CAPITOLUL III
DESPRE DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE CLERICILOR

Can. 367 - Clericii au ca primă obligaţie să anunţe tuturor Împărăţia lui Dumnezeu şi să reprezinte dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni, în slujirea cuvântului şi a sacramentelor, ba chiar prin întreaga lor viaţă, astfel încât toţi, iubindu-l pe Dumnezeu mai mult ca pe orice şi iubindu-se reciproc, să fie edificaţi şi să crească în Trupul lui Hristos care este Biserica.

Can. 368 - (cf 276) Clericii sunt ţinuţi dintr-un motiv special la perfecţiunea pe care o propune Hristos discipolilor săi, deoarece prin sacra hirotonire sunt consacraţi lui Dumnezeu într-un mod nou, pentru a deveni instrumente mai eficiente ale lui Hristos, eternul Sacerdot, în serviciul poporului lui Dumnezeu, şi pentru a fi în acelaşi timp model exemplar pentru turmă.

Can. 369 - § 1. (cf 276 § 2) Clericilor le incumbă să citească şi să mediteze zilnic cuvântul lui Dumnezeu astfel încât, făcuţi audiatori fideli şi atenţi ai lui Hristos, să devină slujitori adevăraţi ai predicării; să fie zeloşi în rugăciuni, în celebrările liturgice şi mai ales în devotamentul faţă de taina Euharistiei; să-şi examineze zilnic conştiinţa şi să primească frecvent sacramentul penitenţei; să o cinstească pe Sfânta Maria, pururea Fecioară, Mama lui Dumnezeu, şi să implore de la ea harul de a se conforma Fiului ei şi să îndeplinească celelalte practici evlavioase ale propriei Biserici sui iuris.
         § 2. Să dea o consideraţie deosebită direcţiei spirituale şi la timpurile stabilite să facă, conform prescrierilor dreptului particular, retragerile spirituale.

Can. 370 - (= 273) Clericii au obligaţia specială de a acorda res-pect şi ascultare Pontifului Roman, Patriarhului şi Episcopului eparhial.

Can. 371 - § 1. (= 274 § 1) Clericii, având îndeplinite cerinţele dreptului, au dreptul să obţină de la propriul lor Episcop eparhial o oarecare funcţie, slujire sau sarcină pe care să o îndeplinească în serviciul Bisericii.
         § 2. Clericii vor primi şi vor îndeplini cu fidelitate orice funcţie, slujire sau sarcină încredinţată lor de către autoritatea competentă, ori de câte ori necesităţile Bisericii o cer, după judecata aceleiaşi autorităţi.
         § 3. Pentru a putea exercita însă o profesie civilă, se cere permisiunea Ierarhului propriu.

Can. 372 - § 1. (cf 279) Clericilor, după ce şi-au completat formarea ce se cere pentru hirotonirile sacre, le incumbă să nu înceteze să se dedice ştiinţelor sacre, ci dimpotrivă se vor strădui să dobândească o cunoaştere şi o practică mai profundă şi adusă la zi de către aceleaşi, prin cursuri de perfecţionare aprobate de propriul lor Ierarh.
         § 2. Vor frecventa, de asemenea, şi întâlnirile pe care Ierarhul le judecă oportune, pentru promovarea ştiinţelor sacre şi a metodelor pastorale.
         § 3. Nu vor neglija însuşirea ştiinţelor profane, mai ales a acelora care au o legătură mai strânsă cu ştiinţele sacre, convenabil oamenilor culţi.

Can. 373 - (<> 277) Celibatul clericilor, ales pentru împărăţia cerurilor şi atât de corespunzător sacerdoţiului, va fi stimat pretutindeni, conform tradiţiei Bisericii universale; tot astfel trebuie ţinută la mare cinste starea clericilor legaţi prin căsătorie, consfinţită de secole prin practica Bisericii primitive şi a Bisericilor orientale.

Can. 374 - (cf 277 § 3) Clericii celibatari şi căsătoriţi trebuie să strălucească prin frumuseţea castităţii; dreptul particular este cel care stabileşte mijloacele oportune pentru atingerea acestui scop.

Can. 375 - Clericii căsătoriţi vor oferi un exemplu strălucit celorlalţi credincioşi creştini, prin conducerea vieţii de familie şi prin educarea fiilor.

Can. 376 - (cf 280) Pe cât posibil, se va favoriza lăudabila viaţă comună între clericii celibatari pentru a se ajuta reciproc în cultivarea vieţii spirituale şi intelectuale, şi pentru a putea coopera mai bine în slujirea lor.

Can. 377 - (276 § 2, 3°) Toţi clericii trebuie să celebreze laudele divine, conform dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 378 - (276 § 2, 2°) Clericii vor celebra des Divina Liturghie, conform normei dreptului particular, mai ales în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă; este viu recomandată celebrarea zilnică.

Can. 379 - (= 275) Clericii, uniţi prin legătura carităţii cu confraţii oricărei Biserici sui iuris, vor lucra toţi la acelaşi scop, adică la edificarea Corpului lui Hristos şi de aceea, în orice condiţie ar fi şi chiar dacă au funcţii diferite, vor coopera între ei şi se vor ajuta reciproc.

Can. 380 - (cf 233 § 1) Clericii îşi vor da silinţa să promoveze toate vocaţiile care tind la slujirea sacră şi la viaţa în institutele de viaţă consacrată, nu numai prin predici, cateheză sau prin alte mijloace oportune, ci, în primul rând, prin mărturia vieţii şi a slujirii lor.

Can. 381 - § 1. Arzând de zelul apostolic, clericii vor fi pentru toţi exemplu de binefacere şi ospitalitate mai ales faţă de bolnavi, loviţi de soartă, persecutaţi, exilaţi şi refugiaţi.
         § 2. (cf 843 § 1) Clericii, dacă nu sunt împiedicaţi de un motiv just, sunt obligaţi să furnizeze ajutoare derivate din bunurile spirituale ale Bisericii, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din sacramente, credincioşilor creştini care le cer în mod oportun, dispuşi să le primească în mod corect şi să nu li se interzică dreptul de a primi sacramentele.
         § 3. (cf 275 § 2) Clericii vor cunoaşte şi vor promova demnitatea laicilor şi rolul pe care îl au în misiunea Bisericii, mai ales vor recunoaşte diferitele harisme ale laicilor şi, de asemenea, vor folosi competenţa şi experienţa lor spre binele Bisericii, în special prin modalităţile prevăzute de drept.

Can. 382 - (cf 285 § 1) Clericii se vor abţine absolut de la tot ceea ce, conform normelor determinate detaliat de dreptul particular, nu se cuvine propriului statut şi de asemenea vor evita tot ceea ce este străin.

Can. 383 - Clericii, chiar dacă nu este un rău să aibă aceleaşi drepturi civile şi politice ca şi ceilalţi cetăţeni, totuşi:
         1° (285 § 3) sunt opriţi să-şi asume funcţii publice care comportă o participare la exercitarea puterii civile;
         2° (289 § 1) întrucât serviciul militar corespunde mai puţin stării clericale, nu se vor angaja ca voluntari, decât cu permisiunea Ierarhului propriu;
         3° (289 § 2) se vor folosi de excepţiile pe care legile civile, convenţiile sau obiceiurile le acordă în favoarea exercitării sarcinilor şi funcţiilor publice străine stării clericale, precum şi de la serviciul militar.

Can. 384 - § 1. (cf 287) În calitate de slujitori ai reconcilierii tuturor în dragostea lui Hristos, clericii se vor strădui să promoveze pacea, unitatea şi înţelegerea sprijinită pe dreptate între oameni.
         § 2. Nu vor lua parte activă în partidele politice şi nici în conducerea asociaţiilor sindicale, decât dacă, după judecata Episcopului eparhial, sau dacă dreptul particular prevede astfel, a Patriarhului sau a altei autorităţi, o cere apărarea drepturilor Bisericii sau promovarea binelui comun.

Can. 385 - § 1. Plini de spiritul sărăciei lui Hristos, clericii se vor strădui, prin simplitatea vieţii, să fie mărturisitori, în faţa lumii, ai bunurilor veşnice şi, cu discernământ spiritual, să destineze bunurile temporare unei folosinţe corecte; însă bunurile care le revin cu ocazia exercitării funcţiilor, slujirilor sau a sarcinilor bisericeşti, după ce-şi reţin pentru ei ceea ce este nevoie pentru subzistenţa corespunzătoare şi pentru îndeplinirea obligaţiilor propriei stări, le vor folosi şi le vor împărţi pentru operele de apostolat sau de caritate.
         § 2. (286) Clericilor le este interzis să facă, prin ei sau prin alţii, afaceri sau activităţi neguţătoreşti, în beneficiul lor sau al altora, exceptând cazul în care le este permis de autoritatea determinată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris sau de către Scaunul Apostolic.
         § 3. (= 285 § 4) Clericilor le este interzisă cămătăria, chiar cu bunuri proprii, decât după consultarea Episcopului eparhial sau, dacă este cazul, a Superiorului major.

Can. 386 - § 1. (= 283 § 1) Deşi nu au obligaţia reşedinţei oficiale, clericii nu vor părăsi eparhia lor pe un timp notabil, determinat de dreptul particular, fără permisiunea măcar presupusă a Ierarhului locului.
         § 2. Clericul care locuieşte în afara propriei eparhii, în ceea ce priveşte obligaţia stării aceluiaşi cleric, este supus Episcopului eparhial al locului; dacă va locui un timp mai îndelungat acolo, îl va înştiinţa fără întârziere pe Ierarhul locului.

Can. 387 - (cf 284) Referitor la îmbrăcămintea pe care trebuie să o poarte clericii, se va respecta dreptul particular.

Can. 388 - Clericii nu se pot folosi de drepturile şi de însemnele legate de demnităţile conferite, în afara locurilor în care autoritatea care le-a conferit demnitatea îşi exercită puterea, sau care a consimţit în scris la concesiunea aceleiaşi demnităţi fără nici o excepţie, sau exceptând cazul în care aceştia însoţesc autoritatea care le-a conferit demnitatea sau o reprezintă, sau dacă au obţinut consimţământul Ierarhului locului.

Can. 389 - Clericii se vor strădui să evite orice dispute; dacă totuşi se iveşte între ei o cauză contencioasă oarecare, se vor încredinţa forului Bisericii, iar aceasta se va face, pe cât posibil, şi când este vorba de o cauză contencioasă între clerici şi alţi credincioşi creştini.

Can. 390 - § 1. (cf 281) Clericii au dreptul la o întreţinere corespunzătoare, şi pentru aceasta vor primi o remuneraţie ca răsplată pentru îndeplinirea funcţiei sau a sarcinii încredinţate lor, iar [remuneraţia], dacă este vorba de clerici căsătoriţi, trebuie să fie suficientă şi pentru întreţinerea familiei lor, exceptând cazul în care s-a prevăzut deja suficient în alt fel.
         § 2. Tot astfel mai au dreptul să li se prevadă, lor şi familiilor lor, dacă sunt căsătoriţi, măsurile corespunzătoare de precauţie şi de siguranţă socială precum şi asistenţa sanitară; pentru ca acest drept să poată duce la rezultat, clericii sunt obligaţi să contribuie cu partea lor, conform dreptului particular, la instituţia despre care vorbeşte can. 1021, § 2.

Can. 391 - (cf 278 § 1) Este dreptul integral al clericilor, rămânând neschimbat can. 578, § 3, să se asocieze cu alţii în vederea urmăririi unor scopuri corespunzătoare stării clericale; este însă de competenţa Episcopului eparhial să judece în mod autentic privitor la această corespondenţă.

Can. 392 - (= 283 § 2) Clericii au dreptul la un concediu anual cuvenit, a cărui durată va fi determinată de dreptul particular.

Can. 393 - Clericii, indiferent de condiţia lor, vor purta în inimă grija pentru toate Bisericile, şi de aceea se vor arăta gata de a servi, oriunde necesită urgenţă, mai ales pentru a-şi exercita slujba în misiuni sau regiuni care suferă de o precară lipsă de clerici, cu permisiunea sau la îndemnul propriului Episcop eparhial sau Superior.