminariştii se vor
obişnui să ia decizii personale şi responsabile în lumina
Evangheliei şi să-şi cultive diferitele calităţi
înnăscute, fără să omită nici una din
virtuţile corespunzătoare naturii umane.
§ 3. Curriculum studiilor
din seminarele minore va cuprinde ceea ce se cere în fiecare naţiune
pentru începerea studiilor superioare şi, ori de câte ori
programa studiilor o permite, şi cele ce sunt mai ales utile pentru primirea
la slujirile sacre; îndeobşte se va avea grijă ca
seminariştii să poată obţine titlul de studii civile,
pentru a putea continua studiile şi în altă parte, dacă se
ajunge la această alegere.
§ 4. Seminariştii cu
o vârstă mai înaintată vor fi formaţi fie în
seminar, fie într-un institut special, ţinând cont şi de
formarea precedentă a fiecăruia.
Can.
345 - Formarea seminariştilor va fi
perfecţionată în seminarul major, completând în
fiecare caz ceea ce a lipsit la formarea în seminarul minor, integrând
formarea spirituală, intelectuală şi pastorală, astfel
încât să devină slujitori ai lui Hristos în
mijlocul Bisericii, lumina şi sarea lumii contemporane.
Can.
346 - § 1. (cf 244) Cei care aspiră la slujirile sacre
vor fi formaţi astfel încât să cultive în Spiritul
Sfânt o comuniune familiară cu Hristos şi să-l caute
în toate pe Dumnezeu astfel încât, impulsionaţi de
iubirea lui Hristos Păstorul, să fie dornici să-şi
dăruiască propria viaţa pentru ca toţi oamenii să
câştige împărăţia lui Dumnezeu.
§ 2. Se vor alimenta
în fiecare zi, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din
sacramente, cu forţă pentru viaţa lor spirituală şi cu
putere pentru munca de apostolat:
1° prin meditarea
atentă şi constantă a cuvântului lui Dumnezeu şi cu o
fidelă explicaţie conform Părinţilor, seminariştii se
vor obişnui să-şi conformeze cât mai mult propria
viaţă cu viaţa lui Hristos şi, întăriţi
mereu în credinţă, speranţă şi caritate, să
exerseze trăirea după modelul Evangheliei;
2° (cf 246 § 1) vor
participa asiduu la Divina Liturghie, care să fie izvor şi culme
atât a întregii vieţi a seminarului, cât şi a
întregii vieţi creştineşti;
3° vor
învăţa să celebreze totdeauna laudele dumnezeieşti
conform propriului rit pentru a-şi alimenta viaţa spirituală;
4° acordând o mare
valoare direcţiei spirituale, vor învăţa să-şi
examineze bine conştiinţa şi să primească frecvent
sacramentul penitenţei;
5° o vor urma cu evlavie
filială pe Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu, pe care
Hristos a constituit-o ca Mama tuturor oamenilor;
6° se vor încuraja
toate practicile evlavioase care conduc spiritul de rugăciune şi care
sunt tăria şi apărarea chemării apostolice, în primul
rând pe cele ce sunt recomandate de venerata tradiţie a propriei
Biserici sui iuris; oricum, se recomandă retragerile spirituale şi
învăţarea funcţiilor sacre, îndemnarea spre calea
spirituală;
7° seminariştii vor
fi educaţi la asentimentul Bisericii şi în serviciul ei, precum
şi la virtutea ascultării şi a cooperării fraterne;
8° vor fi ajutaţi
să cultive şi celelalte virtuţi care au mare relevanţă
pentru vocaţia lor, precum deosebirea spiritelor, castitatea, tăria
sufletească; vor aprecia şi vor cultiva acele virtuţi care sunt
mai preţuite între oameni şi care dau valoare slujitorului lui
Hristos, dintre care sunt sinceritatea sufletească, grija continuă
pentru dreptate, spiritul sărăciei, păstrarea fidelă a
promisiunilor, politeţea în comportament, modestia în
conversaţie, unite cu caritatea.
§ 3. În seminar,
normele disciplinare se vor aplica conform maturităţii
seminariştilor astfel încât, seminariştii, în timp
ce învaţă treptat să se controleze, folosindu-se
înţelept de libertate, se vor obişnui să înveţe
să acţioneze spontan şi conştiincios.
Can.
347 - (cf 248) Formarea doctrinară va tinde să-i
facă pe seminarişti, înzestraţi cu cultura generală a
locurilor şi a timpurilor lor şi cercetând eforturile şi
realizările inteligenţei omeneşti, să
dobândească o doctrină amplă şi solidă în
ştiinţele sacre astfel încât, erudiţi cu o mai
plină inteligenţă a credinţei şi
întăriţi de lumina Învăţătorului Hristos,
să-i poată lumina mai eficace pe oamenii timpului lor şi să
poată sluji adevărului.
Can.
348 - § 1. (250) Pentru cei care sunt destinaţi
sacerdoţiului, studiile seminarului major, rămânând
neschimbat can. 345, se completează cu cursuri filosofice şi
teologice, care pot fi parcurse fie pe rând, fie concomitent; aceste
studii vor cuprinde cel puţin şase ani compleţi, astfel
încât timpul dedicat disciplinelor filosofice să fie de doi
ani integrali, iar cel dedicat studiilor teologice să fie de patru ani
integrali.
§ 2. Cursurile
filosofico-teologie vor începe prin introducerea în misterul lui
Hristos şi în economia mântuirii şi nu vor fi
concluzionate până ce nu se arată, ţinând seama de
ordinea şi ierarhia adevărurilor doctrinei catolice, relaţia
şi compoziţia coerentă a tuturor disciplinelor între ele.
Can.
349 - § 1. (cf 251) Formarea filosofică va tinde
să completeze formarea în ştiinţele umane; de aceea,
ţinându-se cont de înţelepciunea antichităţii
şi a epocii actuale, fie a întregii familii umane fie mai ales a
propriei culturi, să se caute în primul rând patrimoniul
filosofic veşnic valabil.
§ 2. Cursurile istorice
şi sistematice vor fi predate astfel încât seminariştii,
cu discernământ intelectual, să poată distinge mai
uşor adevărul de fals şi, cu mintea deschisă către
Dumnezeu care vorbeşte, să poată continua cu adevărat
cercetările teologice şi să fie cât mai potriviţi
pentru îndeplinirea slujbelor prin angajarea de conversaţii chiar
şi cu oamenii culţi ai acestor timpuri.
Can.
350 - § 1. (cf 252 § 1) Disciplinele teologice vor fi
predate în lumina credinţei, astfel încât
seminariştii să pătrundă în mod profund doctrina
catolică, extrasă din Revelaţia divină şi să o
exprime în cultura proprie, astfel încât ea să
poată fi hrana propriei vieţi spirituale şi să fie un
instrument foarte util în angajarea la slujire.
§ 2. Sfânta
Scriptură trebuie să fie sufletul întregii teologii şi
să informeze toate disciplinele sacre; de aceea se va preda, pe
lângă o metodă exegetică îngrijită, capitolele
principale ale economiei mântuirii, precum şi temele mai importante
ale teologiei biblice.
§ 3. Liturgica va fi
predată ţinându-se seama de ponderea ei specială, ca izvor
necesar al doctrinei şi al adevăratului spirit creştin.
§ 4. (cf 256 § 2)
Până când unitatea pe care Hristos o vrea pentru Biserica sa
nu va fi deplin realizată, ecumenismul trebuie va fi una dintre
dimensiunile necesare oricărei discipline teologice.
Can.
351 - (cf 256 § 2) Profesorii de ştiinţe sacre,
deoarece predau cu mandatul autorităţii bisericeşti, transmit
în mod fidel doctrina propusă de aceasta şi se vor supune cu
umilinţă, întru totul, magisterului constant şi conducerii
Bisericii.
Can.
352 - § 1. (cf 255) Formarea pastorală va fi
adaptată condiţiilor locurilor şi timpurilor,
înzestrării seminariştilor fie celibatari fie
căsătoriţi şi necesităţilor slujirilor pentru
care ei se pregătesc.
§ 2. (cf 256 § 1)
Seminariştii vor fi formaţi în primul rând în arta
catehetică şi omiletică, în celebrarea liturgică,
în administrarea parohiei, în dialogul evanghelizator cu
necredincioşii sau necreştinii sau cu credincioşii creştini
mai puţin fervenţi, în apostolatul social şi în
folosirea instrumentelor de comunicare socială, fără neglijarea
disciplinelor auxiliare ca psihologia şi sociologia pastorală.
§ 3. (cf 257 § 1) Chiar
dacă seminariştii se pregătesc să-şi
însuşească slujirea în propria lor Biserică sui
iuris, vor fi formaţi în spiritul cu adevărat universal, pentru
care să fie pregătiţi să ia parte la deservirea sufletelor
oriunde pe pământ; de aceea vor fi învăţaţi cu
privire la necesităţile Bisericii universale, şi mai ales
în privinţa apostolatului ecumenic şi al evanghelizării.
Can.
353 - (cf 258) Conform normei dreptului particular, se vor
efectua exerciţii şi probe care să contribuie mai ales la
întărirea formării pastorale, cum sunt serviciul social sau cel
caritabil, formarea catehetică, şi în special ucenicia
pastorală în cursul formării filosofico-teologice şi
ucenicia diaconală înainte de hirotonirea preoţească.
Can.
354 - (cf 236) Formarea proprie a diaconilor ce nu sunt
destinaţi sacerdoţiului, se va adapta la normele date mai sus, astfel
încât curriculum studiilor să dureze cel puţin trei ani,
avându-se în vedere tradiţiile propriei Biserici sui iuris
referitoare la diaconia liturgică, a cuvântului şi a
carităţii.
Can.
355 - (cf 1027) Cei care vor fi hirotoniţi, vor fi
învăţaţi în mod corespunzător cu privire la
obligaţiile clericilor şi vor fi educaţi să le
primească şi să le îndeplinească din tot sufletul.
Can.
356 - § 1. Rectorul seminarului va trimite în
fiecare an un raport referitor la progresul formării seminariştilor
Episcopului lor eparhial, sau eventual Superiorului major; va raporta apoi
despre starea seminarului celor ce au înfiinţat seminarul.
§ 2. (cf 259 § 2)
Episcopul eparhial sau Superiorul major, în scopul de a ajuta formarea
seminariştilor lor, va vizita frecvent seminarul, mai ales dacă este
vorba despre cei care trebuie promovaţi la hirotonirile sacre.
|