CAPITOLUL
IV
DESPRE PIERDEREA STĂRII CLERICALE
Can. 394 - Sacra hirotonire,
odată primită în mod valid, nu poate fi niciodată
anulată; un cleric îşi pierde totuşi starea clericală
prin:
1° sentinţă
judecătorească sau decret administrativ, care declară
invalidă sacra hirotonire;
2° pedeapsa depunerii,
impusă legitim;
3° rescriptul Scaunului
Apostolic sau, conform normei can. 397, al Patriarhului; acest rescript nu
poate fi dat în mod licit de către Patriarh şi nu este dat nici
de către Scaunul Apostolic diaconilor fără motive grave, iar cel
privitor la preoţi fără motive foarte grave.
Can.
395 - (= 292) Clericul care, conform normei dreptului,
îşi pierde starea clericală, pierde prin aceasta şi
drepturile proprii stării clericale şi nu mai este ţinut la nici
o obligaţie a statutului clerical, rămânând neschimbat
însă can. 396; îi este interzisă exercitarea puterii
ordinare, rămânând neschimbate cann. 725 şi 735, § 2;
prin dreptul însuşi este privat de toate funcţiile, slujbele
şi sarcinile şi de orice putere delegată.
Can.
396 - (= 291) Exceptând cazul în care sacra
hirotonire a fost declarată invalidă, pierderea stării clericale
nu comportă dispensa de obligaţia celibatului, care este
acordată numai de Pontiful Roman.
Can.
397 - Patriarhul, cu consimţământul
Sinodului Episcopilor Biserici patriarhale sau, dacă este pericol în
aşteptare, a Sinodului permanent, poate acorda pierderea stării
clericale acelor clerici care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în
limitele teritoriului propriei Biserici patriarhale, care nu sunt obligaţi
la celibat sau, dacă sunt ţinuţi, să nu ceară
dispensă de la această obligaţie; în celelalte cazuri
chestiunea va fi înaintată Scaunului Apostolic.
Can.
398 - (cf 293) Cel ce a pierdut starea clericală prin
rescriptul Scaunului Apostolic poate fi admis din nou în rândul
clericilor numai de către Scaunul Apostolic; însă, cine a
obţinut pierderea stării clericale de la Patriarh, poate fi din nou
admis între clerici şi de către Patriarh.
Can.
399 - (cf 207 § 2) Prin numele de laici se
înţeleg, în acest Cod, credincioşii creştini
cărora le este proprie şi specială particularitatea
lumească şi care, trăind în lume, participă la misiunea
Bisericii, dar nu sunt nici constituiţi în sacra hirotonire şi
nici înscrişi în starea călugărească.
|