TITLUL
XI
DESPRE LAICI
Can. 400 - (= 224) Laicii, pe
lângă drepturile şi obligaţiile care sunt comune tuturor
credincioşilor creştini şi care sunt prevăzute în
alte canoane, au aceleaşi drepturi şi obligaţii prevăzute
în canoanele acestui titlu.
Can.
401 - (cf 225 § 2) Laicii sunt în primul rând
cei care, prin propria chemare, vor căuta Împărăţia
lui Dumnezeu, administrând lucrurile temporare, orânduindu-le
[voinţei] lui Dumnezeu, şi de aceea vor fi mărturisitorii lui
Hristos în viaţa particulară, familială şi
politico-socială şi îl vor arăta şi altora, vor lupta
pentru legi drepte în societate şi vor contribui la sfinţirea lumii
după modelul fermentului, strălucind prin credinţă,
speranţă şi caritate.
Can.
402 - (= 227) Este dreptul laicilor să li se
recunoască în chestiunile cetăţii terestre, acea libertate
care li se cuvine tuturor cetăţenilor; folosindu-se însă
de această libertate, se vor îngriji să aibă grijă ca
acţiunile lor să fie îmbibate de spiritul evanghelic şi
vor lua seama la doctrina propusă de magisterul Bisericii, ferindu-se
să nu expună propria lor părere, în chestiunile nedecise,
ca fiind doctrina Bisericii.
Can.
403 - § 1. Rămânând neschimbat dreptul
şi obligaţia de a respecta oriunde propriul rit, laicii au dreptul
să participe activ la celebrările liturgice ale oricărei
Biserici sui iuris, conform prescrierilor cărţilor liturgice.
§ 2. (cf 230 § 2)
Dacă necesităţile Bisericii sau o utilitate reală
recomandă astfel, şi lipsesc slujitorii sacri, se pot
încredinţa laicilor unele funcţii ale slujitorilor sacri,
conform normei dreptului.
Can.
404 - § 1. (= 229) Pe lângă formarea
catehetică pe care trebuie să o aibă încă din
copilărie, laicii au dreptul şi obligaţia de a dobândi o
cunoaştere, adaptată la aptitudinile intelectuale şi
condiţiile fiecăruia, a doctrinei revelate de Hristos, şi
transmisă de magisterul autentic al Bisericii, nu numai pentru a putea
trăi conform aceleiaşi doctrine, ci chiar să o poată expune
şi, dacă este nevoie, să o apere.
§ 2. [Laicii] au şi
dreptul de a dobândi acea cunoaştere mai deplină în
ştiinţele sacre care este predată în
universităţile bisericeşti de studii sau în
facultăţi, sau în institutele de ştiinţe
călugăreşti, frecventând cursurile şi primind gradele
academice.
§ 3. Tot astfel,
respectând prescrierile privind aptitudinea cerută, ei au
capacitatea de a primi de la autoritatea bisericească competentă
mandatul de a preda disciplinele sacre.
Can.
405 - Patrimoniul liturgic, teologic, spiritual şi
disciplinar va fi studiat conştiincios de către laici, astfel
încât să fie favorizată bunăvoinţa
reciprocă şi stima precum şi unitatea de acţiune
între laicii diferitelor Biserici sui iuris, iar diversitatea riturilor
să nu dăuneze binelui comun al societăţii în care
trăiesc, ci mai degrabă să-i conducă zi de zi mai mult la
acelaşi bine.
Can.
406 - (cf 225 § 1) Laicii, amintindu-şi de
obligaţia prevăzută în can. 14, vor şti că
aceasta este şi mai urgentă în acele împrejurări
în care oamenii nu pot audia Evanghelia şi nu-l pot cunoaşte pe
Hristos decât prin ei.
Can.
407 - (= 226) Laicii care trăiesc în starea
conjugală, conform propriei lor vocaţii, au obligaţia
specială să lucreze la edificarea poporului lui Dumnezeu prin
intermediul căsătoriei şi al familiei.
Can.
408 - § 1. (228 § 2) Laicii care se disting prin
ştiinţa cerută, experienţă şi cinste, vor fi
audiaţi de către autorităţile bisericeşti ca
experţi sau sfătuitori, fie individual, fie ca membri ai diferitelor
consilii sau adunări, ca cele parohiale, eparhiale sau patriarhale.
§ 2. (cf 228 § 2) Pe
lângă sarcinile bisericeşti la care laicii sunt admişi
prin dreptul comun, ei pot fi însărcinaţi de către autoritatea
competentă şi cu alte sarcini, cu excepţia celor care cer
hirotonirea sacră sau care sunt în mod expres interzise laicilor de
către dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
§ 3. Referitor la
exercitarea unei sarcini bisericeşti, laicii sunt supuşi pe deplin
autorităţii bisericeşti.
Can.
409 - § 1. (= 231) Laicii care sunt
încredinţaţi permanent sau temporar unui serviciu special al
Bisericii, au obligaţia de a dobândi formarea adecvată care se cere
pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinii lor şi pentru a
îndeplini această sarcină în mod conştiincios, cu
dăruire şi cu grijă.
§ 2. Ei au dreptul la o
remuneraţie justă, adaptată la condiţia lor, cu care
să poată întreţine în mod decent, respectând
şi prevederile dreptului civil, propriile necesităţi şi
cele ale familiilor lor, astfel încât să li se prevadă,
lor şi familiilor lor, măsurile corespunzătoare de
precauţie şi de siguranţă socială, precum şi
asistenţa sanitară.
|