Art.
I
Despre predicarea cuvântului lui Dumnezeu
Can. 609 - (cf 772) Episcopul eparhial
are competenţa de a reglementa predicarea cuvântului lui Dumnezeu
în teritoriul său, rămânând neschimbat dreptul
comun.
Can.
610 - § 1. (763) Episcopii au dreptul de a predica
cuvântul lui Dumnezeu oriunde pe pământ, exceptând cazul
special în care Episcopul eparhial a interzis-o în mod expres.
§ 2. (cf 764)
Preoţii sunt înzestraţi cu facultatea de a predica acolo unde
sunt trimişi sau invitaţi legitim.
§ 3. (764) Cu
aceeaşi facultate de a predica sunt înzestraţi şi
diaconii, dacă dreptul particular nu stabileşte altfel.
§ 4. (cf 766) În
împrejurări extraordinare, mai ales pentru a suplini lipsa
clericilor, Episcopul eparhial poate da şi celorlalţi
credincioşi mandatul de a predica, chiar şi în biserică,
rămânând neschimbat can. 614, § 4.
Can.
611 - (cf 766) Toţi cei cărora li s-a
încredinţat grija sufletelor, în virtutea funcţiei, sunt
înzestraţi cu facultatea de a predica; aceştia pot chiar invita
pe orice preot sau diacon să predice celor încredinţaţi
grijii lor, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le
este interzis în mod legitim.
Can.
612 - § 1. (cf 765) În institutele
călugăreşti sau în societăţile de
viaţă comună după model călugăresc, [ordine
şi congregaţii] clericale de drept pontifical sau patriarhal,
Superiorilor majori le revine reglementarea predicării.
§ 2. Toţi
Superiorii, chiar locali, ai oricărui institut de viaţă
consacrată, pot invita să predice propriilor membri oricare preot sau
diacon, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le
este interzis în mod legitim.
Can.
613 - Împotriva decretului Ierarhului care interzice
cuiva să predice, se dă recurs numai în ceea ce priveşte
trecerea dreptului asupra altei persoane, [recurs] care trebuie definit
fără întârziere.
Can.
614 - § 1. (= 767) Omilia, prin care, pe parcursul anului
liturgic, sunt expuse din Sfânta Scriptură misterele credinţei
şi normele vieţii creştine, este recomandată cu stăruinţă
ca parte a liturghiei însăşi.
§ 2. Parohilor şi
rectorilor bisericilor le incumbă obligaţia de a se îngriji ca,
măcar în zilele de duminică şi în
sărbătorile de poruncă să aibă loc omilia în
cadrul Divinei Liturghii şi nu va fi omisă decât pentru un
motiv grav.
§ 3. Parohului nu
îi este permis să îndeplinească prin altcineva, în
mod obişnuit, obligaţia de a predica poporului încredinţat
grijii sale, decât pentru un motiv just aprobat de Ierarhul locului.
§ 4. Omilia este rezervată
sacerdotului sau, conform normei dreptului particular, diaconului.
Can.
615 - (cf 770) Episcopii eparhiali se vor îngriji
prin norme date, ca la timp potrivit să aibă loc o serie
specială de sfinte predicări pentru reînnoirea spirituală
a poporului creştin.
Can.
616 - § 1. (cf 768) Predicatorii cuvântului lui
Dumnezeu, lăsând la o parte cuvintele înţelepciunii
omeneşti şi argumentele greu de înţeles, vor predica
integral credincioşilor creştini misterul lui Hristos, care este
calea, adevărul şi viaţa; vor arăta cum lucrurile
pământeşti şi instituţiile omeneşti, conform cu
planul lui Dumnezeu Creatorul, sunt orânduite şi spre
mântuirea oamenilor şi de aceea pot contribui nu puţin la
edificarea Corpului lui Hristos.
§ 2. [Predicatorii] vor
învăţa de asemenea şi doctrina Bisericii referitoare la
demnitatea persoanei umane şi la drepturile sale fundamentale, la
viaţa de familie, la consorţiul civil şi social, precum şi
la sensul justiţiei de realizat în viaţa economică şi
în muncă, ceea ce contribuie la edificarea păcii pe
pământ şi promovarea progresului popoarelor.
|