Art. II
Despre formarea la slujire

Can. 342 - § 1. (= 241 § 1) Vor fi admişi în seminar numai elevii care dovedesc, prin documentele cerute conform normei statutului, că sunt corespunzători.
         § 2. (241 § 2) Nimeni nu va fi primit dacă dovedeşte cu certitudine primirea sacramentelor botezului şi a ungerii cu sfântul mir.
         § 3. Cei care în prealabil au fost seminarişti în alt seminar sau într-un institut călugăresc sau într-o societate de viaţă comună după model călugăresc, nu vor fi admişi decât dacă au obţinut atestatul din partea rectorului sau a Superiorului, mai ales privitor la motivul demiterii sau al părăsirii [seminarului, institutului sau a societăţii respective].

Can. 343 - Seminariştii, chiar dacă sunt admişi într-un seminar al altei Biserici sui iuris sau într-unul comun mai multor Biserici sui iuris, vor fi formaţi după propriul rit, obiceiul contrar fiind respins.

Can. 344 - § 1. Adolescenţii şi tinerii care trăiesc în seminarul minor vor păstra obişnuinţa corespunzătoare cu propriile lor familii şi cu cei de vârsta lor, de care au nevoie pentru o creştere psihologică sănătoasă, mai ales afectivă; vor evita însă, cu grijă, conform normelor psihologiei şi pedagogiei sănătoase, tot ceea ce poate diminua în orice fel alegerea liberă a stării lor.
         § 2. Ajutaţi de o direcţie spirituală potrivită, seminariştii se vor obişnui să ia decizii personale şi responsabile în lumina Evangheliei şi să-şi cultive diferitele calităţi înnăscute, fără să omită nici una din virtuţile corespunzătoare naturii umane.
         § 3. Curriculum studiilor din seminarele minore va cuprinde ceea ce se cere în fiecare naţiune pentru începerea studiilor superioare şi, ori de câte ori programa studiilor o permite, şi cele ce sunt mai ales utile pentru primirea la slujirile sacre; îndeobşte se va avea grijă ca seminariştii să poată obţine titlul de studii civile, pentru a putea continua studiile şi în altă parte, dacă se ajunge la această alegere.
         § 4. Seminariştii cu o vârstă mai înaintată vor fi formaţi fie în seminar, fie într-un institut special, ţinând cont şi de formarea precedentă a fiecăruia.

Can. 345 - Formarea seminariştilor va fi perfecţionată în seminarul major, completând în fiecare caz ceea ce a lipsit la formarea în seminarul minor, integrând formarea spirituală, intelectuală şi pastorală, astfel încât să devină slujitori ai lui Hristos în mijlocul Bisericii, lumina şi sarea lumii contemporane.

Can. 346 - § 1. (cf 244) Cei care aspiră la slujirile sacre vor fi formaţi astfel încât să cultive în Spiritul Sfânt o comuniune familiară cu Hristos şi să-l caute în toate pe Dumnezeu astfel încât, impulsionaţi de iubirea lui Hristos Păstorul, să fie dornici să-şi dăruiască propria viaţa pentru ca toţi oamenii să câştige împărăţia lui Dumnezeu.
         § 2. Se vor alimenta în fiecare zi, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din sacramente, cu forţă pentru viaţa lor spirituală şi cu putere pentru munca de apostolat:
         1° prin meditarea atentă şi constantă a cuvântului lui Dumnezeu şi cu o fidelă explicaţie conform Părinţilor, seminariştii se vor obişnui să-şi conformeze cât mai mult propria viaţă cu viaţa lui Hristos şi, întăriţi mereu în credinţă, speranţă şi caritate, să exerseze trăirea după modelul Evangheliei;
         2° (cf 246 § 1) vor participa asiduu la Divina Liturghie, care să fie izvor şi culme atât a întregii vieţi a seminarului, cât şi a întregii vieţi creştineşti;
         3° vor învăţa să celebreze totdeauna laudele dumnezeieşti conform propriului rit pentru a-şi alimenta viaţa spirituală;
         4° acordând o mare valoare direcţiei spirituale, vor învăţa să-şi examineze bine conştiinţa şi să primească frecvent sacramentul penitenţei;
         5° o vor urma cu evlavie filială pe Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu, pe care Hristos a constituit-o ca Mama tuturor oamenilor;
         6° se vor încuraja toate practicile evlavioase care conduc spiritul de rugăciune şi care sunt tăria şi apărarea chemării apostolice, în primul rând pe cele ce sunt recomandate de venerata tradiţie a propriei Biserici sui iuris; oricum, se recomandă retragerile spirituale şi învăţarea funcţiilor sacre, îndemnarea spre calea spirituală;
         7° seminariştii vor fi educaţi la asentimentul Bisericii şi în serviciul ei, precum şi la virtutea ascultării şi a cooperării fraterne;
         8° vor fi ajutaţi să cultive şi celelalte virtuţi care au mare relevanţă pentru vocaţia lor, precum deosebirea spiritelor, castitatea, tăria sufletească; vor aprecia şi vor cultiva acele virtuţi care sunt mai preţuite între oameni şi care dau valoare slujitorului lui Hristos, dintre care sunt sinceritatea sufletească, grija continuă pentru dreptate, spiritul sărăciei, păstrarea fidelă a promisiunilor, politeţea în comportament, modestia în conversaţie, unite cu caritatea.
         § 3. În seminar, normele disciplinare se vor aplica conform maturităţii seminariştilor astfel încât, seminariştii, în timp ce învaţă treptat să se controleze, folosindu-se înţelept de libertate, se vor obişnui să înveţe să acţioneze spontan şi conştiincios.

Can. 347 - (cf 248) Formarea doctrinară va tinde să-i facă pe seminarişti, înzestraţi cu cultura generală a locurilor şi a timpurilor lor şi cercetând eforturile şi realizările inteligenţei omeneşti, să dobândească o doctrină amplă şi solidă în ştiinţele sacre astfel încât, erudiţi cu o mai plină inteligenţă a credinţei şi întăriţi de lumina Învăţătorului Hristos, să-i poată lumina mai eficace pe oamenii timpului lor şi să poată sluji adevărului.

Can. 348 - § 1. (250) Pentru cei care sunt destinaţi sacerdoţiului, studiile seminarului major, rămânând neschimbat can. 345, se completează cu cursuri filosofice şi teologice, care pot fi parcurse fie pe rând, fie concomitent; aceste studii vor cuprinde cel puţin şase ani compleţi, astfel încât timpul dedicat disciplinelor filosofice să fie de doi ani integrali, iar cel dedicat studiilor teologice să fie de patru ani integrali.
         § 2. Cursurile filosofico-teologie vor începe prin introducerea în misterul lui Hristos şi în economia mântuirii şi nu vor fi concluzionate până ce nu se arată, ţinând seama de ordinea şi ierarhia adevărurilor doctrinei catolice, relaţia şi compoziţia coerentă a tuturor disciplinelor între ele.

Can. 349 - § 1. (cf 251) Formarea filosofică va tinde să completeze formarea în ştiinţele umane; de aceea, ţinându-se cont de înţelepciunea antichităţii şi a epocii actuale, fie a întregii familii umane fie mai ales a propriei culturi, să se caute în primul rând patrimoniul filosofic veşnic valabil.
         § 2. Cursurile istorice şi sistematice vor fi predate astfel încât seminariştii, cu discernământ intelectual, să poată distinge mai uşor adevărul de fals şi, cu mintea deschisă către Dumnezeu care vorbeşte, să poată continua cu adevărat cercetările teologice şi să fie cât mai potriviţi pentru îndeplinirea slujbelor prin angajarea de conversaţii chiar şi cu oamenii culţi ai acestor timpuri.

Can. 350 - § 1. (cf 252 § 1) Disciplinele teologice vor fi predate în lumina credinţei, astfel încât seminariştii să pătrundă în mod profund doctrina catolică, extrasă din Revelaţia divină şi să o exprime în cultura proprie, astfel încât ea să poată fi hrana propriei vieţi spirituale şi să fie un instrument foarte util în angajarea la slujire.
         § 2. Sfânta Scriptură trebuie să fie sufletul întregii teologii şi să informeze toate disciplinele sacre; de aceea se va preda, pe lângă o metodă exegetică îngrijită, capitolele principale ale economiei mântuirii, precum şi temele mai importante ale teologiei biblice.
         § 3. Liturgica va fi predată ţinându-se seama de ponderea ei specială, ca izvor necesar al doctrinei şi al adevăratului spirit creştin.
         § 4. (cf 256 § 2) Până când unitatea pe care Hristos o vrea pentru Biserica sa nu va fi deplin realizată, ecumenismul trebuie va fi una dintre dimensiunile necesare oricărei discipline teologice.

Can. 351 - (cf 256 § 2) Profesorii de ştiinţe sacre, deoarece predau cu mandatul autorităţii bisericeşti, transmit în mod fidel doctrina propusă de aceasta şi se vor supune cu umilinţă, întru totul, magisterului constant şi conducerii Bisericii.

Can. 352 - § 1. (cf 255) Formarea pastorală va fi adaptată condiţiilor locurilor şi timpurilor, înzestrării seminariştilor fie celibatari fie căsătoriţi şi necesităţilor slujirilor pentru care ei se pregătesc.
         § 2. (cf 256 § 1) Seminariştii vor fi formaţi în primul rând în arta catehetică şi omiletică, în celebrarea liturgică, în administrarea parohiei, în dialogul evanghelizator cu necredincioşii sau necreştinii sau cu credincioşii creştini mai puţin fervenţi, în apostolatul social şi în folosirea instrumentelor de comunicare socială, fără neglijarea disciplinelor auxiliare ca psihologia şi sociologia pastorală.
         § 3. (cf 257 § 1) Chiar dacă seminariştii se pregătesc să-şi însuşească slujirea în propria lor Biserică sui iuris, vor fi formaţi în spiritul cu adevărat universal, pentru care să fie pregătiţi să ia parte la deservirea sufletelor oriunde pe pământ; de aceea vor fi învăţaţi cu privire la necesităţile Bisericii universale, şi mai ales în privinţa apostolatului ecumenic şi al evanghelizării.

Can. 353 - (cf 258) Conform normei dreptului particular, se vor efectua exerciţii şi probe care să contribuie mai ales la întărirea formării pastorale, cum sunt serviciul social sau cel caritabil, formarea catehetică, şi în special ucenicia pastorală în cursul formării filosofico-teologice şi ucenicia diaconală înainte de hirotonirea preoţească.

Can. 354 - (cf 236) Formarea proprie a diaconilor ce nu sunt destinaţi sacerdoţiului, se va adapta la normele date mai sus, astfel încât curriculum studiilor să dureze cel puţin trei ani, avându-se în vedere tradiţiile propriei Biserici sui iuris referitoare la diaconia liturgică, a cuvântului şi a carităţii.

Can. 355 - (cf 1027) Cei care vor fi hirotoniţi, vor fi învăţaţi în mod corespunzător cu privire la obligaţiile clericilor şi vor fi educaţi să le primească şi să le îndeplinească din tot sufletul.

Can. 356 - § 1. Rectorul seminarului va trimite în fiecare an un raport referitor la progresul formării seminariştilor Episcopului lor eparhial, sau eventual Superiorului major; va raporta apoi despre starea seminarului celor ce au înfiinţat seminarul.
         § 2. (cf 259 § 2) Episcopul eparhial sau Superiorul major, în scopul de a ajuta formarea seminariştilor lor, va vizita frecvent seminarul, mai ales dacă este vorba despre cei care trebuie promovaţi la hirotonirile sacre.